Spațiile verzi, trotuarele, parcările și serviciile publice sunt incluse într-un document strategic aflat în dezbatere până la 21 octombrie.
Primăria Brașov a pus în dezbatere publică Planul Integrat de Regenerare Urbană, document care stabilește direcțiile viitoare de intervenție în zece zone de locuințe colective. Sunt vizate cartierele Tractorul, Ștefan cel Mare, Hărmanului, Victoriei, Piața Tractorul, Saturn, Soarelui, Astra, Octavian Goga și Codrii Cosminului.
Analiza indică probleme acumulate de-a lungul anilor: spații dintre blocuri fragmentate sau ocupate necontrolat, trotuare greu accesibile, presiune asupra locurilor de parcare, amenajări neuniforme și legături pietonale slabe între locuințe, transportul public și serviciile de proximitate.
Planul propune amenajarea unor spații verzi conectate, alei pietonale, zone de recreere și sport, grădini urbane și centre de cartier. Sunt avute în vedere și recuperarea terenurilor degradate, reabilitarea termică a clădirilor și îmbunătățirea accesului la servicii educaționale, medicale și sociale.
Un capitol sensibil privește parcările. Documentul recomandă reorganizarea lor astfel încât terenurile dintre blocuri să nu-și piardă complet rolul de spații pentru circulație pietonală, recreere și socializare.
Planul nu reprezintă însă o listă de lucrări care vor începe imediat și nu include, în această etapă, termene și bugete pentru fiecare cartier. Este un document de fundamentare pe baza căruia Primăria va trebui să stabilească proiectele prioritare, costurile și sursele de finanțare.
Brașovenii pot transmite propuneri până la 21 octombrie. Miza este ca viitoarele investiții să nu mai fie realizate izolat, ci să răspundă coerent nevoilor fiecărei zone.
Licitația are un câștigător, dar lucrările nu pot începe înaintea soluționării contestației. Proiectul tehnic și execuția ar urma să dureze trei ani.
Cetatea Râșnov rămâne departe de redeschiderea completă. Primăria a desemnat câștigătorul licitației pentru proiectarea și executarea lucrărilor de restaurare a Incintei de Vest, însă procedura a fost contestată de asocierea clasată pe locul al doilea. Dacă nu vor apărea alte întârzieri, monumentul ar putea reintra integral în circuitul turistic în 2029.
Oferta declarată câștigătoare a fost depusă de asocierea Euras SRL – Madbeton SRL – K&K Studio de Proiectare SRL și are o valoare de 28,26 milioane de lei, fără TVA. Valoarea estimată inițial a contractului era de aproximativ 35 milioane de lei.
Asocierea condusă de Brecht AG SRL a solicitat Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor refacerea clasamentului ofertelor și emiterea unui nou rezultat. Primăria Râșnov estimează că decizia ar putea fi pronunțată până la sfârșitul lunii noiembrie. Abia după soluționarea contestației va putea fi stabilit dacă se poate semna contractul.
Constructorul va avea la dispoziție șase luni pentru proiectare și 30 de luni pentru executarea lucrărilor. Administrația locală vorbește și despre posibilitatea unei redeschideri etapizate, începând din 2028, însă termenul depinde de finalizarea procedurii și de evoluția șantierului.
Lucrările la Incinta de Vest au început în 2020 și au fost întrerupte în iulie 2022, când stadiul fizic ajunsese la aproximativ 45%. Contractul cu primul constructor a fost reziliat după apariția unor neînțelegeri privind majorarea valorii proiectului.
Expertizele ulterioare au indicat degradări și deficiențe care trebuie remediate, inclusiv probleme provocate de lipsa măsurilor de conservare după oprirea șantierului. Noul contract include corectarea lucrărilor executate necorespunzător, continuarea restaurării și amenajarea spațiilor exterioare.
Pentru Râșnov, întârzierea înseamnă menținerea închisă a celei mai valoroase zone a principalului obiectiv turistic al orașului. Desemnarea unui câștigător reprezintă un pas înainte, dar reluarea efectivă a lucrărilor rămâne condiționată de verdictul CNSC.
Au trecut 88 de ani de când legătura rutieră modernă București–Brașov era descrisă drept „Aorta României”. În 2026, autostrada este construită doar la capete, între București și Ploiești și pe sectorul Râșnov–Cristian, în timp ce traversarea Văii Prahovei se află încă în etapa studiilor.
În anul 1938, Ministerul Lucrărilor Publice, prin Direcția Generală a Drumurilor, a realizat o hartă a principalelor artere ale unei viitoare rețele rutiere moderne. Inițiativa îi este atribuită inginerului, economistului și politicianului Mihail Manoilescu.
„Cel dintâi drum al țării trebuie să fie drumul care merge din regiunea Brașov la București, cu prelungire la Giurgiu, adică Aorta României”, susținea Manoilescu. Argumentul său era că traseul unea unele dintre cele mai active zone industriale și comerciale ale țării și urma să preia un trafic important.
Planul din 1938 nu trebuie confundat cu un proiect tehnic de autostradă după standardele actuale. El reprezenta însă una dintre primele viziuni coerente privind o rețea națională de drumuri de mare capacitate.
Primele studii tehnice pentru o rețea de autostrăzi au fost elaborate de IPTANA între 1967 și 1970, pe baza recensămintelor de trafic. Documentația, intitulată „Studiu general privind construirea de autostrăzi în România”, analiza inclusiv legătura București–Brașov și variante care să evite traversarea directă a stațiunilor de pe Valea Prahovei.
Regimul comunist a acordat însă prioritate autostrăzii București–Pitești. Lucrările la A1 au început în 1967, iar cei aproximativ 96 de kilometri au fost deschiși circulației în 1972.
După 1990, autostrada spre Brașov a devenit o promisiune recurentă. Din 2004 au fost lansate mai multe tentative de construire prin concesiune sau parteneriat public-privat, dar contractele și negocierile au eșuat din cauza finanțării, costurilor și condițiilor contractuale.
Din întregul traseu funcționează astăzi autostrada București–Ploiești și sectorul Râșnov–Cristian, de 6,3 kilometri. Veriga esențială, Ploiești–Brașov, lipsește.
Contractul pentru completarea studiului de fezabilitate și elaborarea proiectului tehnic al sectorului Ploiești–Brașov a fost semnat în februarie 2021, pentru 46,5 milioane de lei, fără TVA. După cinci ani, documentația nu este finalizată.
Proiectul a fost blocat mai bine de un an de neînțelegerile privind amploarea forajelor geotehnice. Disputa a fost soluționată în primăvara anului 2026, iar investigațiile în teren au fost reluate. Autostrada figurează oficial, în continuare, în faza studiului de fezabilitate.
După 88 de ani de planuri, contracte și declarații, „Aorta României” rămâne întreruptă la Ploiești. Șoferii continuă să piardă ore pe DN1, iar statul încă încearcă să stabilească pe unde și cum va construi autostrada promisă de aproape nouă decenii.
Unitatea publică din Noua și-a redus capacitatea de la 135 la 75 de locuri, deși cererea pentru servicii rezidențiale rămâne ridicată.
Căminul pentru Persoane Vârstnice din Brașov funcționează la puțin peste jumătate din capacitatea pentru care a fost amenajat. Numărul locurilor a fost redus treptat de la 135 la 75, principala cauză fiind lipsa personalului necesar pentru respectarea standardelor de îngrijire.
Conducerea Direcției de Asistență Socială Brașov susține că a organizat concursuri, însă posturile au rămas neocupate. Salariile mici, raportate la munca dificilă și la responsabilitatea îngrijirii permanente a persoanelor dependente sau semidependente, nu atrag suficienți candidați.
Problema nu este nouă. În 2025, căminul ajunsese deja în situația de a nu mai putea primi beneficiari, după ce un control a impus corelarea numărului de locuri cu personalul disponibil.
Nu poate fi indicat un singur vinovat. Nivelul scăzut al salarizării în asistența socială este determinat în mare măsură de cadrul național, însă căminul și Direcția de Asistență Socială se află în subordinea administrației locale. Primăria și Consiliul Local aprobă organigrama, statul de funcții și bugetul instituției și au responsabilitatea de a propune soluții pentru ocuparea posturilor.
În același timp, conducerea DAS trebuie să demonstreze că recrutarea a fost făcută constant și că au fost analizate toate variantele legale de stimulare și păstrare a angajaților.
Relocarea temporară în același imobil a unei secții a Spitalului de Psihiatrie nu ar fi provocat reducerea capacității, precizează DAS. Cauza declarată rămâne deficitul de personal. Dincolo de împărțirea responsabilității între stat și municipalitate, efectul este clar: zeci de locuri publice rămân indisponibile pentru vârstnicii care au nevoie de îngrijire.
Părinții cer revenirea la două îngrijitoare pentru fiecare grupă. Autoritățile caută o soluție legală, dar măsurile concrete întârzie.
Creșele din municipiul Brașov funcționează, de la 1 octombrie, cu mai puține îngrijitoare. În locul celor două posturi existente anterior pentru fiecare grupă, noua schemă prevede o îngrijitoare permanentă și încă una împărțită între două grupe, echivalentul a 1,5 posturi pe grupă.
Modificarea a apărut după trecerea creșelor, de la 1 septembrie, din subordinea administrației locale în sistemul Ministerului Educației, prin Inspectoratul Școlar Județean. Odată cu schimbarea, organigramele au trebuit adaptate normelor aplicabile învățământului antepreșcolar și preșcolar.
Aproximativ 150 de părinți au protestat în fața Prefecturii Brașov, cerând păstrarea vechii scheme de personal. Ei susțin că norma actuală nu ține cont de nevoile copiilor cu vârste între trei luni și trei ani, dintre care mulți nu mănâncă sau nu merg singuri, iar unii au nevoie de supraveghere suplimentară.
Părinții solicită actualizarea normativului folosit pentru calcularea posturilor, considerat depășit, și stabilirea unui raport de cel mult o îngrijitoare la zece copii. Principala temere este că, în anumite momente ale zilei, un singur angajat ar putea răspunde de două grupe, care însumează peste 40 de copii.
Inspectoratul Școlar Județean Brașov precizează că trebuie să aplice normele naționale și că numărul anterior de posturi nedidactice depășea nivelul care poate fi finanțat în sistemul de educație. Instituția caută soluții pentru redistribuirea angajaților considerați excedentari către alte unități școlare, astfel încât să evite concedierile.
În urma unei întâlniri organizate la Prefectură, autoritățile au cerut clarificări privind posibilitatea ca Primăria Brașov să acopere diferența de personal. Printre variantele discutate se numără colaborarea cu Direcția de Asistență Socială și finanțarea unor servicii complementare din bugetul local.
În Consiliul Local nu a fost însă adoptată o soluție financiară imediată. Primarul George Scripcaru a anunțat consultări cu Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației.
Problema rămâne astfel între două niveluri administrative: normarea este stabilită de stat, iar sprijinul suplimentar este așteptat de la municipalitate. Pentru părinți, criteriul decisiv nu este instituția care plătește personalul, ci siguranța copiilor.
• Astăzi, nu se munceşte ca să fii ferit de boli de ochi şi de cap şi se de dă pomană, ca să ai sărbători îmbelşugate în tot anul
Creştinii ortodocşi o prăznuiesc pe 14 octombrie pe Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie. Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”.
Ce nu e bine să faci în ziua praznicului Cuvioasei Parascheva
De Sfânta Parascheva, Sfânta Vineri de Toamnă, e bine să împarţi covrigi, lipii, must nou şi vin roşu celor amărâţi. Cei care dau pomană vor avea sărbători îmbelşugate în tot restul anului. Bătrânii spun că, o dată cu praznicul Cuvioasei Parascheva, încep pregătirile pentru iernat şi praznicele pentru morţi. Sărbătoarea sfintei se ţine pentru un nou an bogat, pentru sănătate şi pentru liniştea familiei. Nu se lucrează în această zi pentru că e rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de boli de cap. Cine va coase sau va toarce în această zi va face negi la mână. La ţară se mai păstrează tradiţia îngropării verii. Oamenii fac o groapă în grădină, unde înmormântează simbolic vara, semnificând astfel începutul anotimpului rece. Ciobanii se uită, dimineaţa, să vadă cum au dormit oile. Dacă stau grămadă, e semn că iarna va fi grea. În această zi, bunii creştini citesc „Acatistul Cuvioasei Parascheva“.
Rugăciune către Sfânta Parascheva, pentru sănătate
„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.
Parascheva s-a născut într-o familie de credincioşi
Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Cetatea Calicatria, satul Epivat, azi Boiados, în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, dar şi de credincioşi, a fost ales la vremea cuvenită episcop în localitatea Madite.
O copilă cu suflet
Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor, sub ocrotirea acestora. Se spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei.
Pe drumul lui Iisus
După câţiva ani şi-a părăsit părinţii, dorindu-şi să se retragă „în adâncul pustiei“. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe. Urmând sfaturile lor, a părăsit oraşul şi a plecat spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut şi Iisus. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post şi rugăciune.
Îngerul din vis
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă acasă. „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. În drum s-a oprit la Biserica Maicii Domnului din Constantinopol, unde a plâns şi s-a rugat fierbinte apoi s-a îndreptat spre satul ei şi aşa s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne Iisuse Hristoase, caută din locaşul Tău cel sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toata viaţa mea. Şi acum, îndură-te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu“. Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Avea doar 27 de ani.
Trupul neputred
A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni n-a ştiut cine e fata cernită. Dar Dumnezeu, voind s-o proslăvească, n-a lăsat-o uitării. Se spune că, după nişte ani, un marinar a murit pe o corabie, iar trupul aruncat în mare a fost adus de valuri la ţărm. Un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduială. Săpând o groapă, oamenii au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva „neputred şi plin de mireasmă“. În noaptea următoare, unuia din gropari, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărateasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceştia l-a certat pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis, şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul şi să-l aşeze undeva la loc de cinste. În aceeaşi noapte, o credincioasă pe numele Eftimia a avut aceeaşi vedenie.
Cinstire între sfinţi
Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele moaşte. Se spune că, apoi, creştini din Epivat au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinţii Paraschevei şi unde ea însăşi văzuse lumina zilei. Nu există date care să ateste în ce an a fost canonizată sfânta Parascheva de Patriarhia din Constantinopol.
Drumul moaştelor
Moaştele Cuvioasei au stat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat vreo două sute de ani. Vestea despre minunile care se petreceau cu cei ce le atingeau s-a răspândit în toată Peninsula Balcanică şi în Asia Mică, încât mulţi credincioşi greci, bulgari şi valahi veneau la Epivat ca să se închine şi să-i ceară împlinirea dorinţelor lor. Evenimentele politice din secolele următoare au făcut ca moaştele să fie strămutate în mai multe locuri. Datorită relaţiilor prieteneşti dintre împăratul Ioan Asan II din Tarnovo (1218-1241) şi împăratul de atunci din Constantinopol, în jurul anului 1235, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivat la Tarnovo. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune. Au fost aşezate în Biserica Maica Domnului, unde au rămas 160 de ani.
Cumpărate din mâna turcilor
Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Europa. Rând pe rând au cucerit teritorii din Peninsula Balcanică. În 1393 au ocupat şi imperiul valaho-bulgar. În astfel de împrejurări, dramatice pentru creştini, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş, iar Serbia a fost transformată în paşalâc. Moaştele au fost cerute sultanului de patriarhul ecumenic Ieremia I, care a acceptat să i le dea doar în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele se fie aduse în Constantinopol, fosta capitală a imperiului bizantin. În drum spre marele oraş întemeiat de împăratul Constantin cel Mare, cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute şi sărutate de credincioşi.
Ultima destinaţie: târgul Iaşului
După 120 de ani, moaştele Cuvioasei au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământ românesc. În anul 1641, dupa ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, patriarhul Partenie I zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Racla a fost transportată la Galaţi cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. La Iaşi au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în biserica mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, ctitoria domnitorului. Iar după ce au scăpat prin minune de incendiul din 1888, odihnesc în Mitropolia Moldovei.
Corona Brașov primește miercuri vizita formației CSM Târgu Jiu, într-un meci din etapa a 6-a a Ligii Florilor. Partida este programată de la ora 18:00, în Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibași” din Brașov.
Cele două echipe sunt vecine de clasament și au același număr de puncte. Corona ocupă locul 8, cu 4 puncte, în timp ce CSM Târgu Jiu se află pe poziția a 9-a, tot cu 4 puncte. „O să avem un meci foarte intens cu CSM Târgu Jiu, o echipă ambițioasă, cu jucătoare care pot face diferența. Jucăm la Brașov și este foarte important să impunem noi ritmul de joc și să facem un joc solid, atât în apărare, cât și în atac”, a declarat Mariana Tîrcă, directorul tehnic al Coronei Brașov. Etapa a 6-a a Ligii Florilor a început duminică, 11 octombrie, cu două partide: CSM Iași 2020 – CSM Târgu Mureș 24-25 și CSM Slatina – Dunărea Brăila 24-26. Luni, 12 octombrie, Rapid București s-a impus în deplasare, cu 35-25, în fața echipei HC Zalău.
Miercuri sunt programate alte trei confruntări: Gloria Bistrița – SCM Universitatea Craiova, de la ora 17:00, Corona Brașov – CSM Târgu Jiu și SCM Râmnicu Vâlcea – Știința București, ambele de la ora 18:00. Runda se încheie joi, 15 octombrie, cu partida Minaur Baia Mare – CSM București.
Profesorii Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov sunt autorii unicei teorii științifice care a reușit să interpreteze corect calendarul de piatră al dacilor.
Calendarul de la Sarmizegetusa este unul dintre cele mai precise instrumente de măsurare a timpului din antichitate. Piesele care îl compun, pietre sau bușteni, au anumite semnificații, deslușite abia după 2.000 de ani, de trei cercetători brașoveni. Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov au reușit să spargă „codul dacic“. Mai precis, au descifrat rostul fiecărui stâlp din acest complex megalitic, reușind astfel să citească misteriosul calendar astronomic.
Așa am aflat că dacii calculaseră mai precis decât mayașii lungimea anului, diferența dintre anul dacic și cel antropic fiind de numai 0,000001 zile. Lespezile și stâlpii antici, care înseamnă zile, săptămâni, ani și secole dacice (de altă durată decât cele cunoscute), i-au condus pe brașoveni la concluzia că strămoșii noștri au reușit să stocheze la Sarmizegetusa informații de astronomie, matematică, trigonometrie extrem de exacte care, odată înțelese, nu doar că măsoară timpul, dar aruncă o privire și în viitor.
Dacii au măsurat timpul cu ajutorul unui calendar care indica timpul, dar servea și la îndeplinirea ritualurilor religioase. Erau astronomi pricepuți. Au făcut măsurători pe stele, utilizând coordonate orare, și nu orizontale, aproape de nivelul mării, așa cum procedau, de exemplu, egiptenii.
Sarmizegetusa, capitala regatului dac, cel mai amplu complex de locuire dacică, a fost construită la mijlocul sec. I î.Hr. și cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Calendarul de la Sarmizegetusa este unul în aer liber, pentru a nu ascunde Soarele, venerat de daci. Găsim aici un soare de andezit, cu un diametru de 7,1 m, având în centru un disc de 1,5 m diametru. Se pare că ajuta la stabilirea orei exacte a meridianului locului. Dar calendarul este compus din mai multe grupuri de piese, constituind două sanctuare rotunde și două patrulatere.
Acest complex a atras atenția profesorilor brașoveni Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu, care au publicat în revista „Magazin istoric“ (nr. 123-124, iunie 1976) o teorie care a buimăcit lumea științifică, dar care a elucidat o enigmă veche de 2.000 de ani. Practic au reușit să citească ceasul pe imensul calendar dacic. Concluziile lor au rămas valabile până în ziua de azi.
Cei trei profesori au pornit de la analiza cercurilor. Astfel, micul sanctuar rotund este alcătuit din 114 piese: 13 lespezi și 101 stâlpi. Un stâlp reprezintă 1 zi, cea mai mică unitate de măsurare a timpului din acest calendar. Lespezile erau elemente de separare pe care se însemnau săptămânile și anii.
Au observat 8 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 7 stâlpi, 3 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 6 stâlpi. De aici au dedus, prin calcule riguroase, că „13 ani astronomici corespund cu 47 circumferințe ale micului sanctuar, după care mai este necesară o singură zi de corectură (e posibil să fi fost o zi de sărbătoare). Avem, astfel, prima concluzie importantă: calendarul dacic avea la bază un ciclu de 13 ani, încheiat cu o zi de corectură. Aceleași calcule arată că un an dacic avea 47 săptămâni“.
Cu aceste rezultate n-ajungem nicăieri, nu seamănă cu sistemul de măsurare a timpului cu care suntem obișnuiți. Dar profesorii Bobancu, Poenaru și Samoilă au mers cu calculele mai departe, reușind în cele din urmă să decripteze complet calendarul. Ei au constatat că utilizatorii acestui calendar au punctat 8 săptămâni de 8 zile, urmate de o săptămână de 7 zile, trei săptămâni de 8 zile și o săptămână de 6 zile. În consecință, anul avea, la daci, când 365, când 364, când 367 zile, exact în această ordine.
Cercetătorii au mai constatat că anul nu începea la dată fixă, ca în calendarul gregorian de azi, ci în aceeași zi a săptămânii. „Pe lângă faptul că dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichității, acesta are o proprietate unică: anul începe cu prima zi a unei săptămâni și se termină în ultima zi a alteia“.
„Divizarea micului sanctuar în 13 grupe nu este, deci, întâmplătoare, ci căutată, și are calitatea că, datorită ei, anii dacici încep totdeauna în prima zi a unei grupe, sfârșindu-se, deci, totdeauna în ultima zi a unei grupe, iar toate cele 13 zile de început ale celor 13 grupe sunt, în decursul unui ciclu, o singură dată zile de început de an. Faptul că anii dacici nu începeau și nu se sfârșeau cu oricare dintre zilele săptămânii (fiindcă se propune echivalența: o grupă egal o săptămână), este o proprietate interesantă, o calitate pe care nu o are nici calendarul actual“.
Părerea autorilor este că „prin eleganța, funcționalitatea și simplitatea soluțiilor matematice pe care le încorporează (și exprimă geometrizat), micul sanctuar circular este cea mai frumoasă operă de artă pe care a creat-o gândul uman în strădania sa de a cuantifica timpul“.
Ca să citim un an, trebuie să alegem o lespede, nu contează care, să parcurgem micul sanctuar rotund de trei ori și să adăugăm 8 săptămâni. Se marchează anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns și se începe noul an de la stâlpul următor, în sens trigonometric (anti-orar). Toate lespezile vor fi marcate în 13 ani (exact câte lespezi sunt). În acest interval, anul dacic rămâne în urmă cu 1 zi față de anul tropic și se aplică astfel corecția de o zi.
Faptul că acest imens calendar putea fi citit din oricare punct cardinal ai fi venit, pornind de la oricare stâlp, „vrea, parcă, să ne spună că noi, oamenii, care intrăm în viață, fiecare într-o zi oarecare, ne trăim timpul nostru (dintre naștere și moarte), putând începe numărătoarea zilelor de oriunde (așa cum și facem), înscriindu-ne, pentru o vreme, cât durează viața noastră, în scurgerea timpului“.
Însemnarea zilelor se făcea cu un cursor (un obiect atârnat de un cârlig în vârful stâlpului). Când se epuiza o săptămână, se marca pe absida marelui sanctuar circular. Când se termina anul, „pe circumferința micului sanctuar circular, se însemna lespedea dintre ultimul stâlp al ultimei perioade parcurse și primul stâlp al noului an“.
Lespedea are rolul de a face corectura cu o zi la un ciclu de 13 ani, nu la 4, cum suntem obișnuiți azi. La patru lespezi se obține „unitatea de timp superioară unui asemenea ciclu și anume perioada dacică de 52 de ani“. Respectând ciclurile agrare, „anul dacic era subîmpărțit în trei părți (trimestre), având durata și succesiunea 13-21-13 săptămâni“. Deci vara are 21 de săptămâni, toamna 13 săptămâni, iarna 13 săptămâni. Primăvara lipsește.
Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice și ar fi, spre deosebire de primul (civil), unul cu destinație religioasă. Cercul exterior este alcătuit din 104 lespezi care formează un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc este format din 210 piese: 180 de stâlpi despărțiți în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc, la o distanță considerabilă de primele două, este format din 68 de stâlpi aranjați în 4 grupuri despărțiți de lespezi în următoarea ordine: 17 stâlpi – 4 lespezi – 18 stâlpi – 3 lespezi – 16 stâlpi – 4 lespezi – 17 stâlpi – 4 lespezi. Lespezile din cercul mic și cele din absidă formează 2 axe perpendiculare. Pe direcția celei orizontale, se află pragul de acces, un pătrat de 4×5 lespezi.
Sanctuarul mare întruchipează de asemenea un calendar solar: un an se obține prin două rotații ale cercului mijlociu, concomitent cu parcurgerea cercului mic. Un stâlp din absidă reprezintă un an. Rotindu-ne de 13 ori în jurul cercului mare, obținem, în 13 ani, o diferență de 68 de zile. Exact atâția stâlpi sunt în cercul mic. Fiind un calendar religios, profesorii brașoveni au presupus că acesta era și numărul zilelor de sărbătoare.
Numărul 104 (cercul mare) este, la rândul lui, multiplu de 13, și ar simboliza „secolul dacic“. Cât despre cursoare, spre deosebire de calendarul civil, accesibil oricui, în calendarul religios acestea nu erau vizibile. Numai preoții știau „unde a început și unde s-a sfârșit un an, în ce an al ciclului suntem, câți ani mai sunt până la terminarea ciclului, sau câte cicluri de 13 ani au trecut dintr-un secol dacic“. Cum aceste cursoare au dispărut, nici noi nu putem afla aceste repere temporare.
Dintre sanctuarele patrulatere, singurul care conține repetitiv numărul 13 este cel cu patru șiruri de câte 13 tamburi (un an). Calculele i-au condus pe cei trei brașoveni la o nouă concluzie: „ciclul superior secolului dacic (de 104 ani) ar avea 5 secole (520 ani), avansul calendarului dacic devenind egal cu o zi după 8.840 ani“, precizie fantastică pentru știința de acum două milenii!
Cercetătorii au numit ciclul de 13 ani „unitate temporală sacră“, dar au constatat că unitatea superioară, de 520 de ani, nu este doar un calcul pe hârtie, ci este marcată și în calendar. Și încă prin cele mai mari piese de piatră, situate pe terasele cele mai înalte. „Este suficient să privim cel mai mare și mai impresionant dintre toate monumentele Sarmizegetusei, și anume sanctuarul mare dreptunghiular, format din 4 aliniamente de câte 10 tamburi de andezit. Pentru acest sanctuar, propunem deci echivalența: 1 tambur = un ciclu de 13 ani“.
Universitarii brașoveni au mai calculat și câte secole dacice (104 ani) ar trebui să se scurgă pentru ca măsurătorile dacilor să coincidă cu cele științifice. S-a ajuns la concluzia că sunt necesare 25 de secole, deci în anul 2275, după mai multe corecții succesive prevăzute de savanții daci, calendarul de la Sarmizegetusa va indica ziua și ora exactă (timpul astronomic).
Calendarul gregorian, fiind mai lung cu 0,0003 zile decât anul tropic, întârzie față de acesta cu o zi la 3.300 ani. „Exactitatea calendarului era atât de mare încât, teoretic vorbind, ar mai fi fost nevoie de încă o zi de corectură abia la 5.055.555,55505 ani“. Autorii compară precizia calendarului dacic cu celelalte sisteme cunoscute și observă că strămoșii noștri au făcut cea mai bună aproximare, mai bună decât cea a calendarului gregorian, unde anul are 365,242500 zile. Calendarul dacic are 365,242197 zile, iar valoarea anului tropic este de 365,242198 zile.
Dar uimitorul calendar conține și alte surprize care demonstrează cunoștințele avansate ale locuitorilor acestor meleaguri. Calendarul megalitic a pornit cu un secol de 104 ani, dar universitarii brașoveni au observat că sistemul a suferit o reformare, secolul ajungând la 91 de ani. „Niciun calendar creat de om nu a dovedit o asemenea calitate, să aplice o reformă fără să afecteze mecanismul propriu-zis al calendarului.“
Reformarea calendarului are o logică impresionantă, care îi uimește pe specialiștii de azi, pentru că oferă o soluție pe care noi nu am găsit-o încă. „Am zice că prea înțelepții arhitecți ai sanctuarelor au procedat la reformarea sistemului cu secole de 104 ani nu numai din motive de a spori exactitatea calendarului (care, oricum, era superioară oricărui alt calendar din antichitate), ci și pentru un alt motiv: în sistemul cu secole de 104 ani, prin corectura cu o zi ce se aplica la mileniul de 520 ani, timpul calendaristic devansa timpul astronomic cu aproximativ 1,5 ore, de aici rezultând că, vreme de aproximativ un an, timpul calendaristic mediu mergea înaintea timpului astronomic exact. Această defecțiune, a devansării timpului astronomic exact în momentul corecturii cu o zi, o are și calendarul nostru actual, dar noi, oamenii civilizației secolului XX, nu am găsit încă o modalitate de reformă a calendarului pentru a o remedia“.
Cât despre identitatea reformatorului, se presupune că ar fi fost Zamolxe însuși sau Dromihete sau regele Oroles sau Deceneu, marele preot al strămoșilor noștri. Cert este că ansamblul de la Sarmizegetusa este încărcat de mesaje pentru generațiile viitoare. Primul, cel al măsurării trecerii timpului, a fost descifrat. Nu există o interpretare mai bună. Chiar dacă e greu de urmărit, metoda de numărare și marcare a unităților de timp explicată de Bobancu, Poenaru și Samoilă este chiar cea originală. Cei trei universitari brașoveni ne-au învățat să citim corect timpul de la Sarmizegetusa.
• Emil Poenaru (1932-2012) s-a născut la Blaj, într-o familie de intelectuali. În 1955 a absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Între 1955 și 1959 a fost asistent la Cluj, după care a îndeplinit, până în 1963, funcția de procuror la Procuratura Regiunii Brașov. Între 1966 și 1974 a fost redactor al Revistei „Astra“, iar din 1974 a predat la Universitatea din Brașov. Profesorul Emil Poenaru a fost un prolific autor de cărți de specialitate, părerile și opiniile sale fiind recunoscute drept contribuții valoroase la dezvoltarea dreptului. A scris sute de articole de specialitate, dar și eseuri, studii și comunicări și trei romane, șapte piese de teatru jucate pe scenele din România și alte opt piese de teatru publicate în volum.
• Prof. dr. ing. Cornel Samoilă s-a născut pe 11 octombrie 1941, la Focșani. A absolvit Liceul „Andrei Șaguna“ și Institutul Politehnic Brașov. În 1979 a obținut titlul de doctor inginer cu teza: „Contribuții asupra dezbaterii prin oscilare a formelor de turnare“. A predat cursurile de Cuptoare Metalurgice, Tratamente Termice, Transferul de căldură, Managementul Proiectelor, la Universitatea „Transilvania“ din Brașov. În perioada 1982-1990, a fost Prodecan al Facultății TCM, apoi Prorector, și Decan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor.
• Prof. univ. dr. ing. Șerban Bobancu este titularul cursului doctoral „Creativitate și inventică” la Universitatea „Transilvania“.
Această informare este efectuată de S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr. 11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300 ce intenționează să solicite de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov aviz de gospodărire a apelor modificator al Avizului de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026 pentru proiectul ”Optimizarea și modernizarea Stației de epurare a apelor uzate a S.C. PUROLITE S.R.L.”, ce urmează a fi realizat în oraș Victoria, județul Brașov. Proiectul are ca scop realizarea construcțiilor necesare pentru introducerea în fluxul de tratare al apelor uzate industriale al S.E.A.U. PUROLITE a unei etape suplimentare de reducere a concentrației de săruri și a fost avizat prin Avizul de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026. Solicitarea avizului modificator este determinată de modificări ale soluției tehnice avizate, care constau, în principal, în: instalarea unui cristalactor suplimentar pentru îndepărtarea ionilor de calciu din apă asigurând astfel flexibilitate în funcționare, realizarea osmozei inverse în trei trepte, introducerea unei unități de precipitare și eliminare a magneziului, detalierea sistemului de evaporare și cristalizare, prevederea unui turn de răcire aferent acestuia, creșterea capacitătii cazanelor de abur, precum și detalierea bazinelor și vaselor tampon intermediare ale liniei de tratare a sărurilor. Debitele de ape uzate epurate evacuate în râul Olt rămân nemodificate. Construcții tehnice aferente Proiectului Jordan vor fi realizate în incinta amplasamentului stației de epurare, Aleea Uzinei nr. 5-9, oraș Victoria, județ Brașov conform planului general și al celui de situație. Procesul de reducere a concentrației de săruri implică noi consumatori de apă utilizată în scop tehnologic, fără generare de ape uzate, apele uzate rezultate din etapele de tratare (schimb ionic, ultrafiltrare, osmoza inversă, etc) fiind reintroduse în proces. La finalul etapei de reducere a sărurilor rezultă apă epurată evacuată în bazinul de apă tratată și pelete de carbonat de calciu, săruri cristalizate, lichid mumă și nămol deshidratat de hidroxid de magneziu, evacuate din amplasament de firme autorizate. În perioada de execuție a construcțiilor aferente optimizării și modernizării S.E.A.U. PUROLITE, estimată la 11 luni, vor rezulta ape uzate menajere aferente organizării de șantier ce vor fi preluate de către o societate autorizată, pe bază de contract. Această solicitare de aviz modificator este conformă cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care doresc sa obțină informații suplimentare cu privire la solicitarea avizului de gospodărire a apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menționată. Persoanele care doresc să transmită observații, sugestii și recomandări se pot adresa solicitantului S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr.11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300, persoana de contact Marius Crăciun nr. tel 0726.047.008, după data de 14.10.2026 (data estimată la care se va transmite solicitarea de aviz modificator).
Pentru publicarea anunțurilor, contactează-ne pe e-mail: monitorulexpres@yahoo.com sau la tel. 0268/543.316, 0731.018.277 sau vino la sediul nostru din Brașov, str. Prahova, nr. 3, birou 1.
Monitorul Expres este membru al Biroului Roman de Audit al Tirajelor si al A.P.E.L. (Asociaţia Patronală a Editorilor Locali). Data primei apariţii 5 ianuarie 2004. Fondat de Marius Stoianovici. (Şi) acest site foloseşte cookie-uri proprii şi ale terţilor.
Copyrights © All Rights Reserved.
Profitul la bursă se poate obține din abordări foarte diferite, iar strategia potrivită depinde de obiectivele tale, timpul pe care îl poți dedica investițiilor și riscul pe care ești dispus să îl accepți. Problemele apar atunci când cumperi acțiuni după criterii diferite și ajungi să iei fiecare decizie în funcție de ce se întâmplă în piață în ziua respectivă. Strategia te ajută să îți stabilești reperele după care alegi investițiile, gestionezi portofoliul și reacționezi atunci când prețurile se mișcă în direcția opusă așteptărilor tale.
Strategia capătă sens atunci când știi ce urmărești cu banii investiți. Poate vrei să acumulezi capital pe parcursul următorilor 15 sau 20 de ani, să construiești treptat o sursă suplimentară de venit sau să urmărești oportunități care presupun mai multă implicare din partea ta. Fiecare obiectiv vine cu alte decizii privind perioada investiției, riscul acceptat și structura portofoliului.
Dacă încă lucrezi la aceste elemente și vrei să îți construiești baza înainte să alegi strategia, poți descoperi cursurile de investitii în care informațiile sunt organizate în funcție de nivelul și obiectivele investitorului.
Randamentul urmărit trebuie pus în relație cu riscul pe care îl presupune strategia. Dacă o scădere de 20% te determină să renunți la poziții pe care intenționai să le păstrezi câțiva ani, o strategie cu fluctuații mari îți poate crea probleme chiar dacă, teoretic, se potrivește obiectivului de randament.
Contează și cât din capital ajunge într-o singură companie, industrie sau categorie de active. Riscul poate fi controlat prin alocarea capitalului și diversificare, iar limitele stabilite din timp reduc situațiile în care o mișcare puternică a pieței ajunge să schimbe întregul plan.
Strategia trebuie să se potrivească și programului tău. Analiza frecventă a companiilor, urmărirea rezultatelor trimestriale și ajustarea pozițiilor presupun timp, în timp ce alte abordări permit intervenții mai rare și un portofoliu administrat cu mai puțină implicare.
Ia în calcul câte ore poți dedica investițiilor într-o săptămână obișnuită, deoarece entuziasmul de la început poate susține temporar un ritm greu de păstrat ulterior. Dacă vrei să îți construiești propriul sistem de investiții și să aprofundezi procesul după care iei deciziile în piață, alege Beat the Market și lucrează la o strategie pe care să o poți aplica în mod consecvent.
O strategie bună ar trebui să îți spună în ce condiții merită să incluzi o companie în portofoliu. Criteriile pot ține de rezultatele businessului, evaluare, perspectivele industriei, nivelul datoriilor sau alți factori relevanți pentru abordarea pe care ai ales-o.
Fără câteva reguli stabilite dinainte, o scădere de 25% poate părea imediat o oportunitate, iar o companie care a crescut cu 40% poate deveni atractivă doar pentru că prețul continuă să urce. Criteriile de selecție te ajută să judeci fiecare situație în raport cu strategia ta și cu argumentele care susțin investiția.
Este simplu să urmezi planul atunci când majoritatea pozițiilor sunt pe profit. O perioadă în care portofoliul pierde 15% sau 20% pune însă strategia într-un context complet diferit, iar deciziile luate atunci pot avea un impact important asupra rezultatelor pe termen lung.
Planul ar trebui să includă modul în care tratezi scăderile și motivele pentru care o poziție poate fi redusă sau închisă. Corecția prețului, deteriorarea rezultatelor companiei și schimbarea argumentelor inițiale reprezintă situații diferite, iar strategia te ajută să le tratezi separat.
Profitul rămâne rezultatul mai multor decizii luate pe parcursul anilor, iar strategia îți dă cadrul în care le iei. Obiectivele, toleranța la risc, timpul disponibil și regulile după care îți gestionezi portofoliul te ajută să alegi o abordare pe care o poți susține inclusiv atunci când piața trece prin perioade dificile.
Dacă ai grijă de ten, faci naveta pe jos sau ieși la plimbare chiar și când e frig, protecția solară în sezonul rece te privește. La fel, dacă plănuiești o zi la munte ori petreci mult timp afară. Nu aștepta până se încălzește: temperatura nu arată câtă radiație ultravioletă ajunge la piele, iar senzația de frig nu te avertizează asupra expunerii.
Sfaturile despre SPF iarna par adesea să se contrazică. Unele recomandă aplicarea fără excepție, altele îl scot complet din rutină. În realitate, contează indicele UV, timpul petrecut afară, zăpada și suprafața pielii rămase descoperite.
Protecția nu trebuie să transforme o dimineață obișnuită într-un ritual complicat. Cu o cremă potrivită din selecția de produse La Roche-Posay de pe HelpNet, haine și puțină atenție la prognoza UV, poți alege o rutină care se schimbă odată cu planurile tale.
Frigul nu filtrează razele. Senzația de pe obraz îți spune dacă aerul e rece, nu câtă radiație ultravioletă ajunge la piele. De aceea, o zi înnorată sau cu vânt nu este automat o zi fără expunere. Contează planul zilei.
În sezonul rece, nivelul UV este de obicei mai scăzut decât vara, dar nu dispare. Temperatura și radiația nu cresc și nu scad împreună. NIH MedlinePlus explică faptul că norii pot reduce radiația UV, fără să o oprească, iar protecția pielii rămâne relevantă când stai afară (NIH MedlinePlus, 2023). E o distincție simplă, dar ușor de ratat când soarele nu încălzește fața.
Contează și ce înseamnă factorul de protecție de pe ambalaj. SPF-ul se raportează în principal la protecția împotriva UVB, asociate mai direct cu arsurile. Mențiunea „spectru larg” indică protecție atât împotriva UVA, cât și UVB. American Academy of Dermatology recomandă un produs cu spectru larg și SPF 30 sau mai mare pentru pielea expusă (pagina consultată în 2026). Nu ai nevoie să alegi automat cel mai mare număr de pe raft. Ai nevoie de protecție potrivită planului și de o formulă pe care chiar o aplici.
Ca să alegi fără să-ți complici dimineața, verifică următoarele:
– caută pe ambalaj mențiunea „spectru larg”, nu doar cifra SPF;
– alege SPF 30 sau mai mare pentru zonele expuse, conform recomandării AAD (pagina consultată în 2026);
– verifică indicele UV al localității, mai ales înaintea unei ieșiri prelungite;
– alege o textură pe care o suporți pe piele; o cremă rămasă nefolosită în sertar nu te ajută.
Dacă folosești deja o cremă hidratantă, o variantă cu SPF poate scurta rutina, cu condiția să fie aplicată conform etichetei și să aibă protecție cu spectru larg (Scenic Dermatology, 2024). Pielea uscată de iarnă poate face unele formule mai greu de purtat. Caută una care se așază bine, nu una care promite totul. Pentru detalii despre produsele cu SPF, poți consulta helpnet.ro.
Zăpada reflectă radiația UV spre zonele care rămân neacoperite. Într-un articol publicat în 2024, Scenic Dermatology notează că zăpada proaspătă poate reflecta până la 80% din radiația UV care ajunge la suprafața ei (Scenic Dermatology, 2024). Asta nu înseamnă că expunerea totală se dublează pentru fiecare persoană: contează și durata, vremea, altitudinea și suprafețele din jur. Pe pârtie sau pe un traseu luminos, nasul, pomeții și urechile pot primi lumină din mai multe direcții.
De exemplu: pleci dimineața la schi și rămâi pe pârtie până la prânz. Casca și geaca acoperă mult, dar nasul, obrajii, urechile și buzele pot rămâne la vedere. Aplici un produs cu spectru larg și SPF 30 sau mai mare pe pielea expusă, porți ochelari cu protecție UV și reaplici aproximativ la fiecare două ore cât timp ești afară, precum și după transpirație intensă, conform recomandării AAD (2026). Pe buze poți folosi un balsam cu SPF. Pentru pielea uscată, o formulă mai hidratantă poate fi mai ușor de purtat.
Într-o ieșire cu zăpadă, ține la îndemână câteva repere:
– acoperă urechile și gâtul când activitatea permite;
– poartă ochelari cu protecție UV sau ochelari de schi;
– aplică SPF pe față, mâini și alte zone descoperite;
– ia produsul cu tine dacă petreci mult timp afară, ca să îl reaplici.
Două persoane pot ieși în aceeași zi de iarnă și totuși să aibă expuneri diferite. Una merge la birou și petrece aproape toată ziua înăuntru; alta stă pe pârtie, pe zăpadă, ore în șir. Aceeași rutină pentru amândouă poate însemna fie protecție insuficientă, fie o obligație mai apăsătoare decât e nevoie. Un pic de context ajută.
Ca reper, CDC recomandă măsuri de protecție când indicele UV local ajunge la 3 sau mai mult (CDC, 2026). Verifică prognoza pentru localitatea ta, nu doar pictograma cu nori. Dacă ai primit de la dermatolog o recomandare personalizată pentru o afecțiune sau un tratament, urmeaz-o pe aceea, nu un prag general.
Pentru a potrivi obiceiul cu ziua ta:
– când indicele UV ajunge la 3 sau mai mult, folosește protecție pe pielea expusă, conform CDC (2026);
– la schi ori într-o plimbare lungă pe zăpadă, adaugă ochelari, haine și reaplicare aproximativ la două ore, conform AAD (2026);
– într-o zi petrecută în interior, nu transforma automat intervalul recomandat pentru exterior într-o obligație de reaplicare; ține cont de expunerea reală și de sfatul medicului;
– dacă SPF-ul obișnuit îți irită pielea sau nu-ți place cum se așază, caută o formulă pe care o vei folosi cu plăcere.
Nu e nevoie să porți SPF în fiecare clipă sau să-l abandonezi până la primăvară. Alege în funcție de planul zilei și de indicele UV, nu doar de anotimp. Dacă vrei să compari texturi, vezi detalii despre produsele cu SPF pe helpnet.ro. Le poți cumpăra online sau în farmaciile HelpNet.
Poate cel mai înșelător lucru iarna este lipsa senzației de arsură. Fără căldură pe obraji, e ușor să crezi că pielea nu primește radiație, deși frigul și expunerea sunt lucruri diferite. Calendarul spune anotimpul, nu intensitatea UV din locul în care ești.
Pune verificarea indicelui UV lângă alegerea hainelor, mai ales când ai în plan pârtia ori o plimbare lungă. În zilele obișnuite, păstrează o rutină pe care o poți respecta fără să te streseze. La următoarea ieșire, lasă prognoza și timpul petrecut afară să conteze, nu doar temperatura.
Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul unui medic sau specialist.
Referințe:
– https://www.aad.org/media/stats-sunscreen
– https://www.cdc.gov/skin-cancer/sun-safety/index.html
– https://magazine.medlineplus.gov/article/sunscreen-in-the-winter
– https://www.scenicdermatology.com/sunscreen-in-winter-and-snow-a-guide-for-minnesotans/
Materialul unui telefon influențează mai mult decât aspectul: confortul în mână, greutatea, încălzirea în timpul jocurilor și costul reparațiilor. Un telefon din titan nu e indestructibil, iar unul din aluminiu nu e automat mai fragil. Producătorii aleg materialele ca să echilibreze greutatea, rigiditatea, conectivitatea și prețul.
Un smartphone modern combină mai multe materiale. Rama laterală e de obicei din titan, aluminiu sau, mai rar, oțel. Spatele folosește sticlă, uneori metal sau compozite, iar ecranul e acoperit cu sticlă tratată. În interior, aluminiul, cuprul și grafitul susțin componentele și disipă căldura. Contează ansamblul, nu doar rama.
Telefoanele folosesc aliaje de titan, mai ales pentru ramă. Titanul rezistă bine la deformare, coroziune și transpirație, oferă rigiditate fără greutatea oțelului și se potrivește finisajelor mate, care ascund amprentele.
Are însă limite. Transferă căldura mai lent decât aluminiul, așa că telefonul are nevoie de răcire internă eficientă. Nici nu protejează ecranul: la o cădere pe colț, rama poate scăpa intactă, iar sticla se poate fisura.
Aluminiul este ușor, ușor de prelucrat și disponibil în multe culori prin anodizare. Transferă rapid căldura, permite telefoane subțiri și poate reduce costurile de producție și reparație. Fiind mai moale, adună mai ușor zgârieturi fine, dar o ramă bine proiectată face față utilizării zilnice.
Compară dimensiunile, masa și finisajul. Pagina dedicată modelului iPhone 18 Pro te ajută să verifici detaliile de construcție înainte să compari variante similare.
Sticla de pe spate permite încărcarea wireless, accesoriile magnetice și buna funcționare a antenelor. NFC, tehnologia folosită la plățile contactless, are nevoie de materiale care lasă semnalul să treacă. Sticla mată ascunde amprentele și alunecă mai puțin, cea lucioasă scoate în evidență culorile.
Rezistența la zgârieturi nu înseamnă rezistență la căderi: zgârierea apare prin frecare, iar fisura printr-un impact concentrat. Pentru detalii despre aliaje, poți consulta și pagina despre titan.
Pe scurt, titanul se folosește la ramă și structură, oferă rezistență bună raportat la greutate, dar transferă căldura lent și costă mai mult. Aluminiul apare la ramă și șasiu, e foarte ușor, conduce rapid căldura și are un cost accesibil, deși se zgârie mai ușor. Sticla acoperă spatele și ecranul, cântărește mai mult, iar rezistența ei la zgârieturi depinde de tratament.
De aceea, majoritatea telefoanelor combină titan sau aluminiu cu sticlă.
Da, dar nu decide singur rezultatul. Contează unghiul căderii, forma colțurilor, grosimea ramei și cât de mult iese modulul foto în relief. O cădere pe spate poate sparge capacul de sticlă, chiar dacă rama rămâne intactă, iar pe beton sau piatră riscul crește. Dacă scapi des telefonul, nu te baza doar pe titan: folosește o husă cu margini ridicate și o folie de calitate, și caută teste de rezistență pentru modelul exact.
Aluminiul conduce căldura mai bine, dar temperatura depinde mai ales de răcirea internă, precum camerele de vapori sau foile de grafit. Un telefon din titan nu e automat mai fierbinte. Caută recenzii care testează telefonul după 20–30 de minute de joc sau filmare, iar dacă se încinge, scoate temporar husa groasă.
Forma contează la fel de mult ca materialul. Marginile drepte pot deveni incomode la un telefon lat și greu, iar cele rotunjite se așază mai bine în palmă. Titanul oferă o senzație densă, aluminiul e mai ușor, iar sticla lucioasă poate aluneca. Compară greutatea, grosimea, lățimea și aderența cu și fără husă.
Titanul poate crește prețul prin costul materiei prime și prelucrarea dificilă, dar plătești și pentru ecran, procesor, camere și actualizări. Aluminiul lasă adesea buget pentru dotări mai utile. Verifică din timp costul înlocuirii ecranului și a spatelui de sticlă. Dacă păstrezi telefonul doi sau trei ani, aceste costuri pot conta mai mult decât denumirea atractivă a ramei din fișa tehnică.
Flagship-urile combină titan sau aluminiu cu sticlă mată, iar în aceeași familie modelul standard poate avea aluminiu și cel mai scump, titan. Gama medie folosește aluminiu, sticlă sau compozite mai ușoare și mai rezistente la spargere. La pliabile contează mai ales balamaua și protecția la praf.
Alege materialul după rutina ta, nu după reclamă. Pentru jocuri și filmare, urmărește testele de temperatură, iar pentru un telefon ușor, compară greutatea exactă, grosimea și lățimea. Fără husă, preferă un spate mat. Verifică și unde apare titanul sau aluminiul, ce sticlă protejează ecranul și cât costă reparațiile pentru modelul ales.
Titanul, aluminiul și sticla au fiecare rolul lor, iar cel mai bun telefon le combină inteligent. Nu alege doar după materialul din reclamă, ci după greutate, confort, răcire și costul reparațiilor. Cu o husă bună și o folie de calitate, orice telefon premium îți poate servi bine ani la rând.
Învie Tradiția îi invită pe bucureșteni la Târgul Roadelor de Toamnă, organizat între 1 și 31 octombrie 2026, în showroom-ul din Str. Mihai Eminescu nr. 142, Sector 2.
Timp de o lună, vizitatorii pot descoperi produse românești de sezon, obiecte realizate de meșteri și producători locali, dar și o selecție de cadouri, suveniruri și produse pentru casă. Showroom-ul este deschis de luni până vineri, între orele 09:00 și 17:00.
Târgul pornește de la una dintre cele mai cunoscute imagini ale toamnei românești: cămara care începe să se umple și gospodăria care se pregătește pentru sezonul rece. În această perioadă, la Învie Tradiția pot fi găsite produse pentru cămară, precum zacuscă, miere și dulcețuri, dar și ceramică, obiecte din lemn, textile și alte produse inspirate din tradiția românească.
În același timp, târgul este și un prilej pentru cei care cunosc deja produsele din magazinul online să le vadă de aproape și să descopere mai ușor ce li se potrivește.
Cei care nu pot ajunge în showroom pot descoperi și comanda produsele și de pe invietraditia.ro, astfel încât Târgul Roadelor de Toamnă să poată fi urmărit și de cei din afara Bucureștiului.
Pentru vizitatorii showroom-ului există însă și un motiv în plus să treacă pragul Învie Tradiția: pe toată durata evenimentului este organizată o tombolă cu un premiu special, la care pot participa exclusiv cei care vin fizic în showroom.
Tombola nu este disponibilă online.
Prin Târgul Roadelor de Toamnă, Învie Tradiția continuă să aducă în prim-plan produsele românești și meșteșugarii care păstrează tradițiile vii. Brandul promovează obiecte și produse realizate în România și colaborează cu artizani și producători din diferite zone ale țării.
Evenimentul este deschis atât celor care caută produse pentru casă sau pentru cămară, cât și celor aflați în căutarea unui cadou românesc sau care vor pur și simplu să descopere mai multe despre produsele tradiționale și oamenii din spatele lor.
Perioada: 1–31 octombrie 2026
Program: luni–vineri, 09:00–17:00
Locație: Str. Mihai Eminescu nr. 142, Bloc 1, parter, ap. 1, intrarea din stânga blocului, Sector 2, București
Intrarea: liberă
Online: produsele pot fi comandate și pe invietraditia.ro
Tombola: disponibilă exclusiv pentru vizitatorii showroom-ului
Învie Tradiția promovează produse românești și meșteșugari care duc mai departe tradițiile și tehnicile locale. În portofoliul brandului se regăsesc produse din ceramică, lemn și textile,
alimente tradiționale, suveniruri și pachete de cadou. Brandul Învie Tradiția este marcă
înregistrată la OSIM din 2016.
office@invietraditia.ro
0740 821 317
invietraditia.ro
Alegerea dintre BCA de 25 cm și BCA de 30 cm apare frecvent atunci când construiești o casă, faci o extindere sau refaci pereții exteriori. Diferența pare mică, însă poate influența structura, performanța termică a fațadei, suprafața utilă și costul total al lucrării.
BCA-ul, numit și beton celular autoclavizat, este realizat din ciment, var, nisip silicios, apă și agent de expandare. Blocurile sunt tratate în autoclavă, la temperatură și presiune controlate. Materialul are o greutate mai redusă decât betonul și permite o execuție relativ rapidă a zidăriei, însă grosimea trebuie aleasă conform proiectului.
Un perete din BCA de 30 cm este mai gros decât unul de 25 cm și poate contribui la o rezistență termică mai bună a zidăriei. În anumite proiecte, grosimea suplimentară poate conta și din punct de vedere structural. În același timp, un perete mai gros ocupă mai mult spațiu și poate necesita adaptări la fundație, elevație sau soclu.
Nu porni de la ideea că un perete mai gros înseamnă automat o construcție mai sigură. Inginerul structurist stabilește grosimea necesară în funcție de numărul de niveluri, dimensiunea și poziția golurilor pentru uși și ferestre, tipul planșeelor și condițiile terenului.
Înainte să compari produsele, stabilește rolul fiecărui perete din proiect. Pereții exteriori, pereții portanți interiori și compartimentările au cerințe diferite.
Dacă construiești o anexă ușoară, precum o magazie sau o cameră tehnică, verifică mai întâi soluția prevăzută în proiect. Chiar și în cazul construcțiilor mici, fundația și zidăria trebuie gândite împreună.
Grosimea blocului nu spune totul despre performanța peretelui. Consultă fișa tehnică și compară caracteristicile declarate pentru fiecare produs.
Urmărește în special:
De exemplu, un BCA de 25 cm cu o conductivitate termică redusă poate contribui la o performanță termică bună a peretelui, mai ales atunci când este integrat într-un sistem de termoizolație corect dimensionat. Verifică și declarația de performanță a produsului, precum și conformitatea cu standardul aplicabil blocurilor din beton celular autoclavizat.
În cazul unui perete exterior, performanța finală depinde de toate straturile: tencuiala interioară, zidăria, adezivul, termoizolația, stratul de armare și finisajul fațadei. BCA-ul de 30 cm oferă, în general, o rezistență termică mai mare decât cel de 25 cm, însă termoizolația exterioară are de obicei o influență importantă asupra coeficientului U al peretelui complet.
Cere proiectantului calculul termotehnic pentru întreaga fațadă, nu doar pentru blocul de zidărie. Acordă atenție și zonelor în care pot apărea pierderi de căldură, precum soclul, buiandrugii, stâlpii, centurile, glafurile și îmbinările cu planșeele. Dacă aceste detalii nu sunt executate corect, performanța termică a peretelui poate scădea.
La aceeași amprentă a casei, pereții de 30 cm ocupă mai mult spațiu decât cei de 25 cm. Diferența de 5 cm se adună pe întregul contur al clădirii și poate conta mai ales în camere mici, holuri sau băi.
Compară costul întregului sistem, nu doar prețul unui bloc. Include în calcul cantitatea de BCA, mortarul, transportul, manipularea, manopera, termoizolația, buiandrugii și celelalte elemente necesare zidăriei.
Dacă vrei să schimbi grosimea prevăzută în proiect, verifică și modul în care peretele se așază pe fundație, precum și alinierea dintre soclu și fațadă.
BCA-ul de 25 cm poate fi potrivit atunci când această grosime este prevăzută în proiect, iar caracteristicile produsului corespund cerințelor structurale și termice ale construcției. Avantajul este că ocupă mai puțin spațiu și poate fi utilizat împreună cu un sistem de termoizolație exterioară dimensionat corespunzător.
BCA-ul de 30 cm poate fi necesar atunci când proiectul prevede o grosime mai mare a zidăriei sau când configurația construcției impune această soluție. În acest caz, trebuie luate în calcul cantitatea mai mare de material, spațiul ocupat de perete și eventualele adaptări ale fundației sau soclului.
Alegerea finală trebuie făcută conform proiectului, nu doar în funcție de diferența de preț dintre cele două variante.
Primul rând de BCA se montează pe mortar de nivelare, peste hidroizolația prevăzută în proiect. Verifică atent nivelul și alinierea blocurilor, deoarece abaterile de la bază se vor transmite și către rândurile următoare.
Aplică mortarul pentru rosturi subțiri conform instrucțiunilor producătorului și acordă atenție blocurilor care trebuie tăiate. Respectă modul de țesere a zidăriei la colțuri și decalarea rosturilor verticale.
Nu modifica poziția pereților portanți, dimensiunea golurilor sau grosimea zidăriei fără acordul arhitectului și al inginerului structurist.
Alegerea dintre BCA de 25 cm și BCA de 30 cm trebuie făcută în funcție de proiect, rolul peretelui și cerințele construcției. Grosimea influențează atât partea structurală, cât și performanța termică, suprafața utilă și costul final al lucrării.
Compară caracteristicile tehnice ale produselor, analizează peretele ca sistem complet și respectă soluția stabilită de proiectant. Astfel, alegerea BCA-ului va fi corelată cu întreaga construcție, nu doar cu diferența de 5 cm dintre cele două variante.
O vacanță la mare cu bunici, părinți și copii poate crea unele dintre cele mai frumoase amintiri de familie. În același timp, fiecare generație are propriul ritm. Cei mici vor joacă și activități, bunicii apreciază confortul și momentele de liniște, iar părinții își doresc, de cele mai multe ori, să se relaxeze fără să organizeze programul în fiecare zi.
De aceea, alegerea resortului este foarte importantă. Un loc potrivit pentru întreaga familie reduce drumurile, simplifică mesele și oferă suficiente alternative încât fiecare să își poată petrece vacanța așa cum îi place.
Înainte să compari camere și facilități, gândește-te la oamenii cu care pleci. Vârsta copiilor, mobilitatea bunicilor și activitățile preferate de adulți pot schimba complet alegerea.
Dacă îți dorești un sejur în sudul litoralului, poți alege hotel Mera Resort din Venus, un resort de 4 stele cu servicii all-inclusive, potrivit pentru vacanțele în familie.
Stabilește două sau trei lucruri importante pentru toată lumea. Pot fi apropierea de plajă, piscinele, mesele incluse sau activitățile pentru copii. În felul acesta, compararea variantelor devine mult mai simplă.
O vacanță în familie nu înseamnă că trebuie să petreceți fiecare minut împreună. Bunicii pot avea propria cameră, în timp ce părinții și copiii au nevoie de suficient spațiu pentru odihnă și lucrurile celor mici.
Dacă rezervi mai multe camere, întreabă dacă acestea pot fi amplasate în apropiere. Astfel, vă întâlniți ușor pentru mese sau activități, fără ca fiecare generație să renunțe la intimitate.
Verifică și detalii precum existența liftului, balconul, tipul paturilor și distanța față de restaurant, piscine sau plajă. Pentru bunicii ori pentru părinții care se deplasează mai greu, câteva minute în minus de mers pot conta mult.
Într-un resort mare, nu este suficient să existe multe facilități. Contează și cât de ușor ajungeți la ele.
Analizează traseele dintre camere, restaurant, piscine și plajă. Aleile ușor de parcurs sunt utile atât pentru seniori, cât și pentru familiile cu copii mici. Zonele de odihnă și spațiile umbrite sunt, de asemenea, binevenite în zilele călduroase.
Accesul facil la plajă simplifică programul. Dacă cel mic are nevoie de somnul de prânz sau bunicii vor să se retragă mai devreme, revenirea în cameră nu trebuie să fie dificilă.
Cei mici au nevoie de varietate. Piscinele, locurile de joacă și programele de animație le pot umple ziua cu experiențe noi, însă un resort potrivit pentru trei generații trebuie să ofere și alternative pentru adulți.
În timp ce copiii se joacă, bunicii pot savura o cafea pe terasă, pot face o plimbare sau se pot bucura de câteva ore de odihnă. Părinții pot profita, la rândul lor, de momentele în care programul celor mici le permite să se relaxeze.
Nu încercați să faceți totul împreună. Puteți păstra micul dejun, cina sau plimbarea de seară drept momente comune, iar restul zilei să rămână flexibil.
Pentru un grup format din mai multe generații, mesele pot deveni rapid o provocare. Copiii pot avea nevoie de mese mai mici și dese, bunicii pot prefera anumite preparate, iar adulții nu vor să caute un restaurant diferit în fiecare zi.
Un sistem all-inclusive poate simplifica această parte a vacanței. Verifică, însă, ce include concret pachetul, programul meselor și opțiunile disponibile pentru copii sau pentru persoanele cu anumite preferințe alimentare.
Vacanța este și pentru ei. Chiar dacă bunicii își doresc să petreacă timp cu nepoții, este bine să discutați înainte despre program și așteptări.
Poate exista o după-amiază în care bunicii stau cu cei mici, iar părinții se relaxează separat, dar acest lucru ar trebui să fie o alegere, nu o obligație. La fel de firesc este ca bunicii să își dorească o dimineață liniștită sau o plimbare în doi.
Un program flexibil îi ajută pe toți să se bucure de vacanță fără senzația că trebuie să respecte permanent agenda întregului grup.
Farmecul unei vacanțe cu trei generații vine tocmai din timpul petrecut împreună. Nu este nevoie de un program elaborat. O cină relaxată, câteva fotografii pe plajă, o plimbare după masă sau câteva ore petrecute la piscină pot deveni amintirile despre care veți vorbi mult timp.
Alege un resort care oferă suficientă varietate pentru copii, confort pentru bunici și timp de relaxare pentru părinți. Atunci când fiecare generație își găsește propriul ritm, vacanța la mare devine mai simplă, mai relaxată și, mai ales, mai frumoasă pentru întreaga familie.
Filtrul de ulei păstrează lubrifiantul cât mai curat înainte ca acesta să circule prin motor. În timpul funcționării, uleiul preia particule metalice rezultate din uzură, reziduuri de ardere, praf și depuneri. Dacă filtrul se încarcă prea mult, debitul de ulei poate avea de suferit, iar motorul ajunge să funcționeze cu ulei insuficient filtrat.
Problema nu apare mereu brusc. Uneori, șoferul observă martorul de ulei aprins, zgomote la pornire sau un motor care devine mai gălăgios după ce se încălzește. Alteori, filtrul înfundat reprezintă doar efectul unei probleme mai vechi, cum ar fi schimburile întârziate de ulei, depunerile din motor sau folosirea unui lubrifiant necorespunzător.
Filtrul face parte din sistemul de ungere și curăță uleiul înainte ca pompa să îl trimită către componentele aflate în mișcare. Alege un filtru ulei compatibil cu marca, modelul, motorizarea și anul de fabricație al mașinii.
Este important de menționat că filtrul nu poate reface proprietățile unui ulei degradat. El reține impuritățile, însă nu poate corecta o vâscozitate nepotrivită sau lipsa aditivilor de protecție dintr-un ulei folosit peste intervalul recomandat.
Sistemul de ungere deservește piese care funcționează la viteze și temperaturi ridicate. Printre acestea se numără arborele cotit, cuzineții, arborele cu came, tacheții hidraulici, lanțul de distribuție și turbocompresorul. La motoarele moderne, canalele de ungere au dimensiuni mici, iar depunerile pot afecta circulația uleiului.
Un filtru de ulei include, de regulă, câteva componente importante:
Supapa de by-pass protejează motorul de lipsa totală a lubrifierii. Totuși, ea permite uleiului nefiltrat să circule prin motor, iar această situație nu trebuie ignorată.
Un filtru se înfundă atunci când mediul filtrant reține mai multe impurități decât poate gestiona în condiții normale. Uleiul întâmpină rezistență la trecere, iar presiunea din circuit poate varia. În majoritatea cazurilor, supapa de by-pass se deschide înainte ca motorul să rămână complet fără ulei.
Această protecție temporară nu rezolvă cauza. Particulele abrazive continuă să circule și pot afecta lagărele, tacheții, distribuția sau turbina. Un filtru colmatat prematur poate indica și nămol acumulat în baie, contaminare cu combustibil, antigel ajuns în ulei sau uzură internă avansată.
Filtrul de ulei nu trebuie confundat cu filtrul de combustibil. Un filtru de motorină sau benzină înfundat provoacă, de obicei, pornire dificilă, ezitări la accelerație și pierdere de putere. Filtrul de ulei afectează în primul rând lubrifierea și protecția pieselor interne.
Semnele de mai jos nu confirmă singure un filtru colmatat. Ele pot apărea și din cauza unei pompe de ulei uzate, a unui senzor defect, a unui sorb înfundat sau a nivelului redus de ulei. Totuși, merită să acționezi rapid dacă apar.
Martorul roșu de ulei indică o posibilă lipsă de presiune în circuit. Dacă se aprinde în mers și rămâne activ, oprește motorul într-un loc sigur. Nu continua deplasarea până la service, deoarece câteva minute de funcționare cu presiune insuficientă pot provoca avarii costisitoare.
Martorul poate apărea la ralanti, după încălzirea motorului, în viraje sau la frânare. Verifică mai întâi nivelul uleiului, însă nu presupune că problema dispare dacă joja indică un nivel corect.
Ticăitul tacheților hidraulici, zgomotul lanțului de distribuție sau bătăile metalice din partea inferioară a motorului pot semnala lubrifiere slabă. La motoarele turbo, un sunet ascuțit sau neobișnuit din zona turbinei merită verificat imediat.
Unele zgomote apar doar la pornirea la rece. În acest caz, supapa anti-retur a filtrului poate să nu mai păstreze uleiul în circuit. Dacă zgomotul persistă mai mult de câteva secunde sau reapare frecvent, un service trebuie să verifice presiunea reală a uleiului.
Uleiul închis la culoare nu arată automat un filtru înfundat, mai ales la diesel. Mai relevante sunt nămolul vizibil sub capacul de umplere, consistența foarte groasă, particulele metalice sau mirosul puternic de motorină.
La mașinile diesel echipate cu filtru de particule, regenerările întrerupte pot dilua uleiul cu combustibil. Nivelul de pe jojă poate chiar să crească, iar uleiul își pierde capacitatea de lubrifiere. În această situație, service-ul trebuie să identifice cauza înainte de montarea unui filtru nou.
Filtrul de ulei nu reduce direct puterea motorului. Totuși, depunerile și presiunea redusă pot afecta turbina, distribuția variabilă sau tacheții hidraulici. Motorul poate răspunde mai lent la accelerație, poate funcționa neregulat sau poate intra în regim de protecție.
Un filtru încărcat excesiv nu produce mereu o defecțiune imediată. Riscul crește dacă mașina circulă mult timp cu ulei vechi sau cu martorul de presiune aprins.
Printre consecințele posibile se află:
Costul unui schimb de ulei și filtru rămâne mult mai mic decât reparația unei turbine sau refacerea motorului. Nu amâna verificarea dacă observi bătăi puternice, miros de ulei încins, fum în compartimentul motor sau scurgeri mari de ulei.
Schimburile întârziate de ulei reprezintă una dintre cele mai întâlnite cauze. Uleiul oxidează în timp și formează depuneri care ajung în filtru. Intervalele extinse de 20.000–30.000 km pot apărea în planurile de service ale unor producători, însă traficul urban din România, drumurile scurte și pornirile dese pun presiune suplimentară pe ulei.
Mulți specialiști recomandă un interval de aproximativ 10.000–15.000 km sau un an, în funcție de manualul mașinii, motor și stilul de condus. Pentru mașinile folosite predominant în oraș, intervalul mai scurt oferă rezultate mai bune.
Alte cauze frecvente includ:
Dacă suspectezi un filtru de ulei înfundat, oprește motorul în cazul în care se aprinde martorul roșu. Apoi verifică nivelul uleiului pe teren drept, conform procedurii din manual. Nu adăuga aditivi care promit creșterea presiunii și nu face spălări interne agresive fără recomandarea mecanicului.
În service, mecanicul ar trebui să verifice:
Diagnoza electronică ajută, dar nu înlocuiește măsurarea mecanică a presiunii. Aceasta arată dacă motorul primește suficient ulei în condiții reale de funcționare.
Pentru a asigura o lubrifiere corectă, se recomandă schimbarea filtrului la fiecare schimb de ulei. Un filtru nou montat cu ulei vechi se poate încărca rapid cu impuritățile rămase în circuit.
Respectă câteva reguli simple:
Dacă ai cumpărat recent o mașină second-hand fără istoric clar, programează o revizie completă cât mai curând. Verifică nivelul uleiului periodic și urmărește orice zgomot nou sau martor aprins. Alege filtrul compatibil și solicită o verificare într-un service dacă apar semne de presiune scăzută ori lubrifiere necorespunzătoare.
Holul este prima cameră pe care o vezi când intri în casă și ultima pe care o traversezi când ieși. Primește cel mai mult trafic din toată locuința, de multe ori direct cu încălțăminte de afară, așa că gresia aleasă pentru acest spațiu trebuie să fie, în același timp, rezistentă și primitoare la vedere. Iată ce merită să iei în calcul, atât la alegerea plăcilor, cât și la montajul lor.
Spre deosebire de alte camere, în hol se calcă zilnic, de mai multe ori, uneori cu pantofi murdari sau uzi, direct de afară. O gresie de calitate inferioară se uzează vizibil în timp, își pierde luciul și se zgârie ușor, mai ales în zona de lângă ușa de intrare. Alegerea unei gresii rezistente la trafic intens și la zgârieturi este primul criteriu, indiferent de model sau culoare.
Pentru un hol care se simte cald, nu rece, culorile calde sau modelele cu aspect de lemn sunt o alegere sigură. Gresia cu aspect de lemn combină avantajele practice ale gresiei, rezistență și ușurință la curățare, cu senzația vizuală a parchetului, fără dezavantajele acestuia la umezeală.
Modelele geometrice sau cele inspirate din plăcile tradiționale românești sunt, de asemenea, populare pentru un hol cu personalitate, mai ales dacă restul locuinței are un stil mai neutru. Formatele mari de gresie dau senzația de spațiu mai generos, ceva util mai ales în holurile mai înguste.
Un hol este locul unde apa, zăpada topită sau noroiul ajung cel mai des, mai ales toamna și iarna. Din acest motiv, gresia antiderapantă este recomandată aici mult mai mult decât în alte camere ale casei. Verifică indicele de alunecare al plăcilor înainte de a le cumpăra, mai ales dacă holul se conectează direct cu exteriorul sau are o ușă spre balcon sau spre curte.
Rosturile deschise la culoare arată curat imediat după montaj, dar se murdăresc vizibil mai repede în holul cu trafic mare. O nuanță de rost mai apropiată de culoarea gresiei sau ușor mai închisă ascunde mai bine murdăria zilnică, fără să afecteze aspectul general al pardoselii.
Montajul pornește de la o suprafață bine pregătită înainte de aplicarea gresiei, curată, plană și fără resturi de material vechi. Adezivul potrivit pentru tipul de placă și pentru zona de trafic intens face diferența pe termen lung, la fel ca rosturile de dilatare, necesare mai ales dacă holul are o suprafață mai mare. Lângă ușa de intrare, o hidroizolație suplimentară previne infiltrațiile de apă sub gresie, o problemă frecventă în timp la acest tip de spațiu.
Pentru ca toate aceste detalii tehnice să fie respectate, montajul are nevoie de o echipă cu experiență, nu de o lucrare făcută în grabă. Aici intervine serviciul de montaj gresie și faianță oferit de Hornbach – cumperi gresia din magazin sau de pe site, iar montajul se adaugă separat, realizat de echipele de profesioniști cu care Hornbach colaborează.
Procesul pornește cu o discuție cu coordonatorul serviciilor de montaj, fie direct în magazin, fie prin e-mail. Ești apoi contactat de un meșter, cu care stabilești o dată pentru vizita la locația unde vrei să montezi gresia. La vizită se fac măsurătorile necesare și se inspectează spațiul, apoi se întocmește devizul.
După finalizarea lucrărilor, Hornbach oferă garanție de doi ani pentru manoperă, produsele beneficiind de garanția producătorului.
Alegerea gresiei potrivite pentru hol îmbină estetica cu rezistența la trafic și umezeală. Investind într-un material antiderapant și într-un montaj realizat de profesioniști, te asiguri că vei avea un spațiu primitor pentru mulți ani. Dacă vrei să vezi și alte lucrări pentru care poți apela la acest tip de serviciu, nu doar montajul gresiei din hol, mergi la cel mai apropiat magazin Hornbach sau caută pe site, la secțiunea de servicii, unde găsești toate situațiile în care poți apela la specialiștii în montaj.
Toamna înseamnă recoltat, pregătirea terenului, semănat și multe ore în care utilajele lucrează aproape fără pauză. Dacă verificările rămân pentru ultima săptămână, problemele mici se adună exact când vremea începe să dicteze programul. Citește în continuare și află cum să intri în sezon fără comenzi urgente, piese căutate în grabă și drumuri repetate la atelier.
Începe cu lista lucrărilor planificate și notează echipamentele necesare pentru fiecare etapă. Tractorul, plugul, grapa, combinatorul, semănătoarea și remorcile trebuie verificate înainte ca programul să devină aglomerat. Dacă puterea disponibilă nu mai acoperă suprafața lucrată sau tractorul actual petrece prea mult timp în reparații, consultă din timp oferta de pret pentru tractoare agricole de la Royal DRU și calculează investiția alături de consum, dotări și costurile de întreținere.
Schimbă uleiul și filtrele dacă ai ajuns la intervalul menționat în manual, apoi controlează nivelul lichidului de răcire, bateria, furtunurile și instalația hidraulică. Verifică și presiunea anvelopelor, deoarece valorile nepotrivite cresc consumul și pot tasa pământul mai mult decât este necesar.
Treci apoi la echipamentele atașate pentru că discurile uzate, cuțitele tocite, rulmenții cu joc și curelele crăpate nu se repară singure peste vară, chiar dacă au fost lăsate frumos în magazie.
După recoltare, verifică resturile vegetale, gradul de tasare și umiditatea solului. Pământul prea ud se lipește de organele active și se compactează sub greutatea utilajelor, iar solul foarte uscat solicită tractorul și lasă bulgări greu de mărunțit. Momentul potrivit contează uneori mai mult decât numărul trecerilor.
Tractorul trebuie corelat cu greutatea, lățimea și necesarul de putere al utilajelor pregătite pentru toamnă. De exemplu, modelul ARMATRAC 1054 E poate fi luat în calcul pentru lucrări care au nevoie de tracțiune și putere ridicată. Configurația include motor Perkins cu patru cilindri, tracțiune 4×4 și transmisie cu 12 trepte înainte și 12 înapoi, iar seria ajunge la aproximativ 105 CP, în funcție de versiune.
Verifică necesarul de sămânță după suprafață, densitatea recomandată și masa a 1.000 de boabe, fără să comanzi cantitățile doar după consumul din anul anterior. Păstrează și o rezervă rezonabilă pentru reglajele semănătorii ori eventualele diferențe dintre suprafața calculată și cea lucrată.
Semănătoarea trebuie calibrată pentru fiecare tip de sămânță, deoarece diferențele de dimensiune și greutate schimbă cantitatea distribuită. Verifică tuburile, brăzdarele, distribuitoarele și adâncimea de lucru pe o distanță scurtă, apoi măsoară cantitatea consumată. Zece minute de probă pot salva hectare întregi de la semănat prea rar sau prea des.
Pentru plug, grapă și scarificator, controlează adâncimea, unghiurile de lucru și fixarea componentelor. Reglajele făcute în curte sunt mai ușoare decât ajustările începute după primul hectar lucrat prost.
Notează suprafețele, ordinea lucrărilor și intervalele potrivite pentru fiecare cultură. Lasă loc în program pentru ploi, reparații și transport, deoarece calendarul fără nicio rezervă cedează după prima zi cu probleme. Prioritate au lucrările care depind direct de umiditatea solului și de perioada optimă pentru semănat. Pregătește și traseele dintre parcele, spațiile de descărcare și persoanele implicate. Când fiecare știe unde trebuie să ajungă și ce echipament folosește, dispar multe telefoane, așteptări și drumuri făcute fără rost.
Sezonul agricol de toamnă se pregătește prin revizii, piese comandate la timp, reglaje verificate și lucrări stabilite după starea fiecărei parcele. Câteva zile rezervate acestor verificări pot reduce opririle tocmai în săptămânile în care programul depinde de vreme. Vezi gama Royal DRU și discută despre tractoare, utilaje pentru pregătirea solului și echipamentele necesare în lunile următoare. Nu uita, cere detalii despre preț, livrare, dotări și piese, apoi pornește lucrările de toamnă cu tot ce ai nevoie deja pregătit.
Un palton bine ales ajută orice ținută de sezon rece să arate mai îngrijit. Îl poți purta peste un costum într-o zi de birou, dar îl poți integra la fel de ușor într-o combinație cu jeanși, pulover și ghete. Diferența o fac croiala, lungimea, materialul și felul în care se așază pe corp.
Dacă alegi un palton pentru partenerul tău, pentru un cadou sau pentru propria garderobă, începe cu o întrebare simplă: va fi purtat mai ales în ținute elegante sau în outfituri urbane, de zi cu zi? Răspunsul te ajută să alegi între o croială clasică, mai lejeră, și una modernă, cu o linie mai apropiată de corp.
Ambele variante au puncte forte și limite. Citește ghidul de mai jos, compară opțiunile și alege modelul care se potrivește modului real în care va fi purtat.
Croiala influențează atât confortul, cât și imaginea generală a unei ținute. Un palton bărbați poate arăta bine pe umeraș, însă proporțiile trebuie să funcționeze și peste hainele pe care le porți frecvent. De aceea, merită să verifici spațiul din zona umerilor, a pieptului și a brațelor înainte să te uiți doar la culoare sau la detalii.
Croiala clasică, numită uneori regular fit, urmărește o linie dreaptă și lasă mai mult spațiu în interior. Umerii stau relaxat, pieptul nu este strâns, iar talia nu urmărește foarte aproape forma corpului. Acest tip de palton se potrivește bine peste sacou, costum, cardigan gros sau pulover tricotat.
Modelele clasice au adesea rever standard, nasturi discreți și buzunare simple. Culorile întâlnite frecvent sunt bleumarin, gri antracit, negru, maro închis și camel. Aceste nuanțe se asortează ușor cu haine elegante și rămân potrivite mai multe sezoane.
Croiala clasică ajută în special dacă:
Ai grijă însă la mărime. Un palton clasic nu trebuie să fie prea mare. Cusătura umerilor trebuie să se oprească aproape de capătul umerilor, iar materialul nu ar trebui să formeze pliuri ample în zona spatelui sau a brațelor.
Croiala modernă, cunoscută și ca modern fit, urmează mai aproape linia corpului. Nu înseamnă automat un palton strâmt. În majoritatea cazurilor, modelul păstrează suficient spațiu pentru o cămașă, o maletă sau un pulover de grosime medie, dar talia și brațele au o formă mai precisă.
Un palton modern poate avea guler înalt, fermoar ascuns, buzunare cu design discret, închidere simplă sau rever mai îngust. Aceste detalii merg bine cu ținute smart-casual și urbane. De exemplu, un palton gri mediu, cu croială modernă, arată foarte bine cu jeanși drepți, pulover negru și ghete din piele.
Această croială poate fi potrivită dacă:
Pentru un rezultat echilibrat, verifică paltonul închis. Ar trebui să poți mișca brațele, să urci scări și să stai pe scaun fără senzația că materialul trage în piept sau în spate.
Modern fit și slim fit pot părea apropiate, dar oferă niveluri diferite de confort. Modern fit urmărește corpul fără să îl strângă excesiv. Slim fit se apropie mai mult de talie, piept și brațe, iar purtarea peste un pulover gros poate deveni incomodă.
Testează croiala prin câteva mișcări simple:
Dacă simți presiune sau paltonul se ridică mult pe umeri, ai nevoie fie de o mărime diferită, fie de o croială mai lejeră.
| Criteriu | Croială clasică | Croială modernă | Croială slim |
|---|---|---|---|
| Spațiu în interior | Generos | Echilibrat | Redus |
| Aspect general | Elegant, tradițional | Actual, structurat | Apropiat de corp |
| Purtare peste costum | Potrivită | Bună, dacă modelul are loc în umeri | Mai dificilă |
| Libertate de mișcare | Ridicată | Bună | Mai limitată |
| Stil recomandat | Business, formal, clasic | Smart-casual, urban | Minimalist, elegant |
Înainte să alegi modelul, gândește-te la hainele pe care le are deja în garderobă persoana care îl va purta. Un palton care arată bine cu un costum poate părea prea formal peste hanorac. La fel, un model scurt cu glugă poate fi confortabil în oraș, dar nu acoperă corect un sacou.
Pentru ținute business, un palton drept sau ușor cambrat oferă rezultate stabile. Alege un model care acoperă complet sacoul și ajunge în jurul genunchiului sau puțin deasupra lui. Lungimea protejează mai bine de frig și păstrează proporțiile costumului.
Paltonul cu un singur rând de nasturi rămâne o alegere practică pentru birou. Îl poți purta cu costum bleumarin, gri sau negru, cămașă simplă și pantofi eleganți. Pentru un aspect mai formal, un model cu două rânduri de nasturi adaugă structură în partea superioară a corpului.
Verifică trei detalii înainte de achiziție:
Pentru ieșiri, întâlniri, drumuri prin oraș sau zile în care nu porți costum, croiala modernă poate funcționa foarte bine. Un model de lungime medie, până în zona coapsei sau aproape de genunchi, se combină ușor cu pantaloni chino, jeanși drepți, malete și ghete Chelsea.
Bejul, camelul, griul, bleumarinul, maroul și verdele închis se potrivesc în multe combinații. De exemplu, un palton camel arată bine cu jeanși albaștri, pulover crem și ghete maro. Un model bleumarin se potrivește cu pantaloni gri, maletă albă și sneakers simpli, curați.
Modelele scurte oferă libertate de mișcare la mers, în mașină sau în transportul public. Peacoat-ul, paltonul cu glugă, modelul cu fermoar sau cel cu guler înalt completează bine ținutele casual.
Poți combina un palton scurt bleumarin cu jeanși negri, hanorac gri și bocanci. Pentru un outfit mai curat, înlocuiește hanoracul cu un pulover simplu și alege sneakers fără imprimeuri mari. Păstrează restul ținutei echilibrat: dacă paltonul are glugă, multe buzunare sau închideri vizibile, evită accesorii prea încărcate.
Modelul ales schimbă felul în care porți paltonul de la o zi la alta. Iată câteva dintre variantele întâlnite frecvent.
Acest model creează o linie simplă și se potrivește multor tipuri de siluetă. Îl poți integra într-o ținută formală cu costum, dar și într-una de zi cu zi, cu pulover și pantaloni chino. Pentru primul palton elegant, un astfel de model oferă multă libertate la asortare.
Paltonul cu două rânduri de nasturi are o construcție mai pronunțată în zona pieptului. Poate avantaja o siluetă înaltă sau atletică și merge bine în combinații business. Pentru rezultate echilibrate, alege o mărime care permite închiderea comodă și nu adaugă prea mult volum.
Paltonul lung ajunge la genunchi sau sub genunchi. Oferă protecție mai bună împotriva vântului și completează ținutele cu costum. Îl poți purta și cu jeanși drepți și maletă, mai ales dacă alegi un model simplu, într-o culoare neutră.
Un model scurt se oprește în zona șoldului sau la jumătatea coapsei. Este practic pentru deplasări rapide și pentru condus. De regulă, se potrivește mai bine cu haine casual decât cu sacouri lungi, care ar putea rămâne vizibile sub tiv.
Trenciul este o opțiune mai ușoară pentru primăvară, toamnă și zile umede. Peacoat-ul are de obicei două rânduri de nasturi și o lungime mai scurtă. Paltoanele cu glugă sau fermoar susțin un stil relaxat și practic.
Lungimea influențează confortul, proporțiile și nivelul de formalitate. Nu există o regulă care se aplică tuturor, însă câteva repere te pot ajuta.
Pentru o statură mai mică, un model până la jumătatea coapsei sau puțin deasupra genunchiului păstrează proporțiile clare. Pentru statură medie, lungimile medii și cele până la genunchi sunt, în majoritatea cazurilor, ușor de purtat. O persoană înaltă poate alege și modele sub genunchi, mai ales dacă poartă pantaloni drepți și încălțăminte cu formă simplă.
Privește paltonul din față, din profil și din spate. Dacă tivul taie corpul într-un loc care pare nepotrivit sau dacă materialul acoperă prea mult pantalonii, încearcă o altă lungime.
Croiala trebuie să susțină confortul și proporțiile naturale ale corpului. Nu încerca să copiezi un look doar pentru că apare des în imagini. Alege o formă în care persoana se mișcă ușor și se simte bine.
Umerii lați și talia mai îngustă arată bine într-un palton modern fit sau într-un model ușor cambrat. Modelele cu unul ori două rânduri de nasturi pot funcționa, însă zona pieptului trebuie să rămână confortabilă. Evită variantele prea strâmte în brațe.
O croială cu talie discret conturată poate adăuga structură. Reverele bine proporționate, buzunarele verticale și modelele cu două rânduri de nasturi pot echilibra vizual silueta. Evită paltoanele foarte largi, fără formă, mai ales dacă materialul este gros.
Un palton cu un singur rând de nasturi și croială dreaptă oferă de obicei un aspect ordonat. Alege o lungime medie și culori închise sau tonuri neutre. Nu forța o croială slim, deoarece materialul tensionat atrage atenția asupra zonelor în care nu te simți confortabil.
Modelele prea lungi pot încărca proporțiile. Încearcă paltoane scurte sau medii, cu nasturi plasați simplu și detalii moderate. O închidere cu un singur rând de nasturi creează o linie verticală curată.
Materialul schimbă confortul termic și felul în care paltonul își păstrează forma. Lâna sau amestecurile cu lână sunt potrivite pentru zilele reci, deoarece oferă căldură și au o ținută bună. Modelele cu fibre sintetice pot fi mai ușor de întreținut și se usucă mai repede, însă verifică eticheta pentru proporția materialelor.
La culori, începe cu ce există deja în garderobă. Bleumarinul merge cu negru, gri, maro și denim. Griul antracit se potrivește ținutelor de birou. Camelul și bejul aduc lumină unei combinații cu jeanși închiși sau pantaloni negri. Carourile fine pot fi o alegere inspirată dacă restul hainelor rămân simple.
Pentru a păstra paltonul în stare bună:
Croiala clasică oferă mai mult spațiu și se potrivește bine ținutelor formale sau zilelor în care porți mai multe straturi. Croiala modernă conturează mai clar silueta și completează ușor outfiturile smart-casual. Slim fit poate arăta bine, dar cere mai multă atenție la mărime și la confort.
Înainte să alegi, verifică trei lucruri: ce porți sub palton, cât de des îl vei folosi și în ce situații apare cel mai des în ținutele tale. Compară lungimea, croiala și materialul, apoi alege modelul pe care îl poți purta cu plăcere în zile obișnuite, nu doar la o singură ocazie.
