Acasă Blog Pagina 989

Cristina Vecerdi, noul director medical interimar al Spitalului Județean Brașov

0
Dr Cristina Vecerdi director medical interimar Spitalul Județean Brașov

Cristina Vecerdi, noul director medical interimar al SpitaluluiJudețean Brașov

Anunțul oficial în plenul Consiliului Județean

Cristina Vecerdi, consilier județean PNL și președinte al Comisiei de Sănătate din cadrul Consiliului Județean Brașov, a anunțat în ședința de plen că a acceptat funcția de director medical interimar al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov.

Declarația Cristinei Vecerdi

„Am acceptat această provocare care sper să îmi pună în valoare competențele organizatorice”, a precizat aceasta. Totodată, noul director medical a transmis mulțumiri colegilor pentru activitatea desfășurată până în prezent și pentru sprijinul acordat.

 

Oficial! Meciul AS SR Brașov – Teutonii Ghimbav a fost amânat. Programul complet al etapei a 2-a din Liga 4 Brașov

0

Meciul  AS SR Brașov – Teutonii Ghimbav a fost reprogramat

Meciul  AS SR Brașov – Teutonii Ghimbav din etapa a 2-a a Ligii a 4-a Brașov, programat inițial pentru sâmbătă, 6 septembrie 2025, a fost amânat. Inițial, oficialii celor două echipe au dorit ca meciul să se dispute miercuri, 17 septembrie, însă nu s-a ajuns la un acord privind ora de start a jocului. În cele din urmă, având și acordul AJF Brașov, meciul a fost reprogramat la finalul turului și se va disputa sâmbătă, 29 noiembrie. Ultima etapă a turului Ligii a 4-a Brașov este programată pentru sâmbătă, 22 noiembrie 2025.

Programul etapei a 2-a din Liga 4 Brașov

Vineri, 5 septembrie 2025, ora 17.00

ACS Prejmer – CSM Făgăraș

Sâmbătă, 6 septembrie, ora 11.00

Inter Cristian – Aripile Brașov
Măgura Codlea – Corona Brașov

Sâmbătă, 6 septembrie, ora 14.00:

Colțea Brașov – Chimia Victoria

Duminică, 7 septembrie, ora 11.00:

Carpați Berivoi – ACS Hoghiz
ACS Hălchiu – Unirea Hărman

* Meciul AS SR Brașov – Teutonii Ghimbav se va disputa sâmbătă, 29 noiembrie 2025

La ieșirea din Brașov, spre Predeal, trafic restricționat: 5 victime, în urma unui accident rutier pe Calea București

0
La ieșirea din Brașov, spre Predeal, trafic restricționat: 5 victime, în urma unui accident rutier pe Calea București

5 victime, în urma unui accident rutier, care a avut loc joi, pe Calea București, la ieșirea din Brașov, spre Predeal.

Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Brașov, accidentul rutier s-a produs pe DN 1, la ieșirea din localitatea Brașov către Predeal (zona hotelului Ramada). În evenimentul rutier au fost implicate două autoturisme, rezultând cinci victime.

La fața locului s-au deplasat următoarele resurse:
• un echipaj pentru descarcerare;
• un echipaj de stingere cu apă și spumă;
• trei echipaje SMURD;
• două echipaje SAJ.

Se intervine pentru acordarea asistenței medicale victimelor și pentru asigurarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor.

Potrivit Poliției Brașov, la acest moment traficul rutier se desfășoară cu restricții, fiind dirijat în mod alternativ pe un singur sens, ca urmare a producerii accidentului de circulație, pe Calea București, la ieșirea din municipiul Brașov, către localitatea Predeal.

La locul accidentului au fost direcționate echipaje de poliție, urmând a se efectua cercetări pentru lămurirea împrejurărilor și stabilirea cauzei care a dus la producerea incidentului.

Poliția Brașov recomandă conducătorilor auto să manifeste prudență în condus și să respecte indicațiile polițiștilor rutieri, urmând ca circulația să fie reluată în integralitate după efectuarea cercetărilor și îndepărtarea vehiculelor avariate de pe carosabil.

UPDATE / Fata de 14 ani din Săcele, dată dispărută, a fost găsită

0
UPDATE / Fata de 14 ani din Săcele, dată dispărută, a fost găsită

O fată de 14 ani din Săcele, dată dispărută.

UPDATE – Poliția Brașov a anunțat joi că BORZOȘ ANDRA (foto), fata de 14 ani din Săcele, dată dispărută, a fost găsită.

Știrea inițială – Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Săcele au anunțat miercuri că au fost sesizați cu privire la plecarea voluntară a numitei BORZOȘ ANDRA, în vârstă de 14 de ani, cu domiciliul în municipiul Săcele.

Semnalmente: aproximativ 1,60 m înălțime, greutate 50 kg, constituție atletică, ten măsliniu, față ovală, păr lung, castaniu, ochi căprui. Vestimentația nu a putut fi stabilită până la acest moment.

Persoanele care dețin informații utile în vederea depistării acesteia sunt rugate să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție sau să sune la 112.

Volei masculin: Gata pentru Mondiale! Selecționerul României, brașoveanul Sergiu Stancu, a prefațat competiția din Filipine

0
Volei masculin: Gata pentru Mondiale! Selecționerul României, brașoveanul Sergiu Stancu, a prefațat competiția din Filipine

Naționala masculină de volei a României merge din nou la Campionat Mondial după o absență de 43 de ani. Selecționerul care a dus România la întrecerea mondială din Filipine (12 -23 septembrie) este brașoveanul Sergiu Stancu. În lotul României se află și jucătorul Coronei, Ștefan Lupu, dar și brașoveanul Mircea Peța (Dinamo).

Sergiu Stancu mizează pe forța grupului

Obiectivul tricolorilor este calificarea în optimile de finală. „Plusul nostru este forța grupului. De ceva ani de zile sunt în aceeași componență și uitați că rezultatele au apărut. Ne bazăm pe calitatea individuală a jucătorilor și pe jocul de echipă. Ne așteaptă meciuri foarte grele. Ca să ieșim din grupe, e nevoie de două victorii. Acestea sunt calculele. Vom face totul pentru a ne îndeplini acest obiectiv. Programul cred că ne avantajează”, a afirmat Sergiu Stancu. România face parte din Grupa B a Campionatului Mondial de volei masculin, alături de reprezentativele similare ale Poloniei, Țărilor de Jos și Qatarului.

Lotul României pentru Campionatul Mondial

Ridicător: 3. Filip Constantin; 6. Claudiu Dumitru; 14. Sebastian Bratu
Centru: 1. Bela Bartha; 10. Tudor Magdaș; 15. Andrei Butnaru; 19. Codrin Mocanu; 22. Ștefan Lupu
Extremă: 2. Micea Peța; 9. Adrian Aciobăniței; 12. Marian Bala; 99. Daniel Chițigoi
Opus: 7. Rareș Bălean; 28. Alexandru Ionescu
Libero: 11. Carol Kosinski; 17. Vlad Kantor
Antrenor: Sergiu Stancu (A1); Răzvan Parpală (A2).
Volei masculin: Gata pentru Mondiale! Selecționerul României, brașoveanul Sergiu Stancu, a prefațat competiția din Filipine

Programul echipei României

12 septembrie Polonia – România
15 septembrie Țările de Jos – România
17 septembrie Qatar – România

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate

0
Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Șaguniștii brașoveni poartă și azi vechile șepci la sărbătorile tradiționale ale colegiului, cum ar fi Comanda

l În România, uniforma şcolară obligatorie a fost introdusă în 1906, de către Spiru Haret, ministru al Învățământului și Instrucțiunii Publice, ca parte a procesului de modernizare a învățământului românesc

În 1906, Spiru Haret, ministrul învăţământului la acea vreme, a introdus uniforma şcolară obligatorie. Zeci de ani, şcolarul a purtat acest simbol al apartenenţei la o instituţie de învăţământ. În perioada interbelică, era mândria băieţilor şi a fetelor de pension sau a elevilor de liceu. Uniforma îi scotea pe adolescenți din rând și le certifica apartenența la o clasă socială care punea preț pe cultură și valori. În comunism, uniforma a fost impusă pentru triumful masei amorfe de tineri ai viitorului socialist. Pe lângă ţinuta vestimentară, cântecele şi sloganurile completau măsurile de coerciţie şi îndoctrinare la nivelul celor mai tinere vlăstare. După 1989, uniforma a fost aruncată ca un semn de ,,eliberare”. Elevii s-au bucurat să scape de hainele impuse şi şi-au luat libertatea să vină la ore cum visau și chiar în, îndelung răvniții, blugi. După anii de descătușare, unele instituţii de învăţământ însă au reluat moda uniformei. Ca element particular în raport cu alte instituţii similare, ca imagine simbol care inspiră respect, încredere, stil, apartenenţă.

Uniformă la alegere, dar nu obligatorie

Multe şcoli şi licee din Braşov au impus deja de aproape trei decenii uniforma şcolară. Nu din nostalgie comunistă, ci ca element distinctiv faţă de elevii altor instituţii de învăţământ. Uniformele de azi nu mai seamănă cu cele comuniste, ci sunt special create pentru fiecare şcoală în parte. De obicei, decizia este luată împreună cu părinţii care au acceptat aceste cheltuieli suplimentare pentru ca fiul sau fiica să poarte uniforma care arată că frecventează o școală anume sau un liceu de tradiţie, cu educaţie de calitate. Alte şcoli însă au rămas pe ţinută la liberă alegere. Nici Uniunea Europeană nu impune uniforma: „în ţările din Uniunea Europeană, ca şi în România, obligativitatea uniformelor şcolare sau lipsa acestora rămâne la latitudinea unităţii de învăţământ şi a Consiliului reprezentativ al părinţilor“.

Uniformele străbunicilor, inspirate din Franța și Germania

Sistemul educațional din România sfârșitului de secol XIX, dar mai ales de început de secol XX, trecea printr-o dezvoltare semnificativă ce avea să se reflecte nu numai în structura sistemului de învățământ, cât și în ținutele vestimentare ale elevilor. Primele școli publice și licee, precum și cele de elită (de exemplu Colegiul Național „Sfântul Sava“ din București sau Colegiul „Andrei Șaguna” din Brașov), au introdus uniforme școlare inspirate de modelele vest-europene, în special cele din Franța și din Germania.

Primii elevi din România care au purtat uniformă au fost cei din Turnu Severin, în 1897, iar câțiva ani mai târziu, uniforma devenea obligatorie în toate școlile din țară. Se întâmpla în timpul mandatelor lui Spriru Haret, ministru al Învățământului și Instrucțiunii Publice, ca parte a procesului de modernizare a învățământului românesc pe care l-a implementat.

Uniformele băieților aveau iz milităresc

În 1899, elevii de la liceul de băieți din Lugoj, de pildă, purtau veston cu buzunare cu clape în parte de sus, chipiu de inspirație militară, cămașă largă și pantaloni largi, de culoare deschisă, potrivit scriitorului Cristian Ghinea: „Interesantă combinaţia între un veston strâns pe corp şi pantalonii largi, de culoare deschisă“, transmite acesta pe site-ul lui alături de fotografia din colecţia istoricului militar col. Liviu Groza din Caransebeş.

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Elevele din clasa a III-a normală a Liceului de fete din Lugoj, în luna iulie 1926

Chipiul șaguniștilor, „de stil francez”

Una dintre mărturiile rămase în istorie este cea a lui Lucian Blaga, care povestește în volumul de memorii „Hronicul și cântecul vârstelor“ ce ținută școlară avea în clasa I de liceu, adică clasa a V-a din prezent, elev fiind la Liceul „Andrei Șaguna“ din Brașov în 1906: „(…) am intrat într-o librărie să ne luăm chipiile de rigoare, chipiile de «studenți». Al meu, pe care-l visasem toată vara, era de stil francez, tivit cu panglică roșie, al lui Liciniu (n.r. – fratele lui Blaga, care era clasa a V-a de liceu, astăzi a IX-a), cu panglică albastră“. În general, băieții purtau pantaloni – până la genunchi sau lungi, în funcție de vârstă și de anotimp -și cămașă.

De-a lungul timpului, ținutele școlare ale băieților aveau la bază de fapt un costum, în funcție de moda vremurilor și, bineînțeles, de posibilitățile financiare ale părinților, cei mai mulți dintre ei făcând mari eforturi pentru a-și susține copiii la școală.

Teroarea matricolei

Înainte de venirea comuniștilor, a purta uniformă şcolară era o fală. Era semn că ai carte. Nu conta că în viaţa de toate zilele elevul era modest îmbrăcat. În ţinută de licean impunea respect, iar în clasă, între săraci şi bogaţi nu era nicio diferenţă. Doar rezultatele la examene îi diferenția pe elevi. În perioada interbelică, fiecare liceu avea altfel de uniformă, iar la buzunarul sacoului era cusută matricola cu însemnele şcolii şi numărul fiecărui elev. Dacă erau văzuţi pe străzi sau în locuri nepotrivite la ora când se ţineau cursuri, numărul matricol putea fi notat, iar elevul pârât conducerii şcolii.

Dar adevărata dictatură a matricolei s-a instaurat abia în anii ’70, când niciun elev nu mai avea acces în şcoli fără matricola prinsă pe uniformă, dar și pe brațul hainei. Paltoanele, trenciurile, fâșurile, bune sau rele, trebuiau străpunse de cusături solide. Matricola prinsă în copci era pretext de scădere a notei la purtare. Profesorul de serviciu se posta la poarta şcolii şi controla matricola. Lipsa acesteia însemna absenţă nemotivată. Repetarea abaterii ducea la scăderea notei la purtare. Căci matricola era parte integrantă din programul de supunere al viitorului comunist.

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Școlari, la final de clasa a IV-a , în anii 70

Elevi, străjeri şi cercetaşi

Elevele de gimnaziu din perioada interbelică purtau şorţuleţe pepit cu bretele cu volănaşe peste rochiţe negre, pantofi negri, ciorapi obligatoriu negri sau albi. Ştrampii de mătase erau interzişi. În clasele primare, fetiţele purtau la gât funde roşii. La băieţi era mai simplu, aveau un costum negru cu cămaşă albă şi cravată. La Brașov, șaguniştii purtau uniforme kaki şi şepci cu cozoroc. Fetele însă aveau uniforme cochete, asortate cu pălăriuţe, pelerine, funde, panglici. Purtau rochiţe bleumarin, cu guleraş alb, brodat. Sau fuste plisate şi cămăşi albe. Sau rochii pepit. Îşi duceau cărţile în trăistuţe cu două baiere, băieţii aveau genţi de umăr. La nivel national, regele Carol al II-lea a inventat o uniformă specială pentru străjeri, pionierii regelui. Şi uniforma de cercetaş era admirată când se defila în detaşamente la sărbători naționale.

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Străjeri, la parada de 10 mai 1938. O dată cu abdicarea regelui Carol al II-lea (4 septembrie 1940) a fost desființată și Străjeria, iar bunurile organizației au fost confiscate de Garda de Fier

Dictatura cordeluţei albe în comunism

În vremea comuniştilor, orice încercare de a ieşi în evidenţă prin vestimentaţie a fost anihilată prin introducerea ţinutei standard, până la detalii, încă din primii ani de educaţie. Astfel, copiii de grădiniţă purtau șorțulețe albastru deschis cu fundă roșie la gât. În anii 80, prichindeii erau automat în organizaţia Şoimii Patriei, Și purtau cămăşi portocalii şi pantaloni albaştri, pălării albastre şi cravate roşii. Toate, din materiale sintetice, un supraelastic de proastă calitate. În şcoala generală, băieţii au rămas pe uniforme bleumarin şi cămăşi pepit, cu guleraşe albe. Fetele aveau şorţuleţe albastre peste rochițe pepit alb cu albastru. Cordeluţa albă era însă obligație și teroare pentru fete. Din clasa întâi până în ultima zi de liceu. Această bentiță care, teoretic, trebuia să-ți ascundă orice tentativă de breton sau zuluf natural era un alt pretext pentru care un profesor putea să-ți scadă nota la purtare. Sau chiar să le impună părinților să te tundă scurt-băiețește.

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Liceeni, în laboratorul de fizică, în anii 80

Angajament de pionier

Pe lângă uniforma de zi cu zi, elevii din clasele primare mai aveau în garderoba obligatorie şi ţinuta festivă. Începând cu clasa a III-a sau a II-a mai târziu (când copii mergeau la școală la 6 ani), copiii erau trecuți în rândurile organizaţiei de pionieri pe bază de ,,merit” și ,,angajament”. Doar cei cu note foarte slabe erau înregimentaţi mai târziu. Toţi elevii trebuiau să devină însă pionieri. Din acel moment devenea obligatoriu de purtat cravata roşie cu tricolor, prinsă la gât cu inel de plastic. Costumul special de pionier era compus la băieţi din cămaşă albă, cu buzunare și epoleți, pantaloni negri și bască albă (în clasele 1-4), centură de pionier cu stema României și, evident, cravata roșie cu tricolor. Fetele purtau fuste plisate bleumarin şi aceeaşi cămaşă albă special, din nylon, cu buzunare pe piept, de care se atârnau insigne pioniereşti. Basca era tot albă. În clasele 5-8, până la intrarea în Uniunea Tineretului Comunist, basca de pionier era bleumarin. Tot la costumul de pionier, se mai atârnau şnururi de mătase: roşu pentru comandant de grupă, galben pentru cel de detaşament, albastru – comandant de unitate şi grena – instructor de detaşament. Pe epoleți, an de an se atașau trese bleu, în clasele mici, și galbene, în clasele mai mari. Cu tot arsenalul pe ei, elevii arătau ca nişte mici parodii de generali.

Uniformele școlărești: Admirate sau hulite, niciodată uitate
Pionieri, la cor, pe scena „Cântării României”

Planul la maculatură

Ca să-și arate recunoștința față de partid și de stat, elevii erau târâţi la muncă patriotică, la cules de plante medicinale și toamnă de toamnă la munci agricole. Fiecare an şcolar începea cu „o mână de ajutor dată cooperatorilor pe ogoare“, activitate la care uniforma nu era obligatorie. Alte îndatoriri de elev erau colectarea de maculatură, de sticle şi borcane, materiale textile sau fier vechi. Totul se depozita pe coridorul şcolii, la vedere. Elevii erau chemaţi la întrecere. Ca să nu fie mustraţi în careu că nu şi-au îndeplinit planul, ajungeau să ducă la maculatură cărţile din biblioteca proprie. Riscau şi scăderea notei la purtare dacă nu îndeplineau planul la cei 3 R: Reciclare-Recondiţionare-Refolosire.

Croială standard

Odată trecuţi în clasa a V-a, copiii schimbau uniforma de zi cu zi. Cămaşa bleu și sarafane albastre, pentru fete. Și bentița albă. Băieții păstrau costumul bleumarin și cămasa bleu sau albă. Și cravata neagră. La 14 ani, elevii deveneau utecişti. Tot fără voia lor. Uteciştii n-aveau uniforme festive. La liceu, băieții purtau același tip ce uniform. Fetele trebuiau să poarte sarafane bleumarin închis și cămăşi bleu. Croiala trebuia să rămână cea din fabricaţie, adică ,,sac”, orice ajustare care ar fi modelat-o pe corp era sancţionată. Și lungimea trebuia respectată. ,,Imediat sub genunchi”. Nici mai lungă nici mai scurtă. Și nelipsita cordeluță albă!
La orele de chimie era obligatoriu halatul alb, la cele de atelier sau practică în uzină – halatul albastru. La facultate, studenţii scăpau în sfârşit de uniforme, se îmbrăcau liber. Dar nu dispărea regula ca băieţii să fie tunşi regulamentar. Cei cu plete şi perciuni nu aveau întodeauna ,,zile bune”.

Uniforma PTAP

Pe vremea comuniștilor, mai exista și uniforma PTAP. Adică, Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei. Uniferma era un fel de salopetă, bluză şi pantaloni albaştri, și beretă. Subţire ca hârtia, costumul era inutil pe vreme rece. Cu această uniformă se mergea „la trageri“, unde elevii puneau un ZB-ul la ochi şi trăgeau de 3 ori. Cel care nimerea ţinta se mândrea cu un „F.B.“

Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei era materie prevăzută în orar, la fel ca cea de Informare Politică, şi impunea un fel de stagiu de iniţiere a minorilor în domeniul militar. Cine mergea în taberele PTAP era scutit de o parte din practica agricolă care oricum se întindea până dădea frigul în noiembrie. Când nu se mai făcea școală. Elevii, mai săreau peste orele de școală şi cu ocazia pregătirilor pentru defilare sau a festivalurilor „Cântarea României“.

Îndoctrinarea începea o dată cu cravata roșie de pionier

„Eu (numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor“. (Angajamentul pionierului)
„Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti“. (Legământul pionierilor)
„Pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului – înainte!“ (Deviza pionierului)

Uniformele de azi, în negru, blumerin şi gri

Uniforma a fost adusă în România în 1897 de către Theodor Costescu, fiul unui învăţător de la şcoala din Rovinari (Gorj), care a introdus-o mai întâi pentru elevii din Turnu-Severin. Apoi, prin Legea lui Spiru Haret a devenit obligatorie.

În zilele noastre, doar câteva licee braşovene, licee de prestigiu, impun elevilor uniforma. În general, colegiile au adoptat variante de două culori: sacouri bleumari, cu cămăși albe, bleu sau gri, pantaloni gri, pe care îi pot purta și fetele, când vor să renunțe la fustă gri. Alții poartă sacou negru și pantaloni și fustă gri. Mai vii, unele chiar cochete, sunt uniformele purtate de elevii școlilor generale din Brașov. Unde observăm unele detalii mai colorotate, vestuțe sau cravate roșii sau portocalii.

Când se mai ia o doză? Ați vomitat după ce ați luat un medicament?

0
Când se mai ia o doză? Ați vomitat după ce ați luat un medicament?

Când se mai ia o doză? Ați vomitat după ce ați luat un medicament? Senzația de greață și vărsăturile sunt efecte secundare comune ale multor medicamente, dar pot fi cauzate și de alte afecțiuni sau situații din viață. Dacă ați vomitat la scurt timp după ce ați luat un medicament oral, probabil vă întrebați dacă pastila a avut timp să-și facă efectul și dacă ar trebui să mai luați o doză.

Decizia corectă depinde de mai mulți factori. Cel mai bine este să consultați un specialist, cum ar fi un medic sau un farmacist, dar puteți ține cont de câteva aspecte cheie.

Când ar trebui să mai luați o doză?

Răspunsul este „depinde”. Este important să vă evaluați situația și tipul de medicament. Iată câteva întrebări pe care ar trebui să vi le puneți:
• Cât timp a trecut de la administrare?
o O cercetare făcută pe specialiști în pediatrie a arătat că majoritatea ar recomanda administrarea unei noi doze dacă pacientul a vomitat la mai puțin de 30 de minute de la înghițirea pastilei. De obicei, acesta este timpul necesar pentru ca o pastilă să se dizolve și să înceapă să fie absorbită.
o Dacă vărsătura a avut loc la 60 de minute sau mai mult, este puțin probabil să mai fie nevoie de o altă doză.
• Ce tip de medicament ați luat?
o Unele medicamente vin cu instrucțiuni clare pe ambalaj pentru situația în care vărsătura apare la scurt timp. De exemplu, anumite anticoncepționale orale au recomandări precise pentru administrarea ulterioară.
• Ce se întâmplă dacă săriți peste doză?
o Unele medicamente, precum cele pentru tratamentul HIV, necesită o administrare zilnică strictă pentru a fi eficiente. În aceste cazuri, riscurile de a sări peste o doză sunt mari, iar consultarea medicului este esențială.
o Medicamentele prescrise ca doză unică, cum ar fi ivermectina, pot deveni ineficiente dacă nu sunt absorbite de organism.

Ce medicamente NU trebuie luate din nou?

Vărsăturile nu afectează medicamentele care se absorb direct în gură, fără a ajunge în stomac. Astfel, nu este necesar să luați o altă doză de:
• Medicamente care se dizolvă sub limbă (sublinguale).
• Medicamente care se dizolvă în obraz (bucale).
• Tablete orodispersabile (ODT), care se topesc rapid pe limbă.

Aceste medicamente sunt absorbite în fluxul sanguin direct din mucoasa bucală, iar vărsăturile nu le afectează eficacitatea. Exemple comune includ unele medicamente pentru inimă sau pentru greață, cum ar fi Nitroglicerina sau ondansetronul ODT.

Alternative pentru persoanele care vomită frecvent

Dacă vă confruntați des cu greață și vărsături după ce luați o pastilă, discutați cu medicul dumneavoastră. Există și alte forme de medicamente care ocolesc sistemul digestiv, precum:
• Spray-uri nazale
• Injecții sau perfuzii
• Supozitoare
• Medicamente topice (aplicate pe piele)

În plus, puteți reduce riscul de greață luând anumite medicamente împreună cu mâncare sau cerând farmacistului permisiunea de a desface capsulele sau de a pisa pastilele, pentru a le amesteca într-un aliment.

Concluzie

Nu există un răspuns unic la întrebarea „ar trebui să mai iau o pastilă?”. Decizia trebuie luată în funcție de situație, de medicament și, cel mai important, de sfatul unui profesionist din domeniul sănătății. Comunicarea deschisă cu medicul sau farmacistul vă poate ajuta să găsiți cele mai bune soluții pentru a vă asigura că tratamentul este eficient și sigur.

Scandal uriaș la o expoziție de animale: Câine fără păr, tatuat pe tot spatele ca un membru Yakuza

0
Scandal uriaș la o expoziție de animale: Câine fără păr, tatuat pe tot spatele ca un membru Yakuza

Scandal uriaș la o expoziție de animale: Câine fără păr, tatuat pe tot spatele ca un membru Yakuza. Un câine mexican fără păr a devenit centrul unui scandal internațional, după ce a apărut la cea de-a 27-a Expoziție Asiatică de Animale de Companie din Shanghai cu un tatuaj uriaș, ce acoperă complet spatele și membrele superioare. Tatuajul, realizat în stil Yakuza, înfățișează un dragon masiv, cu capul plasat chiar în mijlocul spatelui animalului.

Imaginile șocante au devenit rapid virale pe rețelele de socializare chinezești, unde mii de iubitori de animale au condamnat gestul, acuzând proprietarul de cruzime și cerând explicații organizatorilor.

Proprietarul, însă, a afișat tatuajul cu mândrie, susținând că animalul nu a suferit și că nu a avut nevoie de anestezie: „Câinii din această rasă au o toleranță ridicată la durere. Nu a simțit nimic.” Declarația a inflamat și mai mult spiritele.

Pentru a accentua imaginea de „gangster exotic”, câinele a fost expus purtând un lanț gros din aur și chiar un ceas pe una dintre labele din față.

Reacții dure din partea experților

Specialiștii în sănătatea animalelor au atras atenția că nu există tatuaj „fără durere” pentru animale. Pielea câinilor este mai subțire decât cea a oamenilor, iar terminațiile nervoase sunt mult mai numeroase, ceea ce face procedura extrem de dureroasă și periculoasă.

Scandalul a escaladat după ce presa din Taiwan a relatat că proprietarul ar fi oferit vizitatorilor posibilitatea de a-și tatua și ei animalele de companie, contra unor sume cuprinse între 2.000 și 3.000 de yuani (aproximativ 280-420 de dolari). Propunerea a stârnit furia activiștilor pentru drepturile animalelor, care cer acum interzicerea unor asemenea practici la evenimente oficiale.

Cazul ridică semne de întrebare serioase asupra modului în care sunt promovate animalele la expozițiile internaționale și asupra limitelor până la care poate merge exhibiționismul unui proprietar în numele „artei”.

Economie de spațiu? Trei greșeli de depozitare care îți distrug oalele și tigăile

0
Economie de spațiu? Trei greșeli de depozitare care îți distrug oalele și tigăile

Economie de spațiu? Trei greșeli de depozitare care îți distrug oalele și tigăile. O investiție în ustensile de bucătărie de calitate merită protejată. Din păcate, multe dintre metodele comune de depozitare, din dorința de a economisi spațiu, pot deteriora oalele și cratițele. Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de depozitare, împreună cu sfaturi practice pentru a le evita.

1. Depozitarea în cuptor

Cuptorul nu a fost conceput pentru depozitare. Să depozitezi oale, tigăi sau vase pentru copt în cuptor le expune la temperaturi extreme, care pot deteriora în timp suprafețele antiaderente. Pe lângă acest risc, este și o practică nesigură, deoarece poți uita de ele atunci când preîncălzești cuptorul.

Soluție: Folosește spațiile verticale. Ușile dulapurilor, pereții sau colțurile nefolosite pot fi transformate în spații de depozitare cu ajutorul organizatoarelor speciale, cum ar fi suporții pentru capace montați pe ușa dulapului sau rafturile suspendate pentru oale.

2. Sertarul de sub cuptor

Majoritatea oamenilor cred că sertarul de sub cuptor este un loc de depozitare. De fapt, acesta este un sertar de încălzire, conceput pentru a menține mâncarea caldă. Depozitarea vaselor aici le expune la căldură de fiecare dată când pornești cuptorul, ceea ce le scurtează durata de viață și poate duce la crăpături sau deformări.

Soluție: Folosește rafturi verticale sau organizatoare speciale pentru tigăi. Acestea te ajută să stochezi obiectele subțiri ordonat și să le ai la îndemână, fără să riști o avalanșă de ustensile.

3. Stivuirea oalelor și a tigăilor

Dacă stivuieștii oalele și cratițele una peste alta, le distrugi, indiferent de locul în care le depozitezi. Aceasta este cea mai mare greșeală, pentru că stivuirea provoacă zgârieturi și contact direct între suprafețe metalice. Acest lucru este deosebit de periculos pentru vasele cu înveliș PTFE (antiaderent), deoarece zgârieturile pot expune substanțe chimice care pot ajunge în mâncare.

Soluție: Investește în organizatoare robuste pentru oale și tigăi. Acestea te ajută să utilizezi spațiul pe verticală din dulapuri, separând vasele și eliminând riscul de zgârieturi.

Sfaturi finale pentru depozitarea vaselor

• Evită contactul metal pe metal: Indiferent de modul de depozitare, cel mai important este să nu permiți contactul direct între ustensile.
• Folosește organizatoare: Un organizator vertical pentru oale este o soluție excelentă pentru a maximiza spațiul și a proteja vasele.
• Afișează-le: Dacă ai investit în vase de gătit de calitate, le poți integra în decorul bucătăriei, lăsându-le la vedere, pe un suport suspendat sau pe un raft.

Asigură-te că fiecare oală și tigaie are un loc al ei în bucătărie. Astfel, îți protejezi investiția și îți faci procesul de gătit mult mai eficient.

O proprietară din Franța riscă 7 ani de închisoare după ce și-a evacuat chiriașii în vacanță

0
O proprietară din Franța riscă 7 ani de închisoare după ce și-a evacuat chiriașii în vacanță

O proprietară din Franța riscă 7 ani de închisoare după ce și-a evacuat chiriașii în vacanță. O femeie din Carcassonne, Franța, riscă până la șapte ani de închisoare și o amendă de 100.000 de euro, după ce și-a evacuat chiriașii în timp ce aceștia erau plecați în vacanță.

Maria, proprietara locuinței, susține că a recurs la acest gest în vara anului 2022, după ce chiriașii nu și-au achitat chiria timp de cinci luni, iar autoritățile nu au intervenit. Ea a schimbat yala casei și a vândut unele bunuri ale chiriașilor pentru a-și recupera o parte din pierderi.

„Plăteam ratele la creditul ipotecar și ajunsesem deja cu datorii mari. Mi-era teamă că voi pierde peste 20.000 de euro”, a explicat femeia.

La întoarcerea din vacanță, chiriașii au găsit casa goală și au chemat poliția. Maria este acum acuzată de spargere și evacuare ilegală, iar cazul său se află în instanță.