19.7 C
Braşov
AcasăPovestile MonitorulIstorie inedită: Orașul domnitorilor

Istorie inedită: Orașul domnitorilor

l Brașovul a fost cetatea preferată de voievozii Valahiei și Moldovei

- Advertisement -

Cetatea Corona a fost întotdeauna un loc de refugiu pentru domnitorii moldoveni şi munteni. Sute de ani, aici s-au ticluit importante tratate comerciale, pacte de alianţă şi comploturi sângeroase. Vizitele domnitorilor au dat naștere și la înşelătorii negustoreşti, povești de alcov sau, în cazuri dramatice, la războaie și masacre.

Adăpost pentru familia lui Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetatea de pe Tâmpa

În 1388, la Brașov se încheie tratatul antiotoman între regele Sigismund al Ungariei și Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. În 1394, înaintea războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân şi-a adăpostit familia în Cetatea Braşovia, de pe Tâmpa. Urmele acestei cetăţi abia se mai văd în ziua de azi.
Petru Cercel a trecut şi el prin Braşov şi a făcut donaţii Bisericii Sf. Nicolae. Era în drum spre Franţa, unde mergea pentru a căuta sprijin în demersul său de a cuceri tronul Valahiei. Un bărbat frumos, care vorbea mai multe limbi și chiar scria versuri în italiană, Petru Cercel a reușit s-o farmece pe pe regina Caterina de Medici, mama italiancă a lui Henric al III-lea.

Săsoaica lui Țepeș

La începutul deceniului IV al secolului al XV-lea, guvernatorul Ioan de Hunedoara – tatăl viitorului rege Matei Corvin – a dat ordin să fie demolată Cetatea de pe Tâmpa, aflată într-o stare foarte degradată. A fost chemat să ajute şi Vlad, fiul domnitorului Valahiei, ajutat de o mâna de oşteni. În apropierea Crăciunului anului 1455, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Tesatorilor. Ţepeş, aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Așa a început idila cu frumoasa săsoaică de numai 16 ani (foto).

Fata starostelui breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, a copilărit la Manastirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit i-a lăsat pe părinţii ei săraci lipiţi. La 17 ani, s-a întors în Corona, la Casa Tartler (aflată şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14), locul unde locuiau părinţii săi. Pe aici, Ţepeş a trecut de mai multe ori pentru a-şi revedea iubita, care-şi petrecea cel mai mult timp ţesând într-o încăpere de la parter.

Carnagiul din Bartolomeu

- Advertisement -

La 2 aprilie 1459, după ce distrusese toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei, Vlad Ţepeş a poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi. Era furios pe braşoveni, acuzându-i de nenumărate intrigi. Dimineaţa, în zona Bartolomeului de astăzi, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă (foto – litografie de epocă).

În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi.
Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi. Deşi nu s-au căsătorit niciodată, Vlad şi Katharina au avut cinci copii. După moartea lui Ţepeş, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mănăstirea unde copilărise.

Rareș, încurcat cu nevasta unui curelar

Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a stat în Braşov în vremurile pribegiei sale. Când era negustor în Moldova, îşi comanda de aici multe mărfuri. În 1541, braşovenii i-au trimis o caleaşcă şi stema Moldovei făcută din sare.

Petru Rareș a făcut un copil cu nevasta unui curelar brașovean

I-au făcut cadou şi o pereche de ochelari, o raritate în acea vreme. Cronicile vremii povestesc că, în timp ce şi-a lăsat soţia în cetatea Ciceului, domnitorul a făcut un copil cu nevasta curelarului braşovean Weis Iorg. I s-a zis Iancu Sasul. Pentru scurt timp a ajuns chiar pe tronul Moldovei, dar a fost alungat. După ce s-a refugiat la Liov, a fost ucis de polonezi. Pe actuala stradă Constantin Brâncoveanu sunt două case, unde au locuit chiar fiicele domnitorului, Ancuţa şi Bălaşa. Cele două n-au avut o viaţă prea fericită. Doar cât au locuit la Braşov s-au bucurat de linişte. Domniţa Ancuţa, măritată cu unul dintre cei mai bogaţi boieri moldoveni, Nicolae Ruseţ, locuia la Braşov împreună cu fiicele sale. Soţul Bălaşei, Lambrino, a devenit la un moment dat epitropul Bisericii Sf. Nicolae.

Judele Weiss ajutat de domnii valahi

În 1608 în Transilvania a fost ales principe Gabriel Báthori. Acesta dorea să elimine privilegiile de care se bucurau oraşele săseşti, printre care se număra şi Braşovul. De asemenea, începe pregătirile pentru acapararea Ţării Româneşti. Atunci când Báthori îşi aşează tabăra între Codlea şi Hălchiu şi cere cetăţii Braşovului să se predea, judele Weiss refuză, cerând în secret ajutorul lui Radu Şerban, domnul Valahiei.

Radu Șerban

Radu Şerban reuşeşte, cu ajutorul călăuzelor braşovene, să străbată munţii în cel mai mare secret. Domnitorul muntean, împreună cu soldaţii săi şi cavaleria polonă care-l însoţea, ajunge în taină în suburbiile braşovene şi se ascund. În 9 iulie 1611, Radu Şerban profită de surpriza generată şi obţine o victorie zdrobitoare asupra inamicului.
Radu Mihnea

Un an mai târziu, Radu Mihnea, domnitorul ce i-a urmat lui Radu Şerban pe tronul Valahiei, trimite 800 de călăreţi pentru a susţine campania pornită de Michael Weiss împotriva secuilor aliaţi cu Bathori. Deși ajutați de voivodul valah, brașovenii au uitat să-i fie recunoscători. Radu Mihnea comandase meșteșugarilor din Brașov tunuri de fier şi pocale de argint, pe care le-a plătit în avans. După ce Mihnea a murit, braşovenii n-au mai vrut să dea pocalele. Doamna Voica a apelat la regele Ungariei pentru a le recupera.

Mihai Viteazul și crucile de pe bisericile sașilor

Voivodul Mihai al Țării Muntenești a făcut primul popas în ţinutul Bârsei, la 20 octombrie 1599, venind prin pasul de pe Valea Buzşului cu scopul de a lupta cu secuii. Judele braşovean Valentin Hirscher, speriat de renumele voievodului muntean fugise la Sibiu. Mihai Viteazul este întâmpinat şi de protopopul bisericii din Şchei. Acesta era apropiat de voivod, vizitând curtea Valahiei atunci când l-a însoțit pe doctorul braşovean Paulus Kir chemat pentru a-l trata pe Mihai după un nefericit incident de vânătoare. Cu ocazia vizitei în Brașov, voievodul este surprins aspectul bisericilor luterane și le ordonă sașilor să-și pună cruci pe biserici pentru a arăta că sunt adevărați creștini. Conform cronicarului Julius Teutsch trupele lui Mihai și-au instalat tabăra la Pietrele lui Solomon.

Mihai Viteazul i-a obligat pe sași să pună cruci pe bisericele evanghelice


Brașovul atacat de Mihai Viteazul

Al doilea popas al Voievodului Mihai Viteazul la Brașov are loc între 1 şi 15 martie 1600, după strălucitele victorii de la Şelimbăr (unde la 18 și 28 octombrie 1599 învinsese oştile lui Andrei Bathory) şi după triumfala intrare în Alba Iulia. Acum Mihai este primit cu mare cinste de oficialităţile Braşovului, în frunte cu judele braşovean Valentin Hirscher. Emite o serie de acte de danie şi privilegii, între care şi privilegiul din 10 ianuarie 1600 oferit braşovenilor, privind dreptul de a percepe „vicesima” (vama de târg) pentru negustorii aflaţi în popas la Braşov. Între 12 şi 15 martie 1600, convoacă în Casa Sfatului dieta Transilvaniei.
Dupăcampania de cucerire a Moldovei, revine la Braşov pentru cinci zile, începând cu 17 iunie 1600, fiind de asemenea bine primit. Nu acelaşi lucru se petrece după înfrângerea suferită la 18 septembrie 1600, patriciatul săsesc al cetății trecând de partea lui Basta. Atacă Brașovul, ajutat de locuitorii din Șchei. Nemulţumit de comportamentul șcheienilor, judele braşovean porunceşte să se scrie pe „Poarta Valahă” (cunoscuta Poartă a Ecaterinei) ruşinoasa inscripţie: „Barbara progenies dum nos vicina Valachus”.

Cumpărături și daruri

Domnitorii comandau la Braşov postavuri şi arme, de o calitate mai proastă, dar ieftine. Ştefan cel Mare cumpăra de la Braşov arme. Brâncoveanu comanda lucrări din metal, cruci, potire, cădelniţe, inele, clopote şi căldări. Domnitorul Radu cel Mare a cumpărat 10 bucăţi de săpun. Basarab cel Tânăr a cerut meşterilor braşoveni două leagăne şi zece mese. Soţia lui Matei Basarab, Elena, a cumpărat de aici seminţe de flori. Vodă Lăpuşneanu a avut relaţii bune cu cetatea Braşovului. La Sibiu şi la Braşov s-au descoperit scrisori prin care domnitorul comanda bunătăţi pentru soţie. De la farmaciştii braşoveni a luat săpunuri şi pilule purgative. Scrisorile sunt păstrate la Arhivele Statului.

Vodă Lăpușneanu a fost un client de seamă al farmaciștilor brașoveni

Danii bogate a primit Biserica Sf Nicolae din Şchei, din partea domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu. A fost trecut la loc de cinste, printre ctitori. Un dar foarte valoros a fost Tetraevanghel, o carte bisericească. Logofătul Matiaş a scris la ea 26 de ani, la porunca lui Lăpuşneanu. Legată în piele de ied nenăscut şi foiţă de aur.

Boierii scandalagii ai lui Șuțu

Curtea domnitorului Șuțu s-a refugiat la Brașov de frica armatei lui Pazvatoglu

Mihai Vodă Şuţu a părăsit Muntenia în 1802 de teama pașei de Vidin, Pazvatoglu, ale cărui trupe de mercenari atacaseră Bucureștiul. Părăsit de garnizoana de albanezi care refuză să apere Bucureștiul, domnitorul se refugiază la Braşov cu întreg alaiul. Boierii erau prea petrecăreţi pentru gustul braşovenilor. După ce se întorceau de la chefuri din afara cetăţii, când porţile erau închise, aceştia ţipau să fie lăsaţi să intre. Prinţul Alexandru Şuţu s-a luat la harţă cu paznicul cetăţii, pentru că nu l-au lăsat să fumeze pe stradă.

Popasul lui Cuza după abdicare

Printre ultimii domnitori care au trecut prin Braşov se află Al. I. Cuza. A venit aici în anul 1848, împreună cu mai mulţi revoluţionari sosiţi de la Blaj. Domnitorul a trecut şi pe la Casina Română, de pe strada Poarta Şchei nr. 3.

Domnitorul a participat și la un „prânz cu cireșe“, în grãdina protopopului Bonifatie Pitiș din Prund, iar acolo a auzit pentru prima dată imnul „Deșteaptă-te române“. Încã din primul an al domniei lui Cuza, Principatele Unite au subvenționat gimnaziul Andrei Șaguna. Al doilea popas a fost trist. S-a refugiat în Brașov, după detronarea sa din 11 februarie 1866. Douã săptămâni a locuit la hotelul „Vulturul de Aur“, de pe strada Lungă, împreunã cu prințesa Maria Obrenovici a Serbiei, metresa acestuia. Alexandru Ioan Cuza a murit la doar 54 de ani, în exil, iar Maria Obrenovici s-a sinucis trei ani mai târziu, în anul 1876, la Dresda. Aflase că este bolnavă de cancer. Copii lor au avut și ei un sfârșit tragic, unul s-a sinucis la Ruginoasa, iar celălalt a murit în Spania, fiind bolnav de plămâni.

CEL MAI VECHI VESTIGIU ARHEOLOGIC

Pe teritoriul municipiului s-au descoperit urmele a şapte aşezări dacice. Astăzi, peste ele s-au construit cartiere de blocuri. Vestigiu arheologic cel mai vechi se află la Pietrele lui Solomon. Aici s-au dezgropat ruinele unei vechi cetăți ce a fost locuită pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului.

CEA MAI VECHE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ

Cu 500 de ani în urmă, în Şchei s-a ridicat prima şcoală românească. Întâia atestare datează din 1495. Un document demonstrează, însă, existenţa şcolii încă din secolul al XI-lea. Arhiva deţine valori inestimabile: tipărituri veneţiene din secolul al XVI-lea, hrisoave coresiene, Cazania lui Varlaam (1643) şi Biblia de la Bucureşti (1688).

CEA MAI VECHE CLĂDIRE DIN ORAŞ


Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu este cea mai veche clădire din Braşov. Aceasta a fost clădită în secolul al XIII-lea, în stil gotic timpuriu. A fost cunoscută şi sub denumirea de Biserica celor trei orfane care, conform legendei, şi-au lăsat toată averea bisericii, iar mormintele lor se află sub altar. În secolul al XIV-lea, când oraşul a început să se dezvolte în interiorul cetăţii, această parte a oraşului, nefortificată, a rămas descoperită atacurilor inamice, fiind de mai multe ori devastată. Actualul turn datează din anul 1842.

CEL MAI VECHI DOCUMENT ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cel mai vechi text scris în limba română este Scrisoarea lui Neacşul din Câmpulung, care datează din iunie 1521.
“Şi iar dau de ştire domnietale despre lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au ieşit den Sofiia şi aiminterea nu e”, aşa îşi începea epistola negustorul, adresată judelui primar al Braşovului, Johannes Benkner.

Biserica domnitorilor

Biserica „Sf. Nicoale“, socotită Catedrala românilor din Ţara Bîrsei, este consemnată încă din secolul al XV-lea. În 1292, în Schei s-a făcut o cruce de lemn acoperită cu şindrilă. În 1403, s-a ridicat în locul ei o biserică de lemn, iar din 1518 au început demersurile pentru ridicarea unei biserici din piatră. Mai mulţi domnitori au contribuit la ridicarea lăcaşului.

Primul ctitor al bisericii de piatră este socotit domnitorul muntean Vlad Călugărul.
Ctitoria celei de-a treia biserici, tot din piatră, îi este atribuită lui Neagoe Basarab.
Urmează cu unele adăugiri în ordine domnitorii Petru Cercel, Aron Vodă şi Constantin Brîncoveanu. Aceştia au isprăvit construcţia şi au înălţat turnul.
În 1495, Aron Vodă oferă printr-un hristov de danie „12.000 de aspri pă sama bisericii şi cîte 300 la fieştecare popă, la patru preoţi şi un diacon şi la patru poslujnici din venitul Ocnelor Ţării Moldovei“.

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov
EVOLUEAZA IN CARIERA – CRESTEREA NIVELULUI DE COMPETENTE IN RANDUL ANGAJATILOR!

COMENTARII RECENTE