l Arma Vânătorilor de munte este istoric legată de Familia Regală, fiind creată în timpul domniei Regelui Ferdinand
l Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa“ – Brașov este prima înființată și rămâne un etalon militar
Pe 3 noiembrie 1916, lua ființă o nouă armă în cadrul Armatei Române: Vânătorii de Munte. Era o necesitate operațională, având în vedere că, la acea dată, granița țării era pe arcul carpatin. Specialitate de elită a Infanteriei româneşti, vânătorii de munte au fost, dintotdeauna, o forţă foarte bine pregătită, dovedindu-se foarte eficienţi şi capabili în a-şi îndeplini misiunea de apărare a ţării atât în timpul Primului, cât şi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Regele Mihai I și-a făcut pregătirea militară în armă vânătorilor de munte.
La fel ca și predecesorii săi, Regele Ferdinand I și Regele Carol al II-lea. Pe 25 octombrie 1937, a avut loc la Sinaia înălţarea la gradul de sublocotenent de Vânători de munte a M.S. Regele Mihai I, Mare Voievod de Alba Iulia. De altfel, Arma Vânătorilor de munte este istoric legată de Familia Regală, fiind creată în timpul domniei Regelui Ferdinand I. Și astăzi, în NATO, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa – Brașov este un etalon militar.
Actul de naștere al Vânătorilor de Munte
Documentul care consfințea înființarea Vânătorilor de Munte a fost Ordinul Marelui Cartier General (MCG) nr. 294. Astfel, Şcoala de Schiori din Bucureşti (prima formă organizatorică apropiată de Vânătorii de Munte, înfiinţată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. Unitatea era organizată în trei batalioane, fiecare a câte trei companii, iar la comanda sa a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu. Organizarea acestei structuri s-a făcut în cazarma Regimentului 4 Roșiori ”Regina Maria”.
Pe 29 decembrie 1916, era înființat Batalionul de Vânători de Munte. Noul batalion avea forțe sporite și era structurat în cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de telegrafie fără fir. Vânătorii de munte au participat la luptele anului 1917. În perioada interbelică existau deja, în total, 24 de batalioane. În acest context, o brigadă de vânători de munte era organizată pe următoarele elemente principale: 6 batalioane de vânători de munte, un Grup de Artilerie de Munte (1 la 2 divizioane de tunuri de munte calibru 75 mm sau 76 mm şi un divizion de obuziere de munte calibru 100 mm), precum şi un batalion de pionieri de munte.

Lupte grele în Campania de Est
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Corpul de Munte era compus din Brigăzile 1, 2 şi 4 Mixte Munte, iar Brigada 3 Mixtă Munte era staţionată pe frontiera cu Ungaria. Începând cu 3 iulie 1941, Corpul de Munte şi-a început acţiunile, participând la eliberarea Bucovinei şi Basarabiei, teritoriile româneşti răpite de Uniunea Sovietică drept urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din anul 1940. Împreună cu trupele germane- aliate atunci, brigăzile de vânători de munte au dus lupte grele şi sângeroase pe teritoriul actual al Moldovei, ajungând, la un moment dat, până pe ţărmul nordic al Mării de Azov. La finele Campaniei de Est a anului 1941, Brigada 2 Vânători de Munte a fost redislocată în ţară pentru refacere, în timp ce Brigăzile 1 şi 4 au rămas să lupte în Crimeea.

„Diavolii verzi” au luat parte la cele mai grele bătălii
Din 15 martie 1942, brigăzile de vânători de munte şi cele de cavalerie au fost transformate în divizii. În iulie 1942, Diviziile 2 şi 3 Munte au fost redislocate pe noile linii ale frontului în campaniile din zona Caucazului şi Kubanului, ajungând, prin lupte, până la sudul Munţilor Caucaz, la Elbrus, Groznîi şi Vladikavcaz.
Supranumiți „diavolii verzi”, vânătorii de munte au luat parte, pe Frontul de Est, la cele mai grele bătălii, inclusiv la cele pentru Sevastopol şi Stalingrad. Reputația le este confirmată când toţi comandanţii de la brigadă în sus au fost medaliaţi cu cele mai înalte decoraţii româneşti şi germane.
După multe alte grele bătălii de pe Frontul de Est, pe timpul campaniilor din anii 1943 şi 1944, în august 1944, România a rupt alianţa cu Germania şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite, cu toate forţele sale. Iar Vânătorii de munte au plătit greu victoriile împotriva rușilor.
74.208 de militari, morți în patru ani
Începea campania de eliberare a Transilvaniei de Nord, teritoriu românesc pierdut prin Diktatul de la Viena, din 1940. La 30 august 1944, Diviziile de Munte luptau împotriva trupelor germano-ungare, eliberând teritoriul românesc şi continuând confruntările pe teritoriul Ungariei, iar ulterior, pe teritoriul Cehoslovaciei, în masivii muntoşi Javorina şi Tatra. Diviziile de Munte au încheiat participarea la cel de-al Doilea Război Mondial lângă Praga, la data de 12 mai 1945. Arhivele vremii notează că, din 22 iunie 1941 şi până în 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte au însemnat 74.208 de militari.
Sovieticii s-au răzbunat pe vitejii Vânători de munte
După război, încep vremuri dificile pentru vânătorii de munte, care fuseseră foarte eficienţi în luptele purtate împotriva sovieticilor. Noua conducere comunistă a Republicii Populare Române este determinată de sovietici să desfiinţeze, pas cu pas, trupele de vânători de munte. Aşa s-a ajuns ca, la 14 aprilie 1961, să fie desfiinţată ultima mare unitate din forţele armate române, Brigada 2 Vânători de Munte. Tot la ordinal conducerii bolșevice, între anii 1945-1968, au văzut întunericul închisorilor comuniste floarea Vânătorilor de munte din România, generalii Ion Dumitrache, C-tin Iordăchescu, Gh. Manoliu, Leonard Mociulschi sau Gh. Avramescu.
Armată în bordeie, după doctrina sovietică
În unităţile militare au fost infiltraţi consilierii sovietici, locţiitorii politici, celulele PCR., ofiţerii şi organele de contrainformaţii. Au apărut ca ciupercile după ploaie primii „ofiţeri de tip nou“, cu trei luni de şcoală militară, recrutaţi din rândurile muncitorilor şi ţăranilor, a căror pregătire se rezuma doar la patru clase primare. În 1947, Divizia 2 Munte a fost transformată în trupă pentru campania agricolă de vară şi munci pentru reparaţia căii ferate Sărăţel-Deta.
La 14 iulie 1948 Marele Stat Major raporta „Armata Republicii Populare Române a trecut la însuşirea unei noi doctrine militare, doctrina sovietică, aşa cum ea rezultă din regulamentele acestei armate, puse în aplicare în unităţi şi comandamente“. În 1952, pe locul actualei cabane Cheia, se găseau barăcile comandamentului diviziei şi peste 500 de bordeie semiîngropate, pentru soldaţi, cai, armament şi tehnică de luptă. Tabăra de tip sovietic, pentru 10.000-12.000 de oameni, a fost dezafectată în 1958. Din 1956, Şcoala de Gradaţi a funcţionat în cazarma Bartolomeu din Braşov. Odată cu anul 1955, serviciul militar obligatoriu a fost redus la doi ani, din care efectiv instrucţie se făceau 18 luni, la care se adăugau patru luni de munci agricole vara.

Ordin de desfiinţare
Pe 14 aprilie 1961, s-a adus la cunoştinţa armatei şi a naţiunii române desfiinţarea din structurile armatei a ultimei mari unităţi de Vânători de munte, Brigada 2 VM. Prin acest ordin toată experienţa căpătată în aproape 45 de ani de existenţă a trupelor de Vânători de munte din România a fost desființată. Au fost arse toate schiurile, samarele, harnaşamentul, atelajele hipo şi o parte din renumiţii bocanci de Vânători de munte. Caii au fost predaţi la C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri, iar materialele de alpinism au fost transformate în deşeuri şi valorificate prin D.C.A. Cazărmile au fost transferate fără plată primăriilor din zonele Braşov, Sf. Gheorghe şi Făgăraş, iar poligoanele de tragere au devenit păşuni.
Renașterea Brigăzii 2 Vânători de Munte
În 1964, comuniştii şi-au dat seama că au făcut o greşeală, Rușii nu mai erau „prieteni” iar Carpaţii nu dispăruseră. Era nevoie de Vânători de munte.
Pe fundalul schimbărilor de ordin politic, Marea Adunare Naţională, organul legislativ al României de la acea vreme, a decis ca, începând cu 14 octombrie 1964, să reînfiinţeze trupele de Vânători de munte. Prima mare unitate reînfiinţată a fost Brigada 2 VM, la Brașov, iar prima unitate repusă în drepturi a fost Batalionul 21 VM, la 1 ianuarie 1965, la Predeal.
Așa a renăscut Brigada 2 Vânători de Munte, brigadă care este azi una dintre unităţile reprezentative ale Forţelor Terestre ale Armatei României. Astăzi, Brigada 2 Vânători de Munte este destinată să participe la misiuni NATO şi în afara teritoriului naţional, în timp ce Brigada 61 Vânători de Munte are misiuni specifice, în principal, pentru apărarea teritoriului național. Primul comandant al Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a fost generalul de brigadă Mihail Perju.

Brașov, Kilometrul Zero al Vânătorilor de munte
Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa“-Brașov- a împlinit în această vară 101 ani de existență. Este prima brigadă de Vânători de munte din România. Iar soldaţii care poartă însemnele acestei arme sunt moştenitorii unei legende. Trecută prin două războaie mondiale, trei regimuri politice, dezastre naturale şi nenumărate procese de restructurări, plus desfiinţarea dictată de bolșevici, Brigada 2VM are o istorie faimoasă.

Militarii ramurii de brad
Vânătorii de munte sunt acei bravi soldaţi pregătiţi să intervină în zonele montane. Sunt cei mai experimentaţi alpinişti, cei mai abili schiori, cei mai buni specialişti în cercetare montană. Intervin în operaţiuni de salvare, în catastrofe naturale produse în cele mai inaccesibile locuri.
Construiesc şosele şi edificii. Sunt implicaţi în tot ce ţine de ecologia montană, de supravieţuirea în abrupt. Sunt experţi în sporturi de iarnă. În caz de război, apără trecătorile, crestele, resping şi atacă inamicul, închizându-i orice cale de acces. Misiunile lor trec dincolo de graniţele ţării, în teatre de operaţiuni de pe toate continentele. Cândva, erau uşor de recunoscut după bereta verde şi ciorapii albi, răsfrânţi peste bocanci. Bereta a rămas un semn distinctiv şi astăzi, la fel ca ramura de brad, însemnul Vânătorilor de munte încă din secolul trecut. De fapt, unităţile de azi continuă tradiţia celor înfiinţate cu 109 de ani în urmă. Iar militarii Brigăzii 2 VM „Sarmizegetusa“ au continuat să fie nişte profesionişti imbatabili.

Directiva comandamentului Trupelor de Munte – 1937
„Toţi militarii trupelor de munte trebuie să fie trăgători de elită cu puşca, grenada, mitraliera şi celălalt armament de însoţire, mărşăluitori neobosiţi pe toate terenurile, în toate anotimpurile, atât ziua cât şi noaptea, excelenţi pândari, cercetaşi, agenţi de transmisiuni şi oameni de legătură, fanatici apărători şi atacatori temuţi, suflete educate în spiritul sacrificiului de sine pentru ţară, neam şi Rege“.
Imbatabili în sporturi montane
Primii campioni naţionali la schi au fost vânători de munte. Ei erau baza loturilor naţionale la olimpiade şi concursuri internaţionale între anii 1924-1938. În perioada 1948-1961, Divizia (Brigada) 2 (14) VM a ajuns imbatabilă la toate concursurile de tragere cu armamentul de infanterie şi de artilerie, iar iarna, la cele de schi. Între anii 1948 şi 2003 s-au desfăşurat peste 30 concursuri finale pe armată, din care 20 au fost câştigate de militarii acestei mari unităţi. Au câştigat şi jumătate din Alpiniadele Vânătorilor de Munte. Cea mai bună unitate din armată la schi şi alpinism rămâne Batalionul 21 Vânători de Munte.












