8.9 C
Braşov
AcasăMagazinDrama trăită de Damian Drăghici: Nu și-a multumit familia cu realizările sale...

Drama trăită de Damian Drăghici: Nu și-a multumit familia cu realizările sale și și-a cunoscut mama la vârsta de 50 de ani

l „Nimeni în familie nu e mândru de mine”

Damian Drăghici este compozitor, interpret şi producător muzical de succes, însă familia sa nu este mândră de realizările sale. A cântat pe scene mari, alături de celebrități de renume internațional, dar în tot acest timp a fost măcinat de faptul că familia nu i-a apreciat niciodată munca și evoluția impresionantă în muzică. Damian Drăghici s-a născut pe 31 martie 1970, în București, într-o familie de muzicanţi, lucru care l-a împins să aleagă această meserie:
„În familia mea a fost impusă muzica pentru că asta știau ei să facă. E ca într-o familie de bucătari sau știu eu.. Cumva mi s-a dat în brațe – dacă e să folosesc termeni mai business – afacerea familiei”. Încă de la vârsta de trei ani a avut primul contact cu un instrument muzical, iar până la vârsta de 10 ani a învățat să cânte la diferite instrumente, de la cele mai ușoare până la cele mai dificile. Naiul, instrumentul care l-a ajutat să ridice săli întregi în picioare, a fost instrumentul pe care i l-a dat bunicul său, iar la vârsta de 15 ani a început să cânte alături de Orchestra de muzică populară Radio din Bucureşti. Damian Drăghici este o persoană discretă și nu a vorbit des despre familia sa, însă acum a decis să expună ceea ce are în suflet și peste care nu reușește să treacă. A fost crescut de bunici, iar iubirea maternă a lipsit din viața muzicianului, în timp ce tatăl său nu s-a arătat niciodată mândru de realizările lui.
„Bunicii m-au crescut. Pe mama am cunoscut-o acum un an, iar pe tata nu cred că l-am făcut niciodată fericit, nu l-am mulţumit, în general, nimeni în familie nu e mândru de mine, lucru care m-a deranjat şi de asta nu m-am oprit să încerc să dovedesc. Întotdeauna mă gândesc că nu am făcut nimic în viaţă, mi s-a spus întotdeauna n-o să faci nimic, o să te bată râsul… Când ţi se spune că nu o să faci nimic, sunt vorbe pe care ţi le spui, mai târziu, tu”, a spus Damian Drăghici.

Damian Drgăghici, greutățile trăite pe meleaguri străine

La vârsta de 15 ani i s-a oferit ocazia de a pleca din țară cu ansamblul studenților, dar din cauza unchiului său, care se afla pe lista neagră, nu i s-a aprobat permisiunea de a ieși din România. „Când aveam 15 ani, trebuia să plec in Danemarca, cu ansamblul studenților. Dar unchiul meu, Damian Luca, fugise din țară și atunci eram pe lista neagră. Elena Ceaușescu era cea care dădea viză pentru artiști. Era pe listă toata familia. În 1985, nu mi s-a dat viză nici pentru Danemarca, in 1986 nici pentru Italia. Atunci am luat eu decizia să fug. Am luat trenul spre Timișoara, apoi spre Drobeta Turnu Severin, spre Iugoslavia.”, a povestit artistul. Ajuns în Iugoslavia, și ulterior în Grecia, a cântat o vreme pe străzi și cluburi până a fost descoperit de firma olandeză Sony Music, care i-a oferit șansa să înregistreze. „Am ajuns în Iugoslavia, am mers pe jos pe timp de noapte pentru că știam că dacă te prindeau ăștia, te dau înapoi pentru trei vagoane de grâu. Am ajuns în Grecia și primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot naiul și să cânt pe la mese. Și am continuat așa. Era cerșit pentru că eu cântam pe la mese ca să câștig un ban. Am stat un an de zile ca cerșetor de bază, profesionist.” a mărturisit Damian Drăghici.
A participat la o audiție în capitala Greciei, unde a primit o bursă integrală la Colegiul de Muzică Berkley, din Boston, devenind primul roman care a absolvit această scoală de mare prestigiu. Și-a dorit mult să urmeze această scoală și a decis să plece în America, unde a fost nevoit să suporte alte neajunsuri.
„Câștigam o grămadă de bani, dar nu eram fericit. Nu asta era ideea, voiam să fiu undeva unde lumea să asculte ce cânt eu, nu voiam ca eu să cânt și lumea să mănânce sau să danseze. Cred că acolo s-a făcut un declic, nu vreau să fiu un lăutar, un individ care cântă într-o cârciumă. Voiam să fiu un artist. Și apoi am vrut să plec în America. (…) Și mi-am deschis o cârciumă ca să străng banii pentru America, dar am dat faliment și am muncit alți doi ani să achit datoriile.”, a povestit artistul. După ce a reușit să-și depășească obstacolele, momentul în care a primit viza pentru America a fost unul emoționant, iar perioada petrecută în țara tuturor posibilităților i-a îndeplinit mai multe vise și i-a adus nu mai puțin de 20 de albume înregistrate.
„America era un vis pentru mine, când am luat viza am stat o oră în fața Ambasadei Americii și am plâns. Era un plâns de fericire, dar îmbinat și cu durere, așa de înfocat eram de visul ăsta. Trecuseră șapte ani de când plecasem din România. Am ajuns în America, mi s-au împlint mai multe vise, să colaborez cu muzicieni, să termin Berkeley… Să cânt jazz la nai, să înregistrez albume.”, a mai spus muzicianul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE