Primăria orașului Zărnești cu sediul în Zărnești, str. Mitropolit Ioan Mețianu, nr. 1, tel: 0268515777, fax: 0268222012, e-mail primaria@primaria-zarnesti.ro, legal reprezentată de Alexandru Lucian Igrișan în calitate de primar, anunță publicul interesat că în data de 07.10.2025 va fi afișat la sediul instituției, Planul parcelar, detaliu, aferent zonei cu denumirea toponimică TOHĂNIȚA, întocmit pentru Tarla 84, F 2459/1/1, F 2463, împreună cu tabelul parcelar al proprietarilor.
Pentru publicarea anunțurilor, contactează-ne pe e-mail: monitorulexpres@yahoo.com sau la tel. 0268/543.316, 0731.018.277 sau vino la sediul nostru din Brașov, str. Prahova, nr. 3, birou 1.
Accident bizar: un bărbat a rămas cu capul blocat într-un semafor. Un incident ieșit din comun a devenit viral pe rețelele sociale chineze, după ce un tânăr din Chengdu a ajuns cu capul blocat într-un semafor, în urma unui accident cu trotineta electrică.
Cum s-a întâmplat
Bărbatul a lovit un semafor temporar, iar, în mod inexplicabil, capul i-a rămas prins în carcasa metalică a acestuia. Scenele bizare au atras rapid atenția trecătorilor și, ulterior, a pompierilor, chemați de urgență pentru a-l elibera.
Operațiunea nu a fost deloc simplă: salvatorii au muncit aproximativ 40 de minute pentru a tăia structura metalică și a scoate bărbatul în siguranță. După ce a fost eliberat, acesta a fost transportat la spital, unde medicii au confirmat că nu a suferit răni grave.
Viral pe internet
Deși incidentul s-a terminat cu bine, imaginile și relatările despre pățanie au făcut rapid înconjurul internetului. Pe rețelele de socializare au apărut glume și comentarii amuzante: un utilizator a scris că a fost „o coliziune directă, dar cu daune ușoare”, în timp ce altul a comparat întreaga scenă cu un moment desprins din filmele cu supereroi, asemănându-l pe bărbat cu Green Lantern.
Chiar dacă rănile au fost minore, recuperarea de pe urma valului de ironii online ar putea fi mult mai grea pentru nefericitul protagonist al acestui accident neobișnuit.
În timpul comuniștilor, sute de tone de cărţi indezirabile au fost arse, topite sau îngropate sub lacăte în beciurile administrate de Securitate
• Riscându-și propriul destin, au fost bibliotecari braşoveni care au reuşit să salveze de ,,epurare” o bună parte din autorii valoroşi
Au fost vremuri când, dacă erai prins că citeşti anumite cărţi, te păşteau represalii cumplite din partea autorităţilor. Poate chiar pușcăria. Toate regimurile au întocmit, mai mult sau mai puțin, liste negre cu autori şi titluri interzise. Multe volume au fost distruse, puţine au scăpat prin beciurile bibliotecilor sau în case particulare. Între 1940 şi 1989, românilor li s-a limitat cel mai dur prin lege accesul la unele cărţi. În timpul comuniștilor, sute de tone de cărţi indezirabile au fost arse, topite sau îngropate sub lacăte în beciurile administrate de Securitate.
Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu“ a trecut şi ea prin procesul epurării cărţilor. Broşuri cu mii de titluri prohibite veneau de sus, iar cenzorii se ghidau după ele când triau cărţile, dând calificative care indicau fie distrugerea, fie trecerea acestora într-un fond secret. Vă mai amintiţi sertarul de la bibliotecă etichetat „Fondul special“? Cine avea curajul să ceară o carte din acest catalog, devenea suspect și era trecut pe o listă. Iar uneori organele de anchetă îl chestionau şi-i făceau dosar. În cei 50 de ani de cenzură, au fost scoase din circuit, pe rând, publicaţiile naziste, legionare, antisemite, staliniste, anticomuniste, mistice. Cenzura a lovit şi în zeci de autori români valoroşi şi a restricţionat accesul la mii de cărţi de patrimoniu.
Monitorul Expres a făcut o scurtă incursiune în istoria barbariei culturale, aşa cum a trecut ea de la un regim la altul peste braşoveni şi biblioteca publică din Braşov.
Dunga roşie a cenzurii
Epurări ale cărţilor din biblioteci au existat în mai toate societăţile şi epocile istorice. Peste români au trecut în mai multe valuri, începând cu 1940. Aşa cum sublinia într-un interviu pentru Monitorul Expres, Daniel Nazare, directorul Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu“, „formele aberante ale cenzurii au fost atinse în statele totalitare, România făcând şi ea parte din acest grup pentru jumătate de secol“. La biblioteca din Braşov, numită pe rând Biblioteca Astra (1930-1949), Biblioteca Regională Braşov (1950-1967), Biblioteca Municipală Braşov (1968-1989), se pot vedea şi astăzi fişe ale unor cărţi cenzurate de legile comuniste. Astfel de dovezi sunt greu de găsit în ţară, după 1989, în majoritatea oraşelor, urmele inchiziţiei culturale au fost şterse. Nu trebuie decât să deschideţi sertarele dedicate „Fondului tradiţional“ şi veţi găsi fişe însemnate cu o dungă roşie. Acestea au fost cărţile care nu erau pe placul regimului Ceauşescu, trecute la secţiunea „Fond special“. Veţi fi uimiţi să aflaţi că pe aceste fişe figurează nume mari, cum ar fi Iorga, Eminescu, Dumas, Platon. Pare ireală o lume în care operele monumentale ale culturii noastre sau ale celei universale nu puteau fi citite. Deşi se voia eradicarea analfabetismului, cititul era restricţionat. Aceste vremuri au apus, astăzi nu mai există fonduri secrete. Orice carte e la liber. Chiar şi cele pentru care puteai face cândva puşcărie.
Scriitorii evrei, declaraţi eretici
În octombrie 1940, în timpul guvernării legionare, din Societatea Scriitorilor Români au fost excluşi evreii, iar consultarea lucrărilor lor a fost interzisă în biblioteci şi librării. Cărţile au fost distruse. În octombrie 1942 s-a dat ordinul: „bibliotecile şcolare şi cele publice de orice categorie, precum şi bibliotecile diverselor instituţii de stat şi particulare vor înlătura definitiv aceste lucrări“. Era vorba de scrierile autorilor evrei. Câteva biblioteci, printre care şi cea din Braşov, „sunt încă îndatorate să scoată din cataloage fişele cuprinzând lucrările acestor scriitori, întocmind un fişier deosebit, accesibil numai în interes ştiinţific şi cu aprobarea specială a directorilor acestor biblioteci“. În noiembrie, în instituţiile publice a fost afişată lista „Scriitori evrei ale căror lucrări sunt interzise la vânzare şi la găzduirea lor în bibliotecile şcolare şi publice, în instituţiile, asociaţiile şi întreprinderile care editează şi vând asemenea publicaţii“. Ziarul Curentul făcea un apel către cei care cunosc şi alte nume şi pseudonime, să le comunice Direcţiei de Propagandă. Pe listă erau trecuţi 40 de scriitori, cu data şi locul naşterii, numele, numele părinţilor, pseudonimele şi titlurile cărţilor. Printre aceştia: Tristan Tzara, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Maria Banuş, Camil Baltazar, Ilarie Voronca. Cei 40 au fost chemaţi la prefectură, unde li s-a comunicat că au fost declaraţi ostatici.
Nimic despre provinciile româneşti din URSS
Când România a trecut de partea Aliaţilor, în primăvara lui 1945, cenzura s-a îndreptat împotriva propagandei anti-sovietice. În biblioteci s-au constituit fonduri de Publicaţii Interzise, unde erau dosite „secrete de stat de ordin superior“, dar de fapt erau operele autorilor „periculoşi“ pentru noul regim. Primul Decret-Lege privind epurarea cărţilor din România a fost semnat la 2 mai 1945 de Regele Mihai I şi anunţa „întocmirea listei tuturor publicaţiilor periodice şi neperiodice apărute în România de la 1 ianuarie 1917 până la 23 August 1944 cu caracter legionar, fascist, hitlerist, şovinist, nazist sau pasagii dăunătoare bunelor relaţii ale României cu Naţiunile Unite“. Pe liste figurau 616 titluri semnate de Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Hitler, Mussolini, dar şi Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic şi alţii care trebuiau să dispară din conştiinţa unui neam. Cărţile au fost scoase din circulaţie, iar titlurile radiate din inventarele bibliotecilor. Au mai fost scoase almanahurile, calendarele, atlasele, ghidurile şi pliantele turistice care vorbeau de Bucovina şi Basarabia, provincii româneşti acaparate de ruşi. În cadrul raziilor, nu s-a respectat nici criteriul cronologic, fiind distruse manuscrise mănăstireşti din secolele XIV-XVI. Exemplu de ordin privind retragerea unor cărți dintr-o bibliotecă școlară
„Introducerea direct în fierbătoare“
O nouă ediţie a repertoriului publicaţiilor prohibite a ieşit în 1946 sub numele „Publicaţiile scoase din circulaţie până la 1 iunie 1946“. Cuprindea: în limba română-762 titluri, italiană-243, franceză-111, germană-120, maghiară-607. La 27 ianuarie 1946, şeful cenzurii, colonel magistrat Traian Ulea, a solicitat prefecturilor ca orice manuscris să fie trimis în dublu exemplar la Bucureşti, înainte de publicare. Biroul de cenzură al Prefecturii Braşov a raportat: „Avem onoarea a vă face cunoscut că biroul cenzurii de pe lângă această prefectură nu a dat «bun de imprimat» pentru nicio lucrare în volum sau broşuri“. Semnat: prefectul Ion Strat şi şeful biroului, Victor Pop. La ordinul ofiţerilor Serviciului Cenzurii Sovietice a avut loc un adevărat genocid al cărţilor. În 1946, cărţile indezirabile erau trimise la fabricile de hârtie unde se trecea la „distrugerea lor prin introducerea direct în fierbătoare“.
La mâna şi mintea cenzorilor
În 1948, anul naţionalizării mijloacelor de producţie, deci şi a tuturor editurilor, tipografiilor şi fabricilor de hârtie, cenzura a continuat şi mai aprig, apărând două broşuri cu cărţi interzise, la 1 mai şi la 1 noiembrie. Una dintre ele a fost chiar pusă în vânzare în librării, la preţul de 200 de lei. Faţă de cele 2.000 de titluri incluse în ediţia 1946, acum s-a ajuns la 8.000. Însă numărul exemplarelor e imposibil de estimat, deoarece erau exprimate în tone, camioane, vagoane. Cenzorii, angajaţi pe post de „consilieri culturali“, lucrau fără odihnă, trimiţând cărţi la topit sau în depozitele speciale (numai în oraşele mari). S-au înfiinţat fabrici care ardeau cărţi, cum era „Slova“ din Bucureşti, care ridica materialul de incinerat de la adresă. Uneori se apela la CFR, camioanele erau prea mici. Liliana Corobca arată în „Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România“ că cenzorii erau încurajaţi să distrugă şi cărţi care nu erau pe lista neagră: „Epurarea conform broşurilor fusese făcută anterior, totuşi am blocat 160 volume, susceptibile de epurare şi altele neprevăzute în liste dar pe care le-am răsfoit şi am constatat că sunt dăunătoare din toate punctele de vedere“. În plus, instrucţiunile menţionau: „Toate manualele şcolare anterioare anului 1947 sau care nu figurează pe tabloul oficial al manualelor aprobate de Ministerul Învăţământului Public sunt din capul locului interzise, fără a mai fi necesară menţionarea lor expresă în prezenta broşură“.
Incinerare cu lacrimi la Braşov
Daniel Nazare arată în lucrarea „Cărţi, biblioteci şi fonduri secrete în România (1945-1989). Studiu de caz“ că multe cărţi au fost furate chiar de cenzori: „Formula lapidară «nu este de folos regimului democratic», indiferent cine o pronunţa, era suficientă pentru a decide secretizarea unei publicaţii, la aceste epurări producîndu-se şi furturi, dificil de reconstituit“. Un fel de „crime perfecte“. Uneori, de teama ruşilor şi din exces de zel, funcţionarii ardeau toată biblioteca. Aşa a rămas Ploieştiul fără bibliotecă publică, iar România cu un fond de carte drastic diminuat. S-a păstrat un document prin care un bibliotecar cerea decontarea benzinei cu care a ars cărţile de la un conac bănăţean. Legendă sau nu, la Miorcani, jud. Botoşani, cu cărţile lui Ion Pillat s-au pârlit porcii. „Incendierea unor cărţi la Braşov e controversată. Există mărturii orale care atestă arderea lor: evenimentul a fost atât de emoţionant încât plângea până şi omul de serviciu al bibliotecii“, spune directorul Bibliotecii Judeţene.
Iorga, cel mai epurat autor român
Alte mărturii neagă incendierea cărţilor, care trebuie să se fi petrecut în curtea Casei Baiulescu. Cert e că „multe cărţi au fost depozitate în spaţiile insalubre ale Bibliotecii Centrale de Stat din Bucureşti, plecând şi de la Braşov un camion plin. Transportul nu a putut fi împiedicat de istoricul Constantin Stoide, care a intervenit pe lângă acelaşi director al bibliotecii“. Potrivit uneia dintre cele mai semnificative instrucţiuni, retragerea din circulaţie a publicaţiilor nedorite trebuia efectuată „cu tact şi discreţie“ când era vorba de: Gh. Brătianu, Mehedinţi, Blaga, Densuşianu, Pârvan, Anuarul Arhivei de Folclor 1935-1945, Anuarul Institutului Geologic al României 1926-1934, Etude sur la litterature roumaine contemporaine, publicaţiile bisericii catolice, Viaţa şi minunile Maicii noastre, Paraschiva. Interzise au fost toate cărţile tipărite de Editura Socialistă, cu excepţia următorilor autori: Marx, Engels, A. France, Plehanov şi Anton Sinclair. „T. Arghezi a avut trecut la index nu doar Bilete de papagal, iar Nicolae Iorga nu doar 28 de lucrări, ci de câteva ori mai multe, fiind autorul român cu cele mai multe titluri epurate“, a constatat Nazare. Ilustrul cărturar Nicolae Iorga, cel mai epurat autor român odată cu instalarea prigoanei comuniste
Gazeta de Transilvania, salvată în ultima clipă
Până şi bibliotecile particulare au fost epurate, cu jandarmii la uşă. Erau vizate elitele, burghezii, profesorii, saşii care începuseră deja să fie trimişi în lagăre. „Urgia declanşată după alungarea Regelui Mihai I determină elitele să doneze cărţile bibliotecilor, să le vândă în anticariate sau chiar să le ascundă la ţară“, explică Nazare. Directorul povesteşte cum descendenţii familiei Mureşianu au donat bibliotecii publice din Braşov mii de cărţi şi aproape toate numerele din ziarul Gazeta de Transilvania, cea mai bogată colecţie din România. „Toate aceste valori au fost transportate în timpul nopţii, cu complicitatea directorului de atunci al bibliotecii (Ion Colan). Gestul a fost unul precipitat, deoarece autorităţile sugeraseră să le predea la fabrica de hârtie de la Zărneşti, pentru a fi topite. Ca o ironie a sorţii fabrica era întemeiată de George Bariţiu, primul redactor al Gazetei de Transilvania“. Comuniştilor nu le-au scăpat aceste artificii prin care cărţile interzise supravieţuiau. Aşa că au trecut la desfiinţarea anticariatelor şi trimiterea la Jilava a anticarilor necooperanţi.
Cărţi scoase din cenuşă
În 1950, în temniţă ajungeau şi învăţătorii care se opuneau scoaterii unor cărţi din inventarele bibliotecilor şcolare. Erau denunţaţi şi bibliotecarii care nu recomandau opere socialiste în locul cărţilor interzise. Directorul Bibliotecii Academiei a fost înlăturat din funcţie fiindcă a ordonat păstrarea publicaţiilor retrase din circulaţie. I s-a luat titlul de academician şi a fost condamnat la cinci ani de temniţă. După imensele pierderi ireparabile, la începutul anilor ’50 s-a decis salvarea „cărţilor rare, de valoare ştiinţifică sau documentară“. Au fost scoase din topitorii cu indicaţia de a fi trimise spre păstrare „la noi“. Uneori, era tardiv: „s-a intervenit prea târziu în cazul operei lui Timotei Cipariu“. Un cenzor raporta că a salvat de la „valorificare prin topire“ cărţi teologice, de Anton Pann, Dimitrie Cantemir. Cărţile scoase din cenuşă au constituit baza fondului special, înfiinţat în 1951. Chiar cu această relaxare aparentă, epurarea a continuat cu cinism. Broșura cu cărți ,,scoase din circulație” din 1945
Poveştile pentru copii, doar cele din sursă sovietică
Cea mai absurdă perioadă a cenzurii din istoria României a trecut la „fonduri documentare“ până şi clasicii filosofiei şi ştiinţei, dacă erau comentaţi de persoane a căror operă era interzisă. De exemplu, Kant comentat de Rădulescu-Motru sau Petrovici. Au fost interzise şi „lucrările cosmopolite ex. Jules Romain“. Poveştile au fost epurate, instrucţiunile cuprinzând menţiunea: „Recomandabile numai cele din sursă sovietică. Cele cu morală individualistă burgheză sunt nedifuzabile şi se vor retrage treptat din circulaţie“. Cărţile pornografice şi cele erotice erau interzise.
Uniunea Scriitorilor de la Aiud
În 1957, bibliotecarii trimişi la studiu în URSS trebuiau să se considere nişte propagandişti activi ai noii ordini sociale. Ei au luat astfel locul cenzorilor. Dacă la început se explica de ce cartea sau autorul nu sunt agreaţi, ulterior n-au mai venit decât dispoziţii de interzicere, fără nicio justificare. Dacă dădeai citate din Radu Gyr, Nichifor Crainic, „Memoriile Regelui Mihai“ sau cântai „Deşteaptă-te, române!“, erai arestat. Numele proscrişilor trebuia să dispară până şi din careurile de cuvinte încrucişate. Unele cărţi erau topite imediat după apariţie, dacă se găsea vreun motiv de a fi oprită libera lor circulaţie. De exemplu, dacă între timp, autorul fusese trimis în puşcărie. În 1957 exista o aşa-numită „Uniune a Scriitorilor de la Aiud“, fiindcă aici fuseseră întemniţaţi 44 de autori interzişi.
Autorii trebuiau să tacă şi să modifice
Fiindcă în biblioteci mici încă se găseau cărţi prohibite, s-a trecut la un nou val de epurare, mai minuţioasă. În anii ’60, cenzor putea să fie aproape oricine. În afară de cei numiţi, se primeau şi voluntari, de obicei scriitori mediocri, care se răzbunau pe scriitorii buni tăindu-le dreptul de publicare. În schimb, cenzorul propunea publicarea propriilor opere. În 1964, au fost elaborate noi norme, prin care o parte din ceea ce fusese secretizat a devenit public, pentru „informarea şi documentarea oamenilor de ştiinţă şi cultură“. Toate publicaţiile tehnico-ştiinţifice puteau fi consultate la liber. După decretul din 1966, lucrările medicale trebuiau să conţină şi precizări legate de sporirea numărului de copii. Erau interzise referirile la avort sau planificare familială. Unele lucrări ştiinţifice erau oprite numai fiindcă autorul nu menţiona sarcinile ce se desprindeau din documentele de partid. Uneori, se aduceau doar completări sau modificări şi cartea intra sub tipar, dacă autorul accepta. Augustin Buzura a acceptat să i se taie pasajele din „Orgolii“ în care eroul face detenţie politică. Alte cărţi apăreau numai dacă autorul semna cu pseudonim.
Cenzorii, promovaţi ca directori
Cărţile care intrau sau ieşeau din ţară erau triate prin poştă, coordonată de Direcţia Import-Export. Aici, funcţionarii scotoceau în colete şi opreau cărţile dizidenţilor. În 1965, erau 165 de nume pe lista interzişilor. În 1971, prin Fondul Secret, intelectualii puteau fi ţinuţi sub observaţie atunci când cereau cărţi ostile regimului. Erau notaţi pe o listă specială şi urmăriţi. Funcţionarii care încălcau regula şi împrumutau cititorilor cărţi de la Fondul Secret fără aprobarea comitetului de partid a universităţii sau a bibliotecii îşi riscau libertatea. La cărţile interzise aveau acces doar 2-3 persoane. La 1 martie 1977, după desfiinţarea instituţiilor cenzurii, cei 350 de cenzori oficiali au fost transferaţi la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste sau în funcţii de conducere la radio, ziare, televiziune, edituri, muzee, OJT, case de cultură, şcoli, centre de statistică, de acolo de unde, de fapt, fuseseră racolaţi, pe când erau angajaţi pe posturi inferioare. Unii au ajuns în fabrici, printre care şi Uzina Rulmentul din Braşov. Oficial erau transferaţi la cerere, alţii în interes de serviciu.
Cenzura a murit, trăiască cenzura!
În 28-29 iunie 1977, la Plenara CC al PCR, cenzura s-a desfiinţat formal, dar a continuat să se dezvolte prin angajaţii ziarelor, editurilor, ministerului, iar la Comitetul Central s-a înfiinţat o comisie specială pentru lucrările de istorie şi sociologie. Tipografiile tipăreau doar ceea ce avea ştampila specială. Cenzura era şi mai aprigă şi funcţiona pe toate etajele, deşi la început intelectualii, artiştii, scriitorii au crezut că au câştigat ceea ce numim azi libertate de exprimare. Ziarele erau dublu cenzurate: la Consiliul Culturii şi la Secţia de Presă a CC. În plus, fiecare redacţie sau editură era o agenţie de cenzură şi autocenzură. Dacă până atunci, scriitorii nu ştiau ce cuvinte vânau cenzorii, după 1980, toată lumea ştia ce ai voie să scrii şi ce nu, ce autor e fugit. La mijlocul anului 1982, cazul „meditaţiei transcedentale“ a adăugat noi nume pe lista neagră. Totul era reglementat prin măsuri care vizau „tipăriturile şi alte materiale grafice şi audio-vizuale“. Cărţi care au fost cândva interzise și trecute la la Fondul Secret, se păstrează azi la „Fond tradiţional“ și pot fi citite de oricine
Fondul Secret a fost desecretizat
Ultimele liste au fost trimise în 28 iulie 1983 şi 9 iulie 1988 şi conţineau 36, respectiv 152 de autori interzişi. Printre ei, Radu Tudoran şi Emil Hurezeanu, ale căror cărţi, la Braşov, au scăpat miraculos de Fondul Special. În schimb au fost trecuţi ultimii trei autori plecaţi în exil: Ben Corlaciu, Petru Popescu şi Dumitru Ţepeneag. Cenzura a luat sfârşit în 1990. Dar, în virtutea inerţiei, în unele oraşe, bibliotecarii au continuat cenzura, de data aceasta eliminând operele lui Ceauşescu. Daniel Nazare spune: „La câteva luni după ce în multe oraşe din România fuseseră arse operele lui Ceauşescu, la Biblioteca din Braşov «operele» tiranului au fost salvate, ca o ironie a sorţii, tocmai de bibliotecarii martori la epurările din primii ani de comunism“. Toată lumea poate citi astăzi orice carte de la bibliotecă. Inclusiv cartea cărţilor de cenzură, o antologie a broşurilor publicate între 1945-1989, o carte după care se cenzurau alte cărţi. Mai există şi fişele cu dunga roşie. Semn că acele cărţi au fost cândva la Fondul Secret, numit azi „Fond tradiţional“. Dar, ca la orice film, interesant la vremea lui, cărţile odinioară secrete parcă nu ne mai stârnesc aceeaşi emoţie ca în vremea când le căutam cu ardoare.
Secretul profesioniștilor: Iată când să tunzi iarba pentru ultima oară în acest an. Pe măsură ce toamna se instalează, proprietarii de case se confruntă cu o decizie crucială: când să taie iarba pentru ultima dată. Grădinarii profesioniști se bazează pe un prag specific de temperatură pentru a determina momentul perfect pentru ultima tunsoare a anului.
De ce este atât de importantă temperatura? Atunci când temperaturile scad sub 10°C, iarba intră într-o fază de repaus vegetativ, iar activitatea sa metabolică se reduce. Orice tuns după această perioadă poate provoca daune permanente.
Când și cum să tunzi iarba
• Monitorizează temperatura: Când temperaturile nocturne se apropie constant de 10°C, este un semn că sezonul de tuns se apropie de sfârșit. Acest indicator este mai fiabil decât o dată fixă în calendar.
• Ajustează înălțimea: Pentru ultima tunsoare, scade înălțimea de tuns cu o treaptă sub nivelul obișnuit. Această practică ajută la prevenirea apariției mucegaiului și a dăunătorilor pe timpul iernii.
• Nu tunde iarba înghețată: Taie iarba înainte de primul îngheț serios. Firele de iarbă înghețate se rup cu ușurință sub greutatea mașinii de tuns, iar daunele persistă până primăvara.
• Folosește o lamă ascuțită: O lamă tocită va rupe firele de iarbă în loc să le taie, iar marginile zdrențuite sunt mai vulnerabile la boli.
• Alege o zi uscată: Iarba umedă încarcă mașina de tuns și duce la tăieri inegale.
Pregătirea gazonului pentru iarnă
Tunsul nu este singurul lucru pe care trebuie să-l faci toamna. O pregătire adecvată asigură un gazon sănătos și primăvara următoare.
• Îndepărtează frunzele: Adună frunzele în mod regulat pentru a preveni sufocarea gazonului și apariția bolilor fungice.
• Aerează solul: Aerisirea solului după ultima tunsoare ajută la o mai bună infiltrare a apei și a nutrienților.
• Aplică îngrășământ: Fertilizarea de toamnă sprijină dezvoltarea rădăcinilor fără a stimula creșterea excesivă a firelor de iarbă.
Pregătirea pentru primăvară
La revenirea primăverii, ai răbdare. Așteaptă ca vremea să se stabilizeze înainte de a tunde iarba pentru prima oară. Primul tuns al sezonului ar trebui să fie la o înălțime moderată, scoțând doar o treime din lungimea firului de iarbă. Acest lucru permite plantei să-și reconstruiască rezervele de energie.
Ești pregătit să pui în aplicare aceste sfaturi pentru a avea un gazon superb anul viitor?
Superagerii: Secretele minții agere după 80 de ani. Cum se face că unii oameni trecuți bine de 80 de ani au o memorie uimitoare, gândesc limpede și duc o viață plină de energie? Cercetătorii îi numesc superageri – persoane care, deși au o vârstă înaintată, au un creier la fel de vioi ca al celor cu 20–30 de ani mai tineri.
Cine sunt superagerii
Superagerii nu sunt doar o excepție rară, ci un fenomen studiat de peste 25 de ani de experții de la Northwestern University. Ei au descoperit că acești oameni își amintesc detalii la fel de bine ca persoanele de 50–60 de ani și reușesc să rămână activi, independenți și sociabili.
Secretele lor
– Sunt foarte sociabili. Superagerii pun mare preț pe prietenii și pe legături autentice. Relațiile apropiate și discuțiile pline de sens par să le hrănească nu doar sufletul, ci și mintea.
– Își păstrează independența. Continuă să ia singuri decizii, să gătească, să călătorească și să trăiască după propriile reguli.
– Au un creier „tânăr”. Imaginile RMN arată că zonele din creier responsabile de memorie și gândire rămân mult mai groase și mai sănătoase decât la alți oameni de aceeași vârstă.
– Rezistă mai bine la boli. Superagerii par să facă față mai bine depunerilor de proteine care duc la Alzheimer. Celulele lor nervoase sunt mai mari și mai puternice, ca și cum ar fi protejate natural împotriva declinului.
Ce putem învăța de la ei
Sigur, o parte din secret ține de genetică. Dar studiile arată că și stilul de viață are o influență uriașă:
– mișcare zilnică, chiar și plimbări scurte,
– alimentație bogată în legume, fructe și plante,
– somn de calitate, 7–8 ore pe noapte,
– renunțarea la fumat,
– menținerea creierului activ prin hobby-uri și învățare continuă,
– prietenii, familie și implicare socială.
Superagerii ne demonstrează că mintea poate rămâne tânără, chiar și la 80–90 de ani. Ei sunt dovada vie că o combinație de relații sociale, autonomie și obiceiuri sănătoase ne poate ajuta să îmbătrânim frumos și să ne bucurăm de viață cu aceeași claritate și curiozitate ca în tinerețe.
Un ponei Shetland „pasager” într-o mașină roz. În Germania, polițiștii din Alsdorf au avut parte de una dintre cele mai bizare scene de trafic: o femeie conducea liniștită un ponei Shetland așezat pe bancheta din spate a mașinii sale roz. Patrupedul stătea pe un covoraș, cu o găleată de mâncare în față, ca un adevărat pasager de lux.
Pasager cu patru copite
Polițiștii au rămas cu gura căscată când au văzut că femeia nu vedea absolut nicio problemă. Îl legase pe ponei cu o frânghie și era convinsă că e perfect sigur. Numai că la un impact la 50 km/h, un animal de 150 kg ar fi fost proiectat înainte cu forța unui TIR de 7,5 tone.
„Chiar dacă sunt mici, poneii nu sunt animale de companie pentru bancheta din spate, ci trebuie transportați în remorci speciale”, au transmis polițiștii din Aachen, amuzați și îngrijorați în același timp.
Amenda? „Nu plătesc, că n-am greșit cu nimic!”
Femeia a primit o amendă de 35 de euro pentru transport ilegal și extrem de periculos. Dar surpriză: a refuzat să plătească, susținând că nu a făcut nimic rău. Acum riscă proceduri administrative, dar povestea ei a făcut deja senzație pe internet.
Utilizatorii de pe rețelele sociale s-au distrat copios: „Pasager cu coamă inclusă!”, „UberPony, noul serviciu de ride-sharing”, sau „Fast & Furriest: ediția ponei” au fost doar câteva dintre glume.
Folia de aluminiu în congelator: Soluția simplă și genială la problema stratului de gheață. Aparatele de congelare au devenit esențiale în orice bucătărie modernă, dar adesea vin cu o problemă frustrantă: acumularea de gheață. Acest fenomen nu doar că reduce spațiul de stocare, dar obligă și aparatul să funcționeze mai intens, consumând mai multă energie.
O metodă simplă, cu un obiect pe care probabil îl ai deja în casă, poate schimba complet rutina de întreținere a congelatorului tău. Folosirea foliei de aluminiu oferă o soluție ingenioasă care face ca îndepărtarea gheții să fie mult mai rapidă și mai ușoară.
De ce se formează gheața în congelator
De fiecare dată când deschizi ușa congelatorului, aerul cald și umed pătrunde în interior. Această umiditate condensează pe suprafețele reci și îngheață treptat, formând straturi de gheață. Acest proces continuu face ca aparatul să lucreze mai mult pentru a menține temperatura scăzută, crescând astfel consumul de energie și scurtând durata de viață a aparatului.
Metodele tradiționale de dezghețare, care implică răzuirea gheții sau decongelarea completă a unității, sunt consumatoare de timp și enervante. Din această cauză, mulți oameni amână această sarcină, ceea ce agravează problema.
Metoda cu folie de aluminiu, explicată
Această tehnică genială nu previne complet formarea gheții, dar o împiedică să adere puternic la pereții congelatorului. Folia de aluminiu creează o suprafață netedă și neporoasă care acționează ca un strat de protecție între gheață și pereții aparatului.
Când este timpul să cureți congelatorul, gheața se va desprinde cu ușurință odată cu foile de folie de aluminiu. Orice strat de gheață rămas poate fi îndepărtat rapid, fără a fi nevoie să folosești unelte ascuțite care pot deteriora interiorul congelatorului.
Această metodă funcționează deosebit de bine în zonele unde gheața se acumulează cel mai mult, cum ar fi compartimentul superior, pereții din spate și zonele de ventilație.
Cum se aplică pas cu pas
1. Pregătește interiorul congelatorului: Asigură-te că interiorul congelatorului este complet curat și uscat. Îndepărtează toate obiectele și orice urmă de gheață existentă.
2. Taie foile de folie de aluminiu: Măsoară și taie folia pentru a acoperi zonele cu probleme.
3. Aplică folia: Apasă folia ferm pe pereți, eliminând toate bulele de aer și asigurându-te că marginile sunt bine fixate.
4. Așează la loc produsele: Pune la loc produsele congelate, având grijă să nu deteriorezi folia.
O aplicare corectă, fără cute, asigură cele mai bune rezultate. Această tehnică necesită un efort minim la început, dar îți va salva mult timp și energie la fiecare sesiune de curățare.
Beneficii pe termen lung și sfaturi de întreținere
Pe lângă faptul că este comodă, această metodă poate prelungi durata de viață a congelatorului tău, reducând efortul depus de aparat pentru a funcționa. Vei observa o îmbunătățire a eficienței energetice și o scădere a facturilor la electricitate.
Nu uita să înlocuiești folia de aluminiu la fiecare câteva luni sau atunci când se deteriorează.
Această soluție simplă, dar genială, îți transformă o sarcină anostă într-o rutină rapidă și ușoară, economisind timp și bani.
Ce spune știința? Totul despre dietele anti-inflamatorii promovate pe TikTok. Milioane de oameni urmăresc pe TikTok videoclipuri care promovează dietele anti-inflamatorii, cu reguli stricte precum eliminarea completă a lactatelor, a glutenului și a zahărului. Promisiunea este simplă: vei slăbi, vei scăpa de balonare și îți vei transforma sănătatea.
Însă, deși ideea de a mânca pentru a reduce inflamația are o bază științifică solidă, varianta de pe social media ignoră nuanțele și riscă să devină restrictivă inutil.
Ce este inflamația?
Inflamația este un proces biologic sănătos, un răspuns al corpului la infecții, răni sau boli. Fără ea, nu ne-am putea recupera.
• Inflamația acută este utilă. O tăietură se înroșește și se umflă pe măsură ce se vindecă, sau o durere în gât apare pentru a combate o infecție.
• Inflamația cronică este dăunătoare. Se manifestă la un nivel redus pe o perioadă lungă de timp, adesea neobservată, dar este legată de boli cronice precum bolile de inimă, diabetul de tip 2 și cancerul.
Ce cauzează inflamația cronică?
Factori precum vârsta, fumatul, sedentarismul, obezitatea, schimbările hormonale, stresul și somnul neregulat sunt legate de inflamația cronică.
Dieta joacă, de asemenea, un rol cheie. O dietă tipic occidentală, bogată în alimente ultra-procesate și săracă în fructe și legume proaspete, a fost puternic asociată cu un nivel ridicat de inflamație.
Pot ajuta dietele anti-inflamatorii?
Da. Ceea ce mâncăm poate influența inflamația. Dietele bogate în fructe, legume, cereale integrale, leguminoase și grăsimi sănătoase – și sărace în alimente foarte procesate și zaharuri adăugate – sunt asociate cu niveluri mai scăzute de inflamație.
Dieta mediteraneană este cel mai cercetat exemplu. Ea include multe legume, fructe, cereale integrale, nuci, semințe și ulei de măsline, cu cantități moderate de pește, pui, ouă și lactate, și un consum minim de carne roșie sau procesată și zaharuri adăugate.
Ce greșește TikTok?
• Listele de alimente interzise: Sfatul de pe TikTok de a elimina lactatele sau glutenul pentru a reduce inflamația nu este susținut de dovezi științifice pentru majoritatea oamenilor. Inflamația cauzată de lactate sau gluten apare de obicei doar la persoanele cu alergii sau boala celiacă, caz în care restricția este necesară. Pentru populația generală, studiile arată că lactatele au adesea efecte neutre sau chiar protectoare împotriva inflamației. De asemenea, multe persoane cred că eliminarea glutenului va reduce inflamația, însă cerealele integrale, care conțin gluten, sunt benefice pentru sănătate.
• Probioticele: Multe videoclipuri recomandă suplimentele cu probiotice. Știința arată că acestea ar putea reduce unii markeri inflamatori din sânge, dar sunt necesare mai multe studii pentru a determina care tulpini și doze sunt cele mai eficiente.
Cine poate beneficia de o dietă anti-inflamatorie?
Persoanele cu anumite afecțiuni medicale pot beneficia de un model alimentar anti-inflamator, alături de îngrijirea medicală convențională. Cercetările sugerează beneficii pentru afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice (SOP), endometrioza, bolile autoimune și artrita, unde inflamația cronică contribuie la simptome.
În aceste cazuri, modificările dietetice ar trebui ghidate de un nutriționist, pentru a se asigura că schimbările sunt sigure, echilibrate și adaptate nevoilor individuale.
Concluzia pentru persoanele sănătoase
Dacă ești sănătos, nu este nevoie să elimini grupuri întregi de alimente pentru a reduce inflamația.
Concentrația ar trebui să fie pe echilibru, varietate și alimente minim procesate, similar cu un stil de alimentație mediteranean.
Susține mecanismele de apărare naturale ale corpului cu o dietă bogată în fructe, legume, fibre și grăsimi sănătoase (cum ar fi uleiul de măsline și nucile).
Pe lângă o dietă echilibrată, a fi activ fizic, a avea un somn de calitate, a consuma alcool cu moderație și a nu fuma sunt obiceiuri care ajută corpul să țină inflamația sub control.
Joi, 2 octombrie, ora 19.00, Centrul Cultural Reduta, spectacolul cu piesa ,,Micul Prinț”, după Antoine de Saint-Exupery
Joi, 2 octombrie, ora 19.00, Filarmonica Brașov, concert simfonic: Cristian Oroșanu, Dragan Đorđević și orchestra Filarmonicii
Joi, 2 octombrie, ora 19.00, Teatrul „Sică Alexandrescu”, spectacolul cu piesa „Paracliserul”, de Marin Sorescu
Joi, 2 octombrie, ora 19.00, Next Door, concert al trupei The Citybreakers
Vineri, 3 octombrie, ora 17.00, Arhiva de Sunet prezintă, în colaborare cu Muzeul de Artă Brașov, expoziția multimedială PROGRAMUL DE EMISIE SONORĂ JAZZ IN BRAȘOV 70/80-Vernisaj și performance
Vineri, 3 octombrie, ora 17.30, Teatrul Arlechino, spectacolul pentru copii „Fata babei și fata moșneagului”