17.8 C
Braşov
Acasă Stiri Brasov Nemuritor: Eminescu a iubit Braşovul

Nemuritor: Eminescu a iubit Braşovul

Autor: M.B.

l „Arătaţi-mi la noi un oraş patriotic ca Braşovul“, afirma poetul într-o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi

„Arătaţi-mi la noi un oraş patriotic ca Braşovul“, se arăta încântat de oraşul de sub Tâmpa, într-o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, poetul cel mai iubit de români, născut în 15 ianuarie 1850. De altfel, Eminescu a poposit de mai multe ori în Braşov, mai ales împreună cu Trupa Pascaly, care a susţinut o serie de spectacole la Teatrul Reduta, dar şi în drumurile sale spre Viena. Poetul a stat în Braşov 140 de zile, de-a lungul câtorva sejururi, este calculul făcut de o echipă de 30 de profesori braşoveni care a cercetat, în urmă cu aproape două decenii, toate legăturile lui Eminescu cu Braşovul, rezultatele muncii lor fiind consemnate de criticul Ion Itu în cartea „Eminescu şi Braşovul“. Documentele vremii arată că poetul a avut ocazia să cunoască şi mulţi intelectuali din zonele rurale ale Braşovului. Lângă Şinca Veche, pe un platou, Eminescu a fost prezent la un Maial naţional, la care au participat în jur de 4.000 de ţărani români, toţi îmbrăcaţi în costume populare. Peste deal, lângă locul de desfăşurare a Maialului, se află Vadul Făgăraşului. De altfel, una dintre ipotezele care încearcă să explice originea familiei Eminovici susţine că strămoşii poetului se trag din Făgăraş.

Prieten cu studenţii braşoveni de la Viena

De-a lungul anilor, Mihai Eminescu a păstrat legătura cu mai mulţi braşoveni, pe care i-a întâlnit la Viena sau Bucureşti. Braşovul avea la Viena o ,,armată“ de studenţi. Se pare că în centrul universitar din Viena erau la acea vreme mai mulţi cărturari români decât în alte oraşe europene. Începând cu 1868, la Viena erau două societăţi româneşti. Preşedintele Societăţii „România“ era braşoveanul Pandele Dima (fratele compozitorului Gheorghe Dima), secondat de un alt braşovean, Aurel Mureşianu. Cea de-a doua era Societatea Literară şi Ştiinţifică. Ceva mai târziu, cele două societăţi unite vor forma „România Jună“, unde Eminescu era bibliotecar, Slavici preşedinte, iar braşoveanul Sterie Ciurcu, casier. Sterie Ciurcu, apreciat în mod deosebit de poet, era, la Viena, „omul balurilor“, cel care le organiza şi le deschidea într-o atmosferă festivă. Aurel Mureşianu avea să redacteze, împreună cu Eminescu şi alţi studenţi români din Viena, apelul pentru marea sărbătoare de la Putna. Braşoveanul a participat alături de poet la mai multe cursuri de filosofie şi de gramatică comparată, ambii publicând în revistele vieneze ale vremii. „La un moment dat, citind materialele publicate de Aurel Mureşianu şi Eminescu în aceste reviste, ai impresia că au fost scrise de un singur autor. Ajunseseră la o tonalitate lingvistică comună“, crede prof. preot Vasile Oltean, directorul muzeului Prima Şcoală Românească. Eminescu se pare că avea o predilecţie pentru familia Mureşenilor. Nu întâmplător, în „Epigonii“, câteva versuri îi sunt dedicate lui Andrei Mureşianu, iar în 1869 trimite la „Convorbiri literare“ poemul „Mureşianu“, care a fost publicat post-mortem.

Medicul Popazu l-a însoţit la Viena pe pacientul Eminescu

Un alt braşovean care s-a întâlnit cu marele poet la Viena a fost fizicianul Niculae Teclu, preşedintele Societăţilor studenţilor români pentru serbarea de la Putna. Braşovenii Diamandin Manole şi Teodor Nica au fost şi ei prezenţi la Universitatea din Viena, în aceeaşi perioadă în care a studiat şi poetul. Tatăl lui Teodor Nica, Gheorghe Nica, a fost unul dintre susţinătorii financiari ai „Gazetei de Transilvania“ şi unul dintre membrii fondatori ai Liceului „Andrei Şaguna“. Ceva mai târziu, Teodor Nica avea să devină unul dintre colaboratorii de bază ai lui Titu Maiorescu (când acesta a fost ministru), devenind chiar directorul Băncii Naţionale. În aceste condiţii, braşoveanul îi oferă lui Maiorescu diferite sume destinate, printre altele, editării volumului de poezii din 1883, precum şi susţinerii călătoriilor medicale ale poetului la Viena. Constantin Popazu (Costache cel mic, cum îl poreclise Maiorescu), un cvasinecunoscut medic braşovean, a fost foarte apropiat de poet. Popazu era văr primar cu criticul Maiorescu. În 1883, acesta se găsea la studii într-un orăşel de lângă Viena, iar Eminescu era tratat la Spitalul Şuţu din Bucureşti. Însă, atât medicul braşovean, cât şi sora lui Maiorescu erau de părere că, la „Caritasul lui Şuţu“, poetul nu este tratat cum trebuie. Lui Eminescu i se administra cloral, morfină, vezică tare şi i se făceau băi „la membrele inferioare“. Într-o vacanţă, Popazu i-a făcut o vizită lui Maiorescu şi apoi lui Eminescu. Dându-şi seama că starea sănătăţii poetului s-a înrăutăţit, acesta a plecat pentru două săptămâni la Viena, unde a rezolvat toate problemele legate de găzduirea şi de tratamentul ce urma să fie administrat poetului.

În gara Braşov, Eminescu a strigat „Trăiască România unită!“

În luna noiembrie 1883, Eminescu a plecat la Viena pentru tratament, fiind însoţit de Chipici Rîvneanu. El a schimbat trenul în gara Braşov, unde a poposit câteva ore. Mărturiile vremii vorbesc despre faptul că poetul avea la el nelipsitul geamantan plin de cărţi şi manuscrise. La coborârea din tren, cu geamantanul în mână, a strigat cu o voce puternică „Trăiască România unită!“. La fel a strigat şi în gara vieneză, şocându-i pe austrieci. Timp de două săptămâni, Eminescu s-a aflat într-o stare „aproape alienabilă“. Se trezea doar pentru a mânca şi începuse să sufere de somnambulism. În perioadele de luciditate, discuta cu Constantin Popazu. Acesta, la rândul lui, îl informa prin scrisori pe Maiorescu despre starea de sănătate a poetului, oferindu-i amănunte medicale, chiar de specialitate. În clipele de luciditate de după accesul de boală, Eminescu i-a trimis o scrisoare prietenului său Chipici Rîvneanu în care a notat printre altele : „Nu sunt deloc în stare să îmi dau seama de situaţia cumplită în care am trecut, nici de modul în care am fost internat în ospiciul de alienaţi. Boala intelectuală mi-a trecut, deşi fizic stau destul de prost. Sunt rău îngrijit şi plin de îngrijire asupra unui viitor“. La un moment dat, menţionează că tot ceea ce îşi doreşte ar fi să se întoarcă în ţară, unde să se sature de „mămăligă strămoşească“. Medicul braşovean a încercat de mai multe ori să îl scoată din spital pentru vizite scurte, dar a întâmpinat refuzul categoric al poetului. O singură dată a reuşit să îl ducă la plimbare, într-o trăsură cu geamurile acoperite de perdele. Cu altă ocazie, l-a dus în vizită la familiile a doi medici vienezi reputaţi. Ironia sorţii face ca, în Braşov, pe strada care poartă numele poetului Mihai Eminescu să fie chiar Spitalul de Neoropsihiatrie.

Braşoveanul fără de care geniul lui Eminescu ar fi rămas necunoscut

„La mormântul lui Aron Pumnul“ este o poezie cunoscută, iar cel pomenit în versuri de Eminescu este omul care l-a îndrumat pe adolescentul Eminescu spre poezie. A fost cel care i-a predat limba şi literatura română. I-a fost și mentor şi prieten. Fără Aron Pumnul poate că Eminescu n-ar mai fi fost geniul naţional recunoscut de toate generaţiile. Aron Pumnul era un cărturar din satul brașovean Cuciulata. Acolo se păstrează casa în care a trăit cel numit de Eminescu un „geniu ‘nalt şi mare“.

Aron Pumnul i-a descoperit talentul şi l-a îndrumat pe Mihai Eminescu spre cariera literară. S-au întâlnit la Cernăuţi, profesor şi învăţăcel. A ajuns în Bucovina, după ce prin atitudinea ostilă faţă de autorităţile maghiare, Ardealul fiind pe atunci sub ocupaţie austro-ungară, avea să fie exilat din Ţara Făgăraşului. Profesorul Pumnul era impresionat de setea tânărului Eminovici pentru ştiinţă şi cunoaştere, fiind uimit de aviditatea şi repeziciunea cu care a reuşit să-i citească întreaga bibliotecă. Descoperindu-i talentul, l-a încurajat să scrie versuri şi să îşi cultive calităţile literare. Devine astfel primul om important din cariera viitorului poet, primul mentor. „Aron Pumnul era un mare patriot care înlesnea copiilor citirea de cărţi româneşti şi se purta prietenos cu studenţii, cu care bătea chiar mingea. Eminescu îl iubi în chip deosebit, îi devoră Lepturariul cu toate ciudăţeniile lui“, scria profesorul Ion Dănău. La Aron Pumnul, Eminescu a trecut cu note maxime la română, chiar dacă la celelalte materii nu era primul. Conform lui George Călinescu, istoricul ardelean Aron Pumnul, înfocat militant paşoptist, i-a insuflat poetului idealurile patriotice regăsite mai târziu în opera sa. Acestea se regăseau şi în cărţile lui. El adăpostea în locuinţa sa o „bibliotecă română clandestină“, din care împrumuta cărţi şcolarilor, căci legile şcolare ale vremii interziceau elevilor să deţină biblioteci.
Pe 24 ianuarie 1866, cărturarul şi patriotul Aron Pumnul s-a stins din viaţă chiar sub privirile lui Eminescu. Tânărul avea doar 16 ani şi, zguduit de tragedie, s-a aşternut pe scris. „La moartea lui Aron Pumnul“ a fost compusă în acea zi. A fost şi prima creaţie eminesciană, publicată în broşura omagială „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti din Cernăuţi“.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populare

FRF a stabilit gazdele barajelor de promovare în Liga 2 / Situație inedită dacă ACS SR Brașov se califică la baraj

Federația Română de Fotbal a stabilit astăzi, prin tragere la sorți, ordinea disputării meciurilor celor două manșe ale fiecărei etape de baraj pentru...

Poliția Brașov: Sfaturi pentru o vacanță în siguranță!

Vacanța de primăvară reprezintă un prilej de bucurie pentru copii, iar pentru părinți un motiv în plus să acorde atenție sporită pericolelor la care...

Pisică pierdută în zona Teatrului Dramatic „Sică Alexandrescu”. Răspunde la numele Isis

Pisica din imagini a fost pierdută în Brașov, în zonele Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu”, str. Vlad Țepeș, str. Agrișelor. Răspunde la numele Isis și...

Cu distanțare fizică: Slujba de Înviere la Catedrala Ortodoxă Brașov – pe scenă, în Piața Sfatului

l Mieii - în piețe începând de vineri Viceprimarul Flavia Boghiu și prefectul Cătălin Văsii au avut, în cursul zilei de marți, o discuție cu...

COMENTARII RECENTE