12.4 C
Braşov
AcasăStiri BrasovLuna îndrăgostiților: Povești de amor

Luna îndrăgostiților: Povești de amor

l Frumoasele Brașovului de altădată au rupt inima unor scriitori celebri

Februarie, luna în care sărbătorim Ziua în­drăgostiților și Dragobete, oferă cea mai potrivită ocazie pentru a rememora câteva dintre celebrele povești de amor petrecute în orașul de sub Tâmpa.

Ibovnica lui Anton Pann

PRIMA CĂSNICIE. Scriitorul, muzicianul și tipograful Anton Pann s-a născut în târgul bulgăresc Sliven, în 1796. Adevăratul său nume era Antonie Pantaleon. S-a stabilit cu mama sa în București, în 1812, când bântuia în oraș „ciuma lui Caragea“. Anton vorbea turcește, grecește, rusește și românește. Cântăreț de strană și profesor de muzică, la început, se afirmă apoi ca scriitor, traducător, editor și culegător de folclor. în 1820, se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această căsătorie va avea un fiu, Lazăr.

FUGA PESTE MUNȚI. În 1827, divorțează și este trimis la Mânăstirea Dintr-un Lemn pentru a da lecții călugărițelor. Aici o cunoaște pe Anica, o fetișcană de 16 ani, nepoata stareței Platonida. Iubirea care se înfiripă între chipeșul profesor de muzică de 32 de ani și sora Anica, nu scapă vigilenței stareței. Anton Pann o cere în căsătorie, dar este refuzat, iar fata este pedepsită. După următoarea lecție de muzică, se fac nevăzuți. Cei doi fug peste munți, la Brașov. Pentru a trece neobservată, Anica s-a deghizat în băiat.
ÎNTOARSĂ LA MĂNĂSTIRE. Au locuit într-o chilie mică din curtea bisericii „Sfântul Nicolae” din Șchei. Anton Pann n-a reușit niciodată să legalizeze legătura cu Anica, deși, dintre toate femeile cu care a trăit, pe ea a iubit-o cel mai mult. Au avut trei copii împreună. Primul lor copil, Gheorghiță, a murit la trei ani. Au mai avut o fată, Tinca, și un băiat care se pare că a trăit și el foarte puțin. După șase ani, relația lor a început să șchioapete, din cauza intrigilor. Rudele femeii au reușit s-o convingă să se întoarcă la mănăstire, în anul 1834. Mai târziu, tot rudele au convins-o să se mărite cu boierul Alecu Milcoveanu. N-au stat împreună decât un an. Restul vieții l-a petrecut în singurătate. A murit la 70 de ani.
ULTIMA SOȚIE. Anton Pann s-a mai căsătorit la 44 de ani cu o tânără de numai 18 ani, pe nume Ecaterina, fiica Aniței a lui Asanache, fost vinicer domnesc. În ciuda opoziției părinților, care vedeau diferența mare de vârstă dintre cei doi, căsătoria a avut loc la data de 10 februarie 1840, naș fiindu-i pitarul Tudorache Sfetescu. În toamna lui 1854, Anton Pann s-a îmbolnăvit de pneumonie, apoi de tifos. La înmormântare, l-au bocit trei femei, două neveste și Anica.

Idila părinților lui Caragiale

MAMA LUI CARAGIALE. Deși puțină lume știe, mama celebrului scriitor Ion Luca Caragiale, era brașoveancă. Provenind dintr-o familie bună de negustori greci, ea s-a îndrăgostit de un actor a cărui trupă a dat reprezentații și la Brașov. Deși el era căsătorit, ea l-a urmat în sud, unde au trăit împreună și au avut trei copii. Conform documentelor găsite în arhive de istoricul Nicolae Iorga, Ekateriana, mama lui I.L. Caragiale, a fost botezată la 26 septembrie 1815, la biserica grecească din Brașov. Este menționată ca doua fiică a negustorului grec Lukas Kyryaco Karaboua, negustor companist și a Elenei, una dintre fiicele negustorului Mihail Alexovici. Alexovici, al cărui nume apare pe un document negustoresc din 1769, făcea comerț cu „marfă brașovenească” în Turcia, fiind foarte bogat. Lukas, la rândul său negustor și membru al companiei de comerț oriental din Brașov, este asociat cu un alt negustor brașovean Velicu Obrescu. Partenerul său, împreună cu soția sa Eudoxia sunt nașii viitoarei mame a celebrului dramaturg. Ekaterina a primit o educație aleasă, fiind știutoare de carte.

REPREZENTAȚII LA REDUTA. Tatăl scriitorului, Luca, era unul dintre cei trei fii ai bucătarului domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. Împreună cu frații săi, Iorgu și Costache, toți trei născuți la Constantinopol, și-au urmat părinții în Valahia, împreună cu curtea domnitorului. Luca Caragiale a urmat o pregătire avocățească, dar, în tinerețe fusese actor. S-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropoulos, dar s-au despărțit repede, fără însă să divorțeze vreodată. Pe Ekaterina a cunoscut-o ulterior, fără să se știe exact când și unde. Împreună cu trupa fraților săi, Luca, a plecat în mai multe turnee, care au ajuns și la Brașov. Aici, reprezentațiile aveau loc pe scena teatrului „Reduta”. Probabil că, după unul dintre spectacole, cei doi s-au întâlnit pentru prima oară.
TREI COPII. Unii autori consideră că, atunci când s-au cunoscut, Ekaterina era văduvă, având cu primul bărbat o fetiță. Lucru însă nedovedit de vreun document clar. Oricum, cei doi, firi blânde și înțelegătoare, s-au îndrăgostit și au rămas împreună până la moartea lui Luca, în 1870. Chiar dacă nu a fost consfințită legal, legătura a fost foarte puternică, brașoveanca urmându-l pe Luca în Valahia. Luca a renunțat la actorie și s-a angajat mai întâi copist la Tribunalul Prahova, apoi, împreună cu Ekaterina, s-a stabilit la Haimanale, aproape de Ploiești, unde a ajuns administrator de moșie. Au avut trei copii: unul mort de tânăr, Ion Luca și Lenci. Toți au fost recunoscuți de tatăl lor la starea civilă.

Șcheianca din umbra istoricului Iorga

PATRU COPII DIN PRIMA CĂSNICIE. Celebrul istoric Nicolae Iorga a cunoscut marea iubire a vieții în casa aflată acum la nr. 8, pe strada Constantin Brâncoveanu. Pe atunci, se numea str. Cacova de Sus. După studii strălucite la Paris, Berlin și Leipzig, își obținuse doctoratul (1893) și devenise la 23 de ani membru corespondent al Academiei. Deși cariera lui prindea contur, viața persoanlă era un fiasco. S-a căsătorit prima oară la 15 aprilie 1890 cu Maria Tasu cu care a avut 4 copii. Fericirea celor doi era aparentă. Profesorul, în loc să-și plimbe soția, studia la arhive și biblioteci. Divorțul s-a produs la inițiativa soțului, care invocase „traiul rău“, „abaterile de la datoriile conjugale“ și „insulte grave“ ce i s-au adus. Procesul a avut loc în 16 octombrie 1900. Dar Iorga mai avea un motiv de divorț: Catinca din Brașov.

FRUMOASA ȘCHEIANCĂ. Încă din vara anului 1899, Iorga se afla la Brașov, lucrând asiduu în arhive, pentru elaborarea volumului de Istoria literaturii române din sec. XVIII. Vizita des casa părintească a slavistului Ioan Bogdan. Aici o descoperă pe Ecaterina (Catinca), una dintre fiicele gazdei, recent întoarsă acasă din Budapesta, unde absolvise Institutul Pedagogic Erzsébet. Dar frumoasa șcheiancă nu i-a răspuns de la început cu aceleași sentimente. Contracandidat la mâna Catincăi era Aurel Bunea, fratele canonicului Augustin Bunea. Iorga o cucerește însă cu o lungă serie de scrisori dar și ajutat de intervențiile familiei. Se logodesc la 17 februarie 1901, în biserica Sfântu Nicolae din Scheii Brașovului.
CAPCANA RIVALILOR. Catinca l-a însoțit pe Iorga în călătorii, ajutându-l să-i facă traduceri. S-a ocupat de tipărirea cărților soțului ei în condițiile în care avea de îngrijit și cei 7 copii. Dar și fidelitatea lui Iorga a devenit aproape o legendă. Câțiva rivali i-au pregătit o capcană, folosindu-se de frumoasa actriță Mărioara Voiculescu. Aceasta, la sfatul complotiștilor, îi telefonează lui Iorga că dorește să-l întâlnească la el acasă. Pretextul, rolul principal într-o piesă. Acasă la ea, actrița îl aștepta într-o rochie bleu, exagerat de decoltată și transparentă. Pregătise chiar și o sticlă de șampani. Numai că, din pragul ușii, arătând spre persoana care-l însoțea,
ASASINAT DE LEGIONARI. Catinca a fost alături de soțul ei până la asasinarea acestuia, în 27 noiembrie 1940, sub persecuția și amenințarea legionarilor. Trăiau despărțiți dar își scriau foarte mult. Ea la București, el în casa din Vălenii de Munte. Atunci când a fost ridicat de un grup de legionari, sub pretextul că trebuie să dea la București unele declarații, nu s-a opus. Știa că va fi ucis. Trupul lui ciuruit de gloanțe a fost găsit, a doua zi, pe marginea drumului dintre Ploiești și Strejnic. Catinca n-a putut supraviețui mult timp cumplitei dureri. La nici un an de la dispariția soțului, la 24 noiembrie 1941, s-a stins și ea. Mormintele lor sunt unul lângă altul, în cimitirul Bellu.

Aventura lui Octavian Goga cu Aurelia Rusu

PASIUNE PUTERNICĂ. Înainte de a se căsători, Octavian Goga a avut și el o aventură în Brașov. În 1900, s-a întâlnit aici cu Aurelia Rusu, la o nuntă. Fata avea doar 18 ani și era elevă la Seminarul Pedagogic din Blaj. Cât a ținut petrecerea, două zile, cei doi au fost împreună. Poetul a făcut o pasiune atât de puternică pentru Aurelia încât s-a hotărât să se însoare cu ea. Au făcut planuri să urmeze aceeași facultate, apoi să călătorească împreună ca poet și pictoriță. Relația lor a durat aproape trei ani, mai mult prin intermediul scrisorilor. Cu gândul la ea, Goga a scris poeziile „Dorință“, „Pribeag“, „Noapte“.

52 DE SCRISORI. Octavian Goga a cunoscut-o pe Aurelia Rusu (foto) la Tohanul Vechi, lângă Braşov, în anul 1900, la vârsta de 19 ani, când împreună au fost „paranimfi”, adică „domnişori de onoare”, la nunta fratelui ei mai mare, notarul Romul Rusu. Idila înfiripată în acele împrejurări a durat trei ani. A urmat plecarea lui Goga la studii la Budapesta, la Facultatea de Litere şi Filosofie. Aurelia Rusu visa să studieze şi ea tot la Budapesta artele plastice, însă intenţiile i-au fost zădărnicite de probleme de ordin personal. Au schimbat 52 de scrisori. După căsătoria poetului cu Hortensia Cosma, în 1906, Aurelia Rusu s-a retras pentru un timp la o mănăstire de lângă Sibiu, devenind apoi învăţătoare. Nu s-a căsătorit.
DRAGOSTE DE ADOLES­CENT. Înainte de idila cu Aurelia, adolescentul Octavian Goga s-a amorezat de Leniţa Cernea, sora colegului său de clasă Octavian Cernea, de la liceul braşovean „Andrei Şaguna”, la 18 noiembrie 1899. A cunoscut-o în sala festivă a hotelului Europa din centrul oraşului de la poalele Tâmpei, cu prilejul „Convenirii” – „întâlnirea sărbătorească a intelectualilor români, urmată de dansurile tinerilor.” Iubirea pentru „Leniţa-Loreley”, cum o dezmierda poetul, frumoasa lor poveste de dragoste au fost însă brutal curmate de mutarea familiei Cernea la Făgăraş, iar, cum „ochii care nu se văd se uită…”

Domnița lui Blaga, soția prim-procurorului din Brașov

GHIOCELUL NEGRU. În perioada 1906-1914, scriitorul Lucian Blaga a studiat la Brașov, la liceul Andrei Șaguna, unde era profesor unchiul său, Iosif Blaga. La ultima „petrecere cu dans“, din mai 1913, pe Schutzenhaus (Poligonul de Tir) din Brașov, a văzut-o prima oară pe Cornelia Brediceanu, „ghiocelul negru“ cu care avea să se căsătorească mai târziu. În timp ce studia filosofia și biologia la Viena, i-a expediat Corneliei, nenumărate cărți poștale cu nuduri. Ciudatul mod de a-i face curte nu a fost pe placul părinților fetei, o familie de intelectuali din Banat. Era fiica lui Coriolan Brediceanu, jurist și deputat în Dieta ungară, și sora avocatului Tiberiu, fost director al Băncii „Albina“ din Brașov. Cu toată împotrivirea familiei Brediceanu, după o legătură de 3 ani, Cornelia și-a impus voința, oficializând legătura cu Blaga, la 16 decembrie 1920, la Cluj, în prezența familiei și a câtorva prieteni.

SINDROFIILE DE PE STRADA CRIȘAN. După 20 de ani de căsnicie, pasiunea pentru soție s-a stins și inima lui Blaga a fost furată de o altă femeie. O brașoveancă măritată care, după cum recunoștea Blaga, îi stimula creația poetică. Domnița Gherghinescu-Vania (foto), soția prim-procurorului general din Brașov, era la rândul ei o intelectuală care se făcuse remarcată prin câteva traduceri filosofice. De asemenea, era amfitrioana manifestărilor literare pe care le organiza la ea acasă. Casa de pe strada Crişan din Braşov, unde locuia familia Gherghinescu, era vizitată des de mari personalități ale timpului.
SOȚIE DISCRETĂ. Soția Cornelia a dat dovadă de maximă înțelegere, alegând să nu-și exteriorizeze suferința. A acceptat legătura extraconjugală a lui Blaga, încercând în același timp să țină aventura soțului sub control. Legătura amoroasă cu soția prim-procurorului n-a intrat în gura lumii, astfel că Domnița nu s-a simțit niciodată vinovată față de soțul ei, iar onoarea și poziția socială a acestuia nu au fost afectate. În 1995, Simona Cioculescu a adunat scrisorile dintre Blaga și Domnița în volumul „Domnița Gherghinescu-Vania, Domnița nebănuitelor trepte“. Filosoful o numea pe Domnița „femeia zeiță“. După acest episod, Blaga va avea o nouă aventură cu Eugenia Mureșanu din Cluj, soția unui preot. Dar nu pentru mult timp. Neglijată mai apoi de Blaga, preoteasa a divorțat, recăsătorindu-se cu filosoful D. D. Roșca, pentru câțiva ani.

Idila lui Jules Verne

CĂSNICIE NEFERICITĂ. În urmă cu 120 de ani, celebrul scriitor Jules Verne a avut, conform istoricului Viorel Tigu, o idilă cu o săsoaică măritată din Viscri. Verne s-a căsătorit la 29 ani cu Honorine Morel. Căsnicia lor a fost presărată cu multe certuri. Soția nu era de acord cu călătoriile scriitorului prin lume și nu i-a înțeles spiritul de aventură. L-a părăsit de multe ori, plecând la Amiens cu fiul lor, Michel. Era convinsă că Jules o înșeală.
TREI SOȚI. Louise Teutsch era cu 17 ani mai tânără decât Jules Verne. Conform arhivelor bisericii evanghelice s-a născut în 16 martie 1845, la Viscri. S-a măritat prima oară cu un sas, Bratski, cu care a avut un băiat numit Ludwig. Dar, a rămas curând văduvă. S-a recăsătorit cu elvețianul Oscar Fabre, un om de afaceri care avea rude în Franța. După 1880, soții Fabre au făcut numeroase vizite la Amiens, orașul în care se mutase familia Verne. Între cele două familii s-a legat o strânsă prietenie. Oscar a murit înainte să vină pe lume Eugenie. Săsoaica și-a refăcut viața alături de Gustave Müller cu care a avut două gemene, pe Angelle și Georgette. Vizitele în Franța au continuat. Louise l-a invitat pe Jules Verne să vadă Transilvania.

SCRISORI INTIME. Iubirea secretă dintre cei doi a ieșit la iveală abia după ce un nepot al Louisei a dezvăluit niște scrisori care au circulat între Amiens și Homorod. Conform acestora, Jules Verne a venit în Viscri de mai multe ori, între 1882 și 1892. Alături de văduva de lângă Rupea a vizitat mai multe locuri aflate astăzi pe teritoriul actualei Românii. A trecut prin Dobrogea, Valea Jiului, Brașov. Oamenii și întâmplările de aici l-au inspirat pentru cinci romane științifico-fantastice. Idila celor doi a fost trecută cu vederea la Nantes. Dar în Viscri a făcut mare vâlvă atunci când Louise și-a vândut casa pentru că era hotărâtă să se stabilească în Franța. Dar valul vieții a readus-o în Transilvania, apoi la București. Corespondența intimă a fost păstrată în casa unei fiice a Louisei din București, Margareta Barbier, pe Strada Moșilor nr. 137. Aici, printre mai multe lucruri rămase după Louise se afla și o pendulă dăruită de celebrul scriitor SF.
DOAR O LEGENDĂ? Con­form scriitorului Jean Yves Paumier, secretar general adjunct al „Societăţii Jules Verne” din Franţa, mai multe cercetări făcute de istorici nu au reușit să confirme povestea. „S-a vehiculat ipoteza unei aventuri, ba chiar a unui copil. Dar nu avem nicio certitudine şi nicio dovadă în acest sens. Pe de altă parte, câteva dintre obiectele care i-au aparţinut lui Jules Verne au fost găsite în România. Deci o legătură există de vreme ce tânăra (n.r. – Luiza Teutsch) a venit la Amiens cu părinţii săi, l-a cunoscut pe Jules Verne, s-au întâlnit, asta este sigur. Dar, de aici şi până la o poveste de dragoste, nu ştim nimic sigur”, spune Paumier. Au rămas, totuși, câteva romane ale căror acțiune se petrece pe teritoriul actualei Românii. Despre Loise se mai spune că semăna cu eroina romanului „Claudius Bombarnac”, domnişoara Klork.

Blestemul iubirii lui Șt. O. Iosif

ÎNDRĂGOSTIT DE STUDENTA LUI. Ștefan Octavian Iosif s-a născut în 11 septembrie 1875, la Brașov. A studiat la Brașov și Sibiu. A fost unul din fondatorii Societății Scriitorilor Români. Este considerat cel mai cunoscut poet brașovean. Bustul său se află în Parcul „Nicolae Titulescu”. Poetul a cunoscut-o pe Natalia Negru în 1903, la Bilblioteca Fundației Carol I, unde el era custode. Natalia era studentă. Peste un an s-au căsătorit și au avut o fetiță, Corina. Aceasta a murit tragic, în timpul unui bombardament al unui Zepelin german, la 13 septembrie 1916. Ușuratica femeie l-a făcut gelos pe Iosif, făcându-i avansuri celui mai bun prieten al său, poetul Dimitrie Anghel.
TRIUNGHI AMOROS. Brașoveanul Șt. O. Iosif era un tip interiorizat, un poet al duioșiei și sincerității. Dimitrie Anghel, Mitif, cum îi spuneau prietenii, era exuberant. Ca poet, era un simbolist atât în versuri, cât și în proză. Avea o alură de dandy și un simț exacerbat al cavalerismului. Natalia credea că Iosif e o fire prea visătoare pentru ea. În scurt timp, Anghel a făcut o pasiune pentru pragmatica soție a prietenului său.

FEMEIE FATALĂ. Relațiile dintre cei doi poeți se răcesc. Natalia divorțează de Iosif și se recăsătorește cu Anghel, în 1911 . Iosif a iubit-o atât de mult încât, la câțiva ani după divorț, în 1913, căzut într-o depresie adâncă, s-a stins îndurerat. Nici soarta lui Anghel nu a fost mai bună. În 1911, în timp ce se afla la Paris cu Natalia, i-a ars casa. În cercurile de scriitori și de prieteni era ostracizat pentru drama lui Șt. O. Iosif. A fost internat cu o depresie nervoasă. Brașoveanca s-a dovedit a fi femeia fatală pentru amândoi.
TENTATIVĂ DE CRIMĂ ȘI SINUCIDERE. Scandalul care a dus la tragicul său sfârșit a pornit în trenul care-i ducea către Roman. Anghel i-a dat o palmă Nataliei și a început s-o înjure, după ce aceasta i-a reproșat atitudinea prea apropiată față de o actriță de la Teatrul Nottara, întâlnită în călătorie. La întoarcerea din Moldova, pentru că îl amenința cu plecarea, Anghel a scos un pistol. „«Da­că faci un pas te împușc!». Am crezut că glumește și am continuat să merg spre ușă. El a scos revolverul și a tras. Eu am căzut. Impresionabil cum era, a crezut că m-a omorât, de aceea glonțul următor și l-a tras în piept“, a povestit ulterior Natalia. După trei săptămâni de chin, înspăimântat și de gândul că ar putea face pușcărie pentru tentativă de omor, Anghel a trecut în lumea umbrelor.
ROMAN NESCRIS. Liviu Rebreanu a intenționat să scrie un roman inspirându-se din această dramă a triunghiului cu dragoste si moarte. Îi dăduse titlul „Șarpele“ și avea 13 capitole. Din păcate, proiectul a fost abandonat. După moartea lui Anghel, fără prea multe remușcări, Natalia a trăit câțiva ani cu V. Gh. Morțun, pentru ca în perioada interbelică să se recăsătorească cu G. Savin, profesor la facultatea de teologie. S-a stins din viață în 1965, la 83 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE

Blogar solidar cu boschetarul roman de pretutindeni on Primarul din Făgăraș a ”boicotat” începutul anului școlar
Cel mai titrat și apreciat Blogger european thc on Primarul Făgăraşului cere excluderea a 10 membri din Consiliul Local
Cel mai titrat și apreciat Blogger european thc on Primarul Făgăraşului cere excluderea a 10 membri din Consiliul Local
blogger most sustainable most ecologic on Ziua Limbii Române