Autobuzele de pe linia 36 vor circula pe un traseu deviat
Cartierelor Brașovului li se pregătește o regenerare
Spațiile verzi, trotuarele, parcările și serviciile publice sunt incluse într-un document strategic aflat în dezbatere până la 21 octombrie.
Primăria Brașov a pus în dezbatere publică Planul Integrat de Regenerare Urbană, document care stabilește direcțiile viitoare de intervenție în zece zone de locuințe colective. Sunt vizate cartierele Tractorul, Ștefan cel Mare, Hărmanului, Victoriei, Piața Tractorul, Saturn, Soarelui, Astra, Octavian Goga și Codrii Cosminului.
Analiza indică probleme acumulate de-a lungul anilor: spații dintre blocuri fragmentate sau ocupate necontrolat, trotuare greu accesibile, presiune asupra locurilor de parcare, amenajări neuniforme și legături pietonale slabe între locuințe, transportul public și serviciile de proximitate.
Spații publice, nu doar parcări
Planul propune amenajarea unor spații verzi conectate, alei pietonale, zone de recreere și sport, grădini urbane și centre de cartier. Sunt avute în vedere și recuperarea terenurilor degradate, reabilitarea termică a clădirilor și îmbunătățirea accesului la servicii educaționale, medicale și sociale.
Un capitol sensibil privește parcările. Documentul recomandă reorganizarea lor astfel încât terenurile dintre blocuri să nu-și piardă complet rolul de spații pentru circulație pietonală, recreere și socializare.
Planul nu reprezintă însă o listă de lucrări care vor începe imediat și nu include, în această etapă, termene și bugete pentru fiecare cartier. Este un document de fundamentare pe baza căruia Primăria va trebui să stabilească proiectele prioritare, costurile și sursele de finanțare.
Brașovenii pot transmite propuneri până la 21 octombrie. Miza este ca viitoarele investiții să nu mai fie realizate izolat, ci să răspundă coerent nevoilor fiecărei zone.
Cetatea Râșnov mai așteaptă până în 2029
Licitația are un câștigător, dar lucrările nu pot începe înaintea soluționării contestației. Proiectul tehnic și execuția ar urma să dureze trei ani.
Cetatea Râșnov rămâne departe de redeschiderea completă. Primăria a desemnat câștigătorul licitației pentru proiectarea și executarea lucrărilor de restaurare a Incintei de Vest, însă procedura a fost contestată de asocierea clasată pe locul al doilea. Dacă nu vor apărea alte întârzieri, monumentul ar putea reintra integral în circuitul turistic în 2029.
Oferta declarată câștigătoare a fost depusă de asocierea Euras SRL – Madbeton SRL – K&K Studio de Proiectare SRL și are o valoare de 28,26 milioane de lei, fără TVA. Valoarea estimată inițial a contractului era de aproximativ 35 milioane de lei.
Contractul nu poate fi semnat
Asocierea condusă de Brecht AG SRL a solicitat Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor refacerea clasamentului ofertelor și emiterea unui nou rezultat. Primăria Râșnov estimează că decizia ar putea fi pronunțată până la sfârșitul lunii noiembrie. Abia după soluționarea contestației va putea fi stabilit dacă se poate semna contractul.
Constructorul va avea la dispoziție șase luni pentru proiectare și 30 de luni pentru executarea lucrărilor. Administrația locală vorbește și despre posibilitatea unei redeschideri etapizate, începând din 2028, însă termenul depinde de finalizarea procedurii și de evoluția șantierului.
Un proiect oprit în 2022
Lucrările la Incinta de Vest au început în 2020 și au fost întrerupte în iulie 2022, când stadiul fizic ajunsese la aproximativ 45%. Contractul cu primul constructor a fost reziliat după apariția unor neînțelegeri privind majorarea valorii proiectului.
Expertizele ulterioare au indicat degradări și deficiențe care trebuie remediate, inclusiv probleme provocate de lipsa măsurilor de conservare după oprirea șantierului. Noul contract include corectarea lucrărilor executate necorespunzător, continuarea restaurării și amenajarea spațiilor exterioare.
Pentru Râșnov, întârzierea înseamnă menținerea închisă a celei mai valoroase zone a principalului obiectiv turistic al orașului. Desemnarea unui câștigător reprezintă un pas înainte, dar reluarea efectivă a lucrărilor rămâne condiționată de verdictul CNSC.
„Aorta României” așteaptă încă studiul de fezabilitate: Autostrada București–Brașov, tot pe hârtie după 88 de ani

Au trecut 88 de ani de când legătura rutieră modernă București–Brașov era descrisă drept „Aorta României”. În 2026, autostrada este construită doar la capete, între București și Ploiești și pe sectorul Râșnov–Cristian, în timp ce traversarea Văii Prahovei se află încă în etapa studiilor.
Planul vizionar din 1938
În anul 1938, Ministerul Lucrărilor Publice, prin Direcția Generală a Drumurilor, a realizat o hartă a principalelor artere ale unei viitoare rețele rutiere moderne. Inițiativa îi este atribuită inginerului, economistului și politicianului Mihail Manoilescu.

„Cel dintâi drum al țării trebuie să fie drumul care merge din regiunea Brașov la București, cu prelungire la Giurgiu, adică Aorta României”, susținea Manoilescu. Argumentul său era că traseul unea unele dintre cele mai active zone industriale și comerciale ale țării și urma să preia un trafic important.
Planul din 1938 nu trebuie confundat cu un proiect tehnic de autostradă după standardele actuale. El reprezenta însă una dintre primele viziuni coerente privind o rețea națională de drumuri de mare capacitate.
Primele studii tehnice, între 1967 și 1970
Primele studii tehnice pentru o rețea de autostrăzi au fost elaborate de IPTANA între 1967 și 1970, pe baza recensămintelor de trafic. Documentația, intitulată „Studiu general privind construirea de autostrăzi în România”, analiza inclusiv legătura București–Brașov și variante care să evite traversarea directă a stațiunilor de pe Valea Prahovei.
Regimul comunist a acordat însă prioritate autostrăzii București–Pitești. Lucrările la A1 au început în 1967, iar cei aproximativ 96 de kilometri au fost deschiși circulației în 1972.
Contracte anulate și promisiuni repetate
După 1990, autostrada spre Brașov a devenit o promisiune recurentă. Din 2004 au fost lansate mai multe tentative de construire prin concesiune sau parteneriat public-privat, dar contractele și negocierile au eșuat din cauza finanțării, costurilor și condițiilor contractuale.
Din întregul traseu funcționează astăzi autostrada București–Ploiești și sectorul Râșnov–Cristian, de 6,3 kilometri. Veriga esențială, Ploiești–Brașov, lipsește.
În 2026, tot la studiul de fezabilitate
Contractul pentru completarea studiului de fezabilitate și elaborarea proiectului tehnic al sectorului Ploiești–Brașov a fost semnat în februarie 2021, pentru 46,5 milioane de lei, fără TVA. După cinci ani, documentația nu este finalizată.
Proiectul a fost blocat mai bine de un an de neînțelegerile privind amploarea forajelor geotehnice. Disputa a fost soluționată în primăvara anului 2026, iar investigațiile în teren au fost reluate. Autostrada figurează oficial, în continuare, în faza studiului de fezabilitate.
După 88 de ani de planuri, contracte și declarații, „Aorta României” rămâne întreruptă la Ploiești. Șoferii continuă să piardă ore pe DN1, iar statul încă încearcă să stabilească pe unde și cum va construi autostrada promisă de aproape nouă decenii.
Mai puține îngrijitoare în creșele Brașovului
Părinții cer revenirea la două îngrijitoare pentru fiecare grupă. Autoritățile caută o soluție legală, dar măsurile concrete întârzie.
Creșele din municipiul Brașov funcționează, de la 1 octombrie, cu mai puține îngrijitoare. În locul celor două posturi existente anterior pentru fiecare grupă, noua schemă prevede o îngrijitoare permanentă și încă una împărțită între două grupe, echivalentul a 1,5 posturi pe grupă.
Modificarea a apărut după trecerea creșelor, de la 1 septembrie, din subordinea administrației locale în sistemul Ministerului Educației, prin Inspectoratul Școlar Județean. Odată cu schimbarea, organigramele au trebuit adaptate normelor aplicabile învățământului antepreșcolar și preșcolar.
Părinții invocă siguranța copiilor
Aproximativ 150 de părinți au protestat în fața Prefecturii Brașov, cerând păstrarea vechii scheme de personal. Ei susțin că norma actuală nu ține cont de nevoile copiilor cu vârste între trei luni și trei ani, dintre care mulți nu mănâncă sau nu merg singuri, iar unii au nevoie de supraveghere suplimentară.
Părinții solicită actualizarea normativului folosit pentru calcularea posturilor, considerat depășit, și stabilirea unui raport de cel mult o îngrijitoare la zece copii. Principala temere este că, în anumite momente ale zilei, un singur angajat ar putea răspunde de două grupe, care însumează peste 40 de copii.
Personalul excedentar, redistribuit
Inspectoratul Școlar Județean Brașov precizează că trebuie să aplice normele naționale și că numărul anterior de posturi nedidactice depășea nivelul care poate fi finanțat în sistemul de educație. Instituția caută soluții pentru redistribuirea angajaților considerați excedentari către alte unități școlare, astfel încât să evite concedierile.
În urma unei întâlniri organizate la Prefectură, autoritățile au cerut clarificări privind posibilitatea ca Primăria Brașov să acopere diferența de personal. Printre variantele discutate se numără colaborarea cu Direcția de Asistență Socială și finanțarea unor servicii complementare din bugetul local.
În Consiliul Local nu a fost însă adoptată o soluție financiară imediată. Primarul George Scripcaru a anunțat consultări cu Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației.
Problema rămâne astfel între două niveluri administrative: normarea este stabilită de stat, iar sprijinul suplimentar este așteptat de la municipalitate. Pentru părinți, criteriul decisiv nu este instituția care plătește personalul, ci siguranța copiilor.
Zi de închinare la Sfânta Parascheva. Cea mai puternică rugăciune pentru sănătate
• Astăzi, nu se munceşte ca să fii ferit de boli de ochi şi de cap şi se de dă pomană, ca să ai sărbători îmbelşugate în tot anul
Creştinii ortodocşi o prăznuiesc pe 14 octombrie pe Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie. Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”.
Ce nu e bine să faci în ziua praznicului Cuvioasei Parascheva
De Sfânta Parascheva, Sfânta Vineri de Toamnă, e bine să împarţi covrigi, lipii, must nou şi vin roşu celor amărâţi. Cei care dau pomană vor avea sărbători îmbelşugate în tot restul anului. Bătrânii spun că, o dată cu praznicul Cuvioasei Parascheva, încep pregătirile pentru iernat şi praznicele pentru morţi. Sărbătoarea sfintei se ţine pentru un nou an bogat, pentru sănătate şi pentru liniştea familiei. Nu se lucrează în această zi pentru că e rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de boli de cap. Cine va coase sau va toarce în această zi va face negi la mână. La ţară se mai păstrează tradiţia îngropării verii. Oamenii fac o groapă în grădină, unde înmormântează simbolic vara, semnificând astfel începutul anotimpului rece. Ciobanii se uită, dimineaţa, să vadă cum au dormit oile. Dacă stau grămadă, e semn că iarna va fi grea. În această zi, bunii creştini citesc „Acatistul Cuvioasei Parascheva“.
Rugăciune către Sfânta Parascheva, pentru sănătate
„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.
Parascheva s-a născut într-o familie de credincioşi
Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Cetatea Calicatria, satul Epivat, azi Boiados, în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, dar şi de credincioşi, a fost ales la vremea cuvenită episcop în localitatea Madite.
O copilă cu suflet
Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor, sub ocrotirea acestora. Se spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei.
Pe drumul lui Iisus
După câţiva ani şi-a părăsit părinţii, dorindu-şi să se retragă „în adâncul pustiei“. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe. Urmând sfaturile lor, a părăsit oraşul şi a plecat spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut şi Iisus. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post şi rugăciune.
Îngerul din vis
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă acasă. „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. În drum s-a oprit la Biserica Maicii Domnului din Constantinopol, unde a plâns şi s-a rugat fierbinte apoi s-a îndreptat spre satul ei şi aşa s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne Iisuse Hristoase, caută din locaşul Tău cel sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toata viaţa mea. Şi acum, îndură-te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu“. Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Avea doar 27 de ani.
Trupul neputred
A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni n-a ştiut cine e fata cernită. Dar Dumnezeu, voind s-o proslăvească, n-a lăsat-o uitării. Se spune că, după nişte ani, un marinar a murit pe o corabie, iar trupul aruncat în mare a fost adus de valuri la ţărm. Un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduială. Săpând o groapă, oamenii au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva „neputred şi plin de mireasmă“. În noaptea următoare, unuia din gropari, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărateasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceştia l-a certat pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis, şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul şi să-l aşeze undeva la loc de cinste. În aceeaşi noapte, o credincioasă pe numele Eftimia a avut aceeaşi vedenie.
Cinstire între sfinţi
Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele moaşte. Se spune că, apoi, creştini din Epivat au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinţii Paraschevei şi unde ea însăşi văzuse lumina zilei. Nu există date care să ateste în ce an a fost canonizată sfânta Parascheva de Patriarhia din Constantinopol.
Drumul moaştelor
Moaştele Cuvioasei au stat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat vreo două sute de ani. Vestea despre minunile care se petreceau cu cei ce le atingeau s-a răspândit în toată Peninsula Balcanică şi în Asia Mică, încât mulţi credincioşi greci, bulgari şi valahi veneau la Epivat ca să se închine şi să-i ceară împlinirea dorinţelor lor. Evenimentele politice din secolele următoare au făcut ca moaştele să fie strămutate în mai multe locuri. Datorită relaţiilor prieteneşti dintre împăratul Ioan Asan II din Tarnovo (1218-1241) şi împăratul de atunci din Constantinopol, în jurul anului 1235, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivat la Tarnovo. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune. Au fost aşezate în Biserica Maica Domnului, unde au rămas 160 de ani.
Cumpărate din mâna turcilor
Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Europa. Rând pe rând au cucerit teritorii din Peninsula Balcanică. În 1393 au ocupat şi imperiul valaho-bulgar. În astfel de împrejurări, dramatice pentru creştini, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş, iar Serbia a fost transformată în paşalâc. Moaştele au fost cerute sultanului de patriarhul ecumenic Ieremia I, care a acceptat să i le dea doar în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele se fie aduse în Constantinopol, fosta capitală a imperiului bizantin. În drum spre marele oraş întemeiat de împăratul Constantin cel Mare, cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute şi sărutate de credincioşi.
Ultima destinaţie: târgul Iaşului
După 120 de ani, moaştele Cuvioasei au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământ românesc. În anul 1641, dupa ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, patriarhul Partenie I zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Racla a fost transportată la Galaţi cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. La Iaşi au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în biserica mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, ctitoria domnitorului. Iar după ce au scăpat prin minune de incendiul din 1888, odihnesc în Mitropolia Moldovei.
Handbal: Corona Brașov joacă pentru a urca în clasament! Duel cu CSM Târgu Jiu
Corona Brașov primește miercuri vizita formației CSM Târgu Jiu, într-un meci din etapa a 6-a a Ligii Florilor. Partida este programată de la ora 18:00, în Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibași” din Brașov.
Cele două echipe sunt vecine de clasament și au același număr de puncte. Corona ocupă locul 8, cu 4 puncte, în timp ce CSM Târgu Jiu se află pe poziția a 9-a, tot cu 4 puncte. „O să avem un meci foarte intens cu CSM Târgu Jiu, o echipă ambițioasă, cu jucătoare care pot face diferența. Jucăm la Brașov și este foarte important să impunem noi ritmul de joc și să facem un joc solid, atât în apărare, cât și în atac”, a declarat Mariana Tîrcă, directorul tehnic al Coronei Brașov. Etapa a 6-a a Ligii Florilor a început duminică, 11 octombrie, cu două partide: CSM Iași 2020 – CSM Târgu Mureș 24-25 și CSM Slatina – Dunărea Brăila 24-26. Luni, 12 octombrie, Rapid București s-a impus în deplasare, cu 35-25, în fața echipei HC Zalău.
Miercuri sunt programate alte trei confruntări: Gloria Bistrița – SCM Universitatea Craiova, de la ora 17:00, Corona Brașov – CSM Târgu Jiu și SCM Râmnicu Vâlcea – Știința București, ambele de la ora 18:00. Runda se încheie joi, 15 octombrie, cu partida Minaur Baia Mare – CSM București.
Au spart „Codul Dacic”: Misterul Sarmizegetusei, descifrat de trei brașoveni
Profesorii Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov sunt autorii unicei teorii științifice care a reușit să interpreteze corect calendarul de piatră al dacilor.
Calendarul de la Sarmizegetusa este unul dintre cele mai precise instrumente de măsurare a timpului din antichitate. Piesele care îl compun, pietre sau bușteni, au anumite semnificații, deslușite abia după 2.000 de ani, de trei cercetători brașoveni. Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov au reușit să spargă „codul dacic“. Mai precis, au descifrat rostul fiecărui stâlp din acest complex megalitic, reușind astfel să citească misteriosul calendar astronomic.
Așa am aflat că dacii calculaseră mai precis decât mayașii lungimea anului, diferența dintre anul dacic și cel antropic fiind de numai 0,000001 zile. Lespezile și stâlpii antici, care înseamnă zile, săptămâni, ani și secole dacice (de altă durată decât cele cunoscute), i-au condus pe brașoveni la concluzia că strămoșii noștri au reușit să stocheze la Sarmizegetusa informații de astronomie, matematică, trigonometrie extrem de exacte care, odată înțelese, nu doar că măsoară timpul, dar aruncă o privire și în viitor.

Mesajul dacic, deslușit de trei profesori
Dacii au măsurat timpul cu ajutorul unui calendar care indica timpul, dar servea și la îndeplinirea ritualurilor religioase. Erau astronomi pricepuți. Au făcut măsurători pe stele, utilizând coordonate orare, și nu orizontale, aproape de nivelul mării, așa cum procedau, de exemplu, egiptenii.
Sarmizegetusa, capitala regatului dac, cel mai amplu complex de locuire dacică, a fost construită la mijlocul sec. I î.Hr. și cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Calendarul de la Sarmizegetusa este unul în aer liber, pentru a nu ascunde Soarele, venerat de daci. Găsim aici un soare de andezit, cu un diametru de 7,1 m, având în centru un disc de 1,5 m diametru. Se pare că ajuta la stabilirea orei exacte a meridianului locului. Dar calendarul este compus din mai multe grupuri de piese, constituind două sanctuare rotunde și două patrulatere.
Acest complex a atras atenția profesorilor brașoveni Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu, care au publicat în revista „Magazin istoric“ (nr. 123-124, iunie 1976) o teorie care a buimăcit lumea științifică, dar care a elucidat o enigmă veche de 2.000 de ani. Practic au reușit să citească ceasul pe imensul calendar dacic. Concluziile lor au rămas valabile până în ziua de azi.

Un stâlp înseamnă o zi
Cei trei profesori au pornit de la analiza cercurilor. Astfel, micul sanctuar rotund este alcătuit din 114 piese: 13 lespezi și 101 stâlpi. Un stâlp reprezintă 1 zi, cea mai mică unitate de măsurare a timpului din acest calendar. Lespezile erau elemente de separare pe care se însemnau săptămânile și anii.
Au observat 8 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 7 stâlpi, 3 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 6 stâlpi. De aici au dedus, prin calcule riguroase, că „13 ani astronomici corespund cu 47 circumferințe ale micului sanctuar, după care mai este necesară o singură zi de corectură (e posibil să fi fost o zi de sărbătoare). Avem, astfel, prima concluzie importantă: calendarul dacic avea la bază un ciclu de 13 ani, încheiat cu o zi de corectură. Aceleași calcule arată că un an dacic avea 47 săptămâni“.
Cu aceste rezultate n-ajungem nicăieri, nu seamănă cu sistemul de măsurare a timpului cu care suntem obișnuiți. Dar profesorii Bobancu, Poenaru și Samoilă au mers cu calculele mai departe, reușind în cele din urmă să decripteze complet calendarul. Ei au constatat că utilizatorii acestui calendar au punctat 8 săptămâni de 8 zile, urmate de o săptămână de 7 zile, trei săptămâni de 8 zile și o săptămână de 6 zile. În consecință, anul avea, la daci, când 365, când 364, când 367 zile, exact în această ordine.



Anul nu începea la dată fixă
Cercetătorii au mai constatat că anul nu începea la dată fixă, ca în calendarul gregorian de azi, ci în aceeași zi a săptămânii. „Pe lângă faptul că dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichității, acesta are o proprietate unică: anul începe cu prima zi a unei săptămâni și se termină în ultima zi a alteia“.
„Divizarea micului sanctuar în 13 grupe nu este, deci, întâmplătoare, ci căutată, și are calitatea că, datorită ei, anii dacici încep totdeauna în prima zi a unei grupe, sfârșindu-se, deci, totdeauna în ultima zi a unei grupe, iar toate cele 13 zile de început ale celor 13 grupe sunt, în decursul unui ciclu, o singură dată zile de început de an. Faptul că anii dacici nu începeau și nu se sfârșeau cu oricare dintre zilele săptămânii (fiindcă se propune echivalența: o grupă egal o săptămână), este o proprietate interesantă, o calitate pe care nu o are nici calendarul actual“.
Părerea autorilor este că „prin eleganța, funcționalitatea și simplitatea soluțiilor matematice pe care le încorporează (și exprimă geometrizat), micul sanctuar circular este cea mai frumoasă operă de artă pe care a creat-o gândul uman în strădania sa de a cuantifica timpul“.
Ziua curentă, marcată cu cursor
Ca să citim un an, trebuie să alegem o lespede, nu contează care, să parcurgem micul sanctuar rotund de trei ori și să adăugăm 8 săptămâni. Se marchează anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns și se începe noul an de la stâlpul următor, în sens trigonometric (anti-orar). Toate lespezile vor fi marcate în 13 ani (exact câte lespezi sunt). În acest interval, anul dacic rămâne în urmă cu 1 zi față de anul tropic și se aplică astfel corecția de o zi.
Faptul că acest imens calendar putea fi citit din oricare punct cardinal ai fi venit, pornind de la oricare stâlp, „vrea, parcă, să ne spună că noi, oamenii, care intrăm în viață, fiecare într-o zi oarecare, ne trăim timpul nostru (dintre naștere și moarte), putând începe numărătoarea zilelor de oriunde (așa cum și facem), înscriindu-ne, pentru o vreme, cât durează viața noastră, în scurgerea timpului“.
Însemnarea zilelor se făcea cu un cursor (un obiect atârnat de un cârlig în vârful stâlpului). Când se epuiza o săptămână, se marca pe absida marelui sanctuar circular. Când se termina anul, „pe circumferința micului sanctuar circular, se însemna lespedea dintre ultimul stâlp al ultimei perioade parcurse și primul stâlp al noului an“.

Vara dacică avea 21 de săptămâni
Lespedea are rolul de a face corectura cu o zi la un ciclu de 13 ani, nu la 4, cum suntem obișnuiți azi. La patru lespezi se obține „unitatea de timp superioară unui asemenea ciclu și anume perioada dacică de 52 de ani“. Respectând ciclurile agrare, „anul dacic era subîmpărțit în trei părți (trimestre), având durata și succesiunea 13-21-13 săptămâni“. Deci vara are 21 de săptămâni, toamna 13 săptămâni, iarna 13 săptămâni. Primăvara lipsește.
Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice și ar fi, spre deosebire de primul (civil), unul cu destinație religioasă. Cercul exterior este alcătuit din 104 lespezi care formează un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc este format din 210 piese: 180 de stâlpi despărțiți în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc, la o distanță considerabilă de primele două, este format din 68 de stâlpi aranjați în 4 grupuri despărțiți de lespezi în următoarea ordine: 17 stâlpi – 4 lespezi – 18 stâlpi – 3 lespezi – 16 stâlpi – 4 lespezi – 17 stâlpi – 4 lespezi. Lespezile din cercul mic și cele din absidă formează 2 axe perpendiculare. Pe direcția celei orizontale, se află pragul de acces, un pătrat de 4×5 lespezi.
Sanctuarul mare întruchipează de asemenea un calendar solar: un an se obține prin două rotații ale cercului mijlociu, concomitent cu parcurgerea cercului mic. Un stâlp din absidă reprezintă un an. Rotindu-ne de 13 ori în jurul cercului mare, obținem, în 13 ani, o diferență de 68 de zile. Exact atâția stâlpi sunt în cercul mic. Fiind un calendar religios, profesorii brașoveni au presupus că acesta era și numărul zilelor de sărbătoare.

13, „unitatea temporală sacră” a dacilor
Numărul 104 (cercul mare) este, la rândul lui, multiplu de 13, și ar simboliza „secolul dacic“. Cât despre cursoare, spre deosebire de calendarul civil, accesibil oricui, în calendarul religios acestea nu erau vizibile. Numai preoții știau „unde a început și unde s-a sfârșit un an, în ce an al ciclului suntem, câți ani mai sunt până la terminarea ciclului, sau câte cicluri de 13 ani au trecut dintr-un secol dacic“. Cum aceste cursoare au dispărut, nici noi nu putem afla aceste repere temporare.
Dintre sanctuarele patrulatere, singurul care conține repetitiv numărul 13 este cel cu patru șiruri de câte 13 tamburi (un an). Calculele i-au condus pe cei trei brașoveni la o nouă concluzie: „ciclul superior secolului dacic (de 104 ani) ar avea 5 secole (520 ani), avansul calendarului dacic devenind egal cu o zi după 8.840 ani“, precizie fantastică pentru știința de acum două milenii!
Cercetătorii au numit ciclul de 13 ani „unitate temporală sacră“, dar au constatat că unitatea superioară, de 520 de ani, nu este doar un calcul pe hârtie, ci este marcată și în calendar. Și încă prin cele mai mari piese de piatră, situate pe terasele cele mai înalte. „Este suficient să privim cel mai mare și mai impresionant dintre toate monumentele Sarmizegetusei, și anume sanctuarul mare dreptunghiular, format din 4 aliniamente de câte 10 tamburi de andezit. Pentru acest sanctuar, propunem deci echivalența: 1 tambur = un ciclu de 13 ani“.
O precizie uimitoare
Universitarii brașoveni au mai calculat și câte secole dacice (104 ani) ar trebui să se scurgă pentru ca măsurătorile dacilor să coincidă cu cele științifice. S-a ajuns la concluzia că sunt necesare 25 de secole, deci în anul 2275, după mai multe corecții succesive prevăzute de savanții daci, calendarul de la Sarmizegetusa va indica ziua și ora exactă (timpul astronomic).
Calendarul gregorian, fiind mai lung cu 0,0003 zile decât anul tropic, întârzie față de acesta cu o zi la 3.300 ani. „Exactitatea calendarului era atât de mare încât, teoretic vorbind, ar mai fi fost nevoie de încă o zi de corectură abia la 5.055.555,55505 ani“. Autorii compară precizia calendarului dacic cu celelalte sisteme cunoscute și observă că strămoșii noștri au făcut cea mai bună aproximare, mai bună decât cea a calendarului gregorian, unde anul are 365,242500 zile. Calendarul dacic are 365,242197 zile, iar valoarea anului tropic este de 365,242198 zile.
Dar uimitorul calendar conține și alte surprize care demonstrează cunoștințele avansate ale locuitorilor acestor meleaguri. Calendarul megalitic a pornit cu un secol de 104 ani, dar universitarii brașoveni au observat că sistemul a suferit o reformare, secolul ajungând la 91 de ani. „Niciun calendar creat de om nu a dovedit o asemenea calitate, să aplice o reformă fără să afecteze mecanismul propriu-zis al calendarului.“

Dacii au găsit soluția pe care noi încă o căutăm
Reformarea calendarului are o logică impresionantă, care îi uimește pe specialiștii de azi, pentru că oferă o soluție pe care noi nu am găsit-o încă. „Am zice că prea înțelepții arhitecți ai sanctuarelor au procedat la reformarea sistemului cu secole de 104 ani nu numai din motive de a spori exactitatea calendarului (care, oricum, era superioară oricărui alt calendar din antichitate), ci și pentru un alt motiv: în sistemul cu secole de 104 ani, prin corectura cu o zi ce se aplica la mileniul de 520 ani, timpul calendaristic devansa timpul astronomic cu aproximativ 1,5 ore, de aici rezultând că, vreme de aproximativ un an, timpul calendaristic mediu mergea înaintea timpului astronomic exact. Această defecțiune, a devansării timpului astronomic exact în momentul corecturii cu o zi, o are și calendarul nostru actual, dar noi, oamenii civilizației secolului XX, nu am găsit încă o modalitate de reformă a calendarului pentru a o remedia“.
Cât despre identitatea reformatorului, se presupune că ar fi fost Zamolxe însuși sau Dromihete sau regele Oroles sau Deceneu, marele preot al strămoșilor noștri. Cert este că ansamblul de la Sarmizegetusa este încărcat de mesaje pentru generațiile viitoare. Primul, cel al măsurării trecerii timpului, a fost descifrat. Nu există o interpretare mai bună. Chiar dacă e greu de urmărit, metoda de numărare și marcare a unităților de timp explicată de Bobancu, Poenaru și Samoilă este chiar cea originală. Cei trei universitari brașoveni ne-au învățat să citim corect timpul de la Sarmizegetusa.
Cei trei profesori de la Brașov
• Emil Poenaru (1932-2012) s-a născut la Blaj, într-o familie de intelectuali. În 1955 a absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Între 1955 și 1959 a fost asistent la Cluj, după care a îndeplinit, până în 1963, funcția de procuror la Procuratura Regiunii Brașov. Între 1966 și 1974 a fost redactor al Revistei „Astra“, iar din 1974 a predat la Universitatea din Brașov. Profesorul Emil Poenaru a fost un prolific autor de cărți de specialitate, părerile și opiniile sale fiind recunoscute drept contribuții valoroase la dezvoltarea dreptului. A scris sute de articole de specialitate, dar și eseuri, studii și comunicări și trei romane, șapte piese de teatru jucate pe scenele din România și alte opt piese de teatru publicate în volum.
• Prof. dr. ing. Cornel Samoilă s-a născut pe 11 octombrie 1941, la Focșani. A absolvit Liceul „Andrei Șaguna“ și Institutul Politehnic Brașov. În 1979 a obținut titlul de doctor inginer cu teza: „Contribuții asupra dezbaterii prin oscilare a formelor de turnare“. A predat cursurile de Cuptoare Metalurgice, Tratamente Termice, Transferul de căldură, Managementul Proiectelor, la Universitatea „Transilvania“ din Brașov. În perioada 1982-1990, a fost Prodecan al Facultății TCM, apoi Prorector, și Decan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor.
• Prof. univ. dr. ing. Șerban Bobancu este titularul cursului doctoral „Creativitate și inventică” la Universitatea „Transilvania“.
S.C. PUROLITE S.R.L.-aviz de gospodărire a apelor
Această informare este efectuată de S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr. 11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300 ce intenționează să solicite de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov aviz de gospodărire a apelor modificator al Avizului de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026 pentru proiectul ”Optimizarea și modernizarea Stației de epurare a apelor uzate a S.C. PUROLITE S.R.L.”, ce urmează a fi realizat în oraș Victoria, județul Brașov. Proiectul are ca scop realizarea construcțiilor necesare pentru introducerea în fluxul de tratare al apelor uzate industriale al S.E.A.U. PUROLITE a unei etape suplimentare de reducere a concentrației de săruri și a fost avizat prin Avizul de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026. Solicitarea avizului modificator este determinată de modificări ale soluției tehnice avizate, care constau, în principal, în: instalarea unui cristalactor suplimentar pentru îndepărtarea ionilor de calciu din apă asigurând astfel flexibilitate în funcționare, realizarea osmozei inverse în trei trepte, introducerea unei unități de precipitare și eliminare a magneziului, detalierea sistemului de evaporare și cristalizare, prevederea unui turn de răcire aferent acestuia, creșterea capacitătii cazanelor de abur, precum și detalierea bazinelor și vaselor tampon intermediare ale liniei de tratare a sărurilor. Debitele de ape uzate epurate evacuate în râul Olt rămân nemodificate. Construcții tehnice aferente Proiectului Jordan vor fi realizate în incinta amplasamentului stației de epurare, Aleea Uzinei nr. 5-9, oraș Victoria, județ Brașov conform planului general și al celui de situație. Procesul de reducere a concentrației de săruri implică noi consumatori de apă utilizată în scop tehnologic, fără generare de ape uzate, apele uzate rezultate din etapele de tratare (schimb ionic, ultrafiltrare, osmoza inversă, etc) fiind reintroduse în proces. La finalul etapei de reducere a sărurilor rezultă apă epurată evacuată în bazinul de apă tratată și pelete de carbonat de calciu, săruri cristalizate, lichid mumă și nămol deshidratat de hidroxid de magneziu, evacuate din amplasament de firme autorizate. În perioada de execuție a construcțiilor aferente optimizării și modernizării S.E.A.U. PUROLITE, estimată la 11 luni, vor rezulta ape uzate menajere aferente organizării de șantier ce vor fi preluate de către o societate autorizată, pe bază de contract. Această solicitare de aviz modificator este conformă cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care doresc sa obțină informații suplimentare cu privire la solicitarea avizului de gospodărire a apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menționată. Persoanele care doresc să transmită observații, sugestii și recomandări se pot adresa solicitantului S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr.11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300, persoana de contact Marius Crăciun nr. tel 0726.047.008, după data de 14.10.2026 (data estimată la care se va transmite solicitarea de aviz modificator).
Pentru publicarea anunțurilor, contactează-ne pe e-mail: monitorulexpres@yahoo.com sau la tel. 0268/543.316, 0731.018.277 sau vino la sediul nostru din Brașov, str. Prahova, nr. 3, birou 1.











