Pe ulițele din Dăișoara, Boholț, Seliștat, Toarcla, Copăcel se văd urmele turmelor de vaci, dar și ale istoriei, tradițiilor și valorilor autentice.

Dăișoara, Boholț, Seliștat, Toarcla, Copăcel sunt sate din județul Brașov. Poate ați auzit de ele. Dar ați călcat vreodată prin aceste locuri? Știți cît sunt de frumoase? Uitate de timp și de autorități, aceste așezări de poveste mai sunt vizitate doar de fiii satului care se întorc din pribegie pe la casele părintești, să vadă locurile natale și neamurile.

Aici oamenii se mai îmbracă încă în straie tradiționale, exact ca-n pozele cu strămoși din alt veac. Mai fac pâine în cuptor și merg la biserică și la cimitir cu regularitate seculară. Aici se ară câmpul, se strânge fânul și se mulg vacile, se țese în război și se colindă. Sătenilor din aceste localități puțin le pasă că vremurile s-au schimbat, ei țin cu strășnicie la traiul patriarhal, sănătos, senin și înrădăcinat în valori.

Nu sunt sate vestite, cum e Viscri. Pe-aici nu trec prinți și politicieni, nu vin televiziunile. Dăișoara, Boholț, Seliștat, Toarcla, Copăcel sunt sate încărcate de istorie, legende și locuri pitorești, dar pe care nimeni nu le-a inclus în vreun circuit turistic, deși poarta lor este larg deschisă. Aici se ascunde acea parte necunoscută a județului Brașovul. Monitorul Expres vă invită să aruncați o privire în lumea acestor sate frumoase, desprinse parcă din alt timp.

Bethleemul din Făgăraș

În Țara Făgărașului există o comună care poartă numele localității în care s-a născut Iisus. În dialectul săsesc și în germană, denumirea Becleanului este Bethlehem. Comuna, în componența căreia intră satele Beclean, Boholț, Calbor și Hurez, înseamnă 1.826 de suflete, majoritatea români (84,39%) ortodocși (93,48%).

Satul este menționat pentru prima dată într-un document din 17 mai 1473, emis la București de către domnitorul muntean Radu cel Frumos. În anul 1733, când episcopul unit Inocențiu Micu-Klein a dispus realizarea unui recensământ, la Beclean, ortografiat Bethlen, au fost recenzate 89 de familii, adică vreo 435 de persoane. Mai aflăm, din același registru, cã de pe fânețele parohiei greco-catolice se strângeau două care de fân, în fiecare an.

Atracțiile turistice ale comunei sunt: zona Boholț, mănăstirea Făget și lacul de agrement „Fântânița Crăiesei“. Legenda acestei fântâni vorbește de povestea de dragoste dintre o frumoasă fată și un principe al Transilvaniei.

Boholț, mai demult Boholța (în dialectul săsesc Bachelz, Baxelts, în germană Bucholz, în maghiară Boholc) este locul de naștere al preotului Serafim Joantă (n. Romul Joantă, la 4 septembrie 1948), cleric ortodox român, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Școala din Boholț funcționează de 250 de ani.

Strada Românilor și lei pe biserică

Ungra e veche de când Țara Bârsei, fiind menționată încă din 1211, când a fost localitate de graniță a teutonilor. Dar s-a găsit și un castru roman, Pons Vetus, semn cã așezări prin această parte au fost din cele mai vechi timpuri.

Istoria Ungrei a fost consemnată într-o cronică foarte veche, de care își mai amintesc doar bătrânii satului și pe care a consultat-o și istoricul Nicolae Iorga. Cronica în limba germană spune că, în secolul XVI, noii veniți în sat nu erau primiți direct în vatra satului, ci erau dirijați pe o vale, și numai ulterior, după ce făceau dovada bunei purtări, convingând mai marii satului că sunt harnici și cinstiți, dobândeau dreptul de a se stabili în perimetrul satului. Vechea vatră se numește Strada Românilor, dar i se mai spune și Prund sau Panchea.

Cronica, pierdută după 1989, vorbește și de istoria Bisericii Fortificate Evanghelice. A fost ridicată în secolul XIII, în stil romanic, fortificată cu ziduri de apărare împotriva năvălitorilor. Zidurile de nord și de sud erau duble, astfel încât în spațiul dintre ele, în cazul unui asediu, puteau fi ascunși copiii și proviziile. În portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman. Biserica din Deal, vechea biserică ortodoxă a satului, datează din prima jumătate a secolului XIX, iar cea nouă a fost ridicată în plin regim comunist, de ungreanul Bucur Șchiopu (1911-1991), om politic socialist (ministru, ambasador), profesor, eseist, economist.

Dăișoara, sătucul cu doi academicieni

În componența comunei Ungra intră și un sătuc, Dăișoara. În dialectul săsesc, i se spune Dol, Longendöl, în germană Langenthal, în maghiară Longodár. În fața școlii gimnaziale e un obelisc reprezentând Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. E făcut din tuf vulcanic, în 1926, iar pajura tronează la o înălțime de 3 metri.

În acest sat s-a născut Gheorghe Mihăilă (1930-2011), lingvist, istoric literar, membru titular al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai mari slaviști din România. Tot din Dăișoara se trage, prin mamă, și scriitorul Emanoil Bucuța, membru corespondent al Academiei Române.

La Dăișoara, zestrea etnografică este deosebit de bogată. Cel mai de preț lucru pentru tradiția satului îl reprezintă costumul popular, păstrat cu respect și mândrie până în zilele noastre, când este purtat la zile de sărbătoare și nunți. În casele oamenilor se găsesc încă mobile pictate, specifice culturii transilvane. Frumusețea satului este dată și a arhitectura transilvană autentică cu influențe saxone, specifică satelor din zonele sudice ale regiunii. Casele sunt mari, cu porți de intrare înalte și anexe gospodărești încăpătoare. Ferestrele sunt dotate cu obloane numite „table“, frumos decorate. Predomină albul, verdele și combinațiile pastel.

„Locul fericit“ și „Gânditoarea de la Toarcla“

Satul Seliștat face parte din comuna Șoarț și este unul dintre cele mai izolate sate din județul Brașov. Prima atestare istorică a localității apare în anul 1206, sub denumirea de „Selgestat“ sau „Felix locus“, fiind una dintre primele așezări ale sașilor din Transilvania. În Seliștat se află o cetate țărănească care adăpostește o impresionantă biserică evanghelică în stil gotic. Clădit între anii 1300-1350, locașul a intrat într-un proces de restaurare.

Toarcla e al doilea Prejmer al județului. Aceasta deoarece mai demult i se spunea Preșmer sau Prejmeșul Mic. Satul făgărășean, aflat la granița cu județul Sibiu, ține de comuna Cincu. N-are mai mult de 200 de locuitori. Cândva a fost locuit de sași, care după 1990 și-au lăsat în urmă casele și biserica evanghelică, ridicată în secolul XIII, și au plecat. Toarcla a fost menționat și în vestita „Cosmografie“ editată de Honterus, dar și pe cea mai veche hartă a Transilvaniei, în 1532, cu numele de Tartyl/Tarteln.

Această comunitate mică a dat, în decursul timpului, un număr impresionant de intelectuali: 12 preoți, trei medici, doi colonei în armatã, un maior, nouă învățători, trei juriști. Biserica ortodoxă „Sfântul Mucenic Dimitrie“ este zugrăvită cu motive naționale. La intrarea în sat te întâmpină o statuie pe care nimeni nu știe cine a sculptat-o și a așezat-o acolo. Unii cred că ar fi un trovant. I se spune „Gânditoarea de la Toarcla“ sau „Piatra lui Ghell“.

Copăcel, satul mitropolitului

Geografic comuna Hârseni face parte din Țara Oltului sau Țara Făgărașului, Terra Blahorum sau Țara Românilor. Cele patru sate ale comunei Hârseni sunt Hârseni, Copăcel, Sebeș, Mărgineni și cătunul Măliniș.

Nicolae Iorga spunea că numele derivă de la un nobil român, Hârsu. Istoricul Augustin Bunea punea întemeierea acestei comune în legătură cu familii venite din Istria, colonizate în aceste părți și care purtau numele de Hersenicus. Cert e că atestările documentare provin din secolul XIII, de la venirea primilor coloniști sași. Au fost descoperite însă și așezări dacice din secolele II și I î.Hr.

Copăcelul a dat Ardealului un mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș, Î.P.S. Dr. Vasile Suciu. Aici există un muzeu sătesc cu exponate reprezentative pentru tradițiile și meșteșugurile locale, pentru istoria localității și a zonei. Muzeul a primit numele profesorului Matei Mînea, cel care, cu aproape o jumătate de secol în urmă, a avut inițiativa înființării acestui așezământ cultural și a început să strângă lucruri de la săteni. Multe sunt obiecte de patrimoniu, valoroase pentru că vorbesc despre modul de viață, folclorul și credințele vechilor locuitori ai satului. Mic, dar extrem de activ, Copăcelul are un festival local în preajma zilei Sf. Ștefan, parada cetelor de feciori, Ziua Eroilor.

Mărgineni apare pentru prima oară în 1437, într-un document emis de Vlad Dracul, prin care dăruia lui Stanciu Tatu și fiilor săi acest sat cu tot ce avea comunitatea: moară, pădure, pământ, animale. În Mărgineni s-a născut Baronul David Urs de Mărgineni (1816-1897). A fost un înalt ofițer român în armata imperială austriacă, decorat cu Ordinul Militar Maria Terezia.

Legendele din Bârcuț

Comuna Șoarț este compusă din 5 sate: Șoarț, Felmer, Bârcuț, Rodbav și Seliștat. Bârcuțul a fost locuit încă de pe vremea dacilor, dar este atestat istoric în anul 1206, într-o scrisoare a regelui Andrei al II-lea. Brigittenau, denumire folosită chiar și la mijlocul secolului al XIX-lea, după inscripția din interiorul bisericii săsești, ar fi denumirea localității din Germania din care au venit, în secolul XII, coloniștii sași de aici.

Legenda spune că numele satului vine de la „Fântâna Mielului“. Un păstor se ruga Maicii Domnului să îi scoată în cale o apă, ca să-și adăpostească mioarele însetate. Ca prin minune, un mieluț a lovit pământul cu copita și din acel loc a început să iasă un fir de apă. Oamenii au săpat o fântână în acel loc, care nu a secat niciodată, chiar pe cea mai mare secetă. Fântâna a supraviețuit în curtea unui localnic care a astupat-o, fiindcă mai avea încă trei.

„Lacul neamțului“ are și el o legendă. Se spune că, demult, o femeie topea cânepă. În timp ce se afla pe malul lacului, a venit un neamț călare și a vrut s-o batjocorească. Aceasta însă, cunoscând locul, a intrat în apă, forțându-l pe neamț să intre după ea. Dar apa era adâncă, așa că bărbatul s-a înecat, împreună cu calul său.

Satul cu „Lole“ și filme de război

Biserica ortodoxă din Bârcuț poartă hramul „Sfântul Nicolae“ și a fost construită în anul 1845. Biserica evanghelică e veche din secolele XII-XIII. Turnul a fost construit cu piatră și bulgări de var nestins.

Satul Bârcuț este consemnat de Camil Petrescu în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, deoarece aici au avut loc lupte aprige, la care a participat însuși scriitorul. În anii 1984-1985, în Bârcuț s-au filmat mai multe scene din filmul „Noi, cei din linia întâi“, regizat de Sergiu Nicolaescu.

Fiii satului Bârcuț se întâlnesc în fiecare an, în prima sâmbătă din februarie, la „Balul însuraților“. Perechile îmbrăcate în costume populare dansează și se distrează, gospodinele etalează preparate tradiționale, iar bărbații băuturi producție proprie, renumitul rachiu de Bârcuț. Înainte de Postul Paștilor, sașii mascați serbează „Lolele“, pentru alungarea duhurilor rele. Un alt obicei săsesc era acela al Înălțării cununii, obicei care avea loc întotdeauna în ziua de Sf. Petru. Din crengi înfrunzițe, flori și panglici colorate se împletea o cunună în formă de inimă care era înălțată pe un stâlp înalt din curtea bisericii săsești. Feciorul care reușea să se urce pe acest stâlp foarte înalt și aproape lucios și să pună Cununa Mare în vârf, trebuia să țină de acolo o predică. Primea o vadră de vin și o farfurie plină cu gogoși.

La ieșirea din Bârcuț există zăcăminte de gaze naturale și o sondă pentru exploatare care ar putea asigura nevoile locale. Deși atat de bogați în resurse naturale, localnicii nu sunt racordați la rețeaua de gaz, fac focul cu lemne.

Ungra, satul primelor melodii terapeutice

Mai găsim la Ungra și un mic muzeu etnografic și de istorie săsească, în care sunt expuse costume populare, un război de țesut, o vârtelniță, fuior, fus, instrumente de tâmplărit, ulcele, cărți, fotografii precum și mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii.

O sărbătoare tradițională din Ungra este Faschingul (Fosnicul), ținută la sfârșitul iernii, la care participă familiile căsătorite din sat. Se aduce mâncare de acasă, lumea se îmbracă în costume naționale și petrec împreună în sala mare a căminului cultural. Se dansează „Hora Unirii“, pentru că Fosnicul se sărbătorește în preajma datei de 24 ianuarie. La Ungra se mai organizează și târguri locale de primăvară și de toamnă.

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial a fost dezvelit în anul 1936 și este opera sculptorului Tompa Iosif. Reprezintă, alegoric, „Victoria“, cu brațul drept ridicat, care ține în mâna stângă o spadă, o cască și ramură de laur. Monumentul are o înălțime 4,75 m.
Alexandru Andrieș, impresionat de frumusețea tradițiilor ungrene din perioada Crăciunului, a scos albumul „Ungra“, în anul 1996, primul material de terapie sonoră din România.

Cascadele care urlă

Vama Buzăului este situată pe hotar, unind Transilvania de Muntenia. Locul păstrează încă vestigii care amintesc de istoria de secole a așezării: ruinele cetății Cruceburg din trecătoarea Tabla Buții, ruinele unei biserici catolice din secolul XV și anexele oficiului vamal, cele șapte Festung-uri (întăriri) de tipul taberelor militare amplasate în trecătoare, acolo unde era vama. Se mai pot vedea și azi șinele mocăniței care circula între Vamă și Măneciu, ducând lemne, grâne și cherestea, la schimb cu struguri sau porumb. Mocănița a circulat până prin anii ’60.

Când spui Vama Buzăului imediat te gândești la Rezervația Valea Zimbrilor. Vama e străjuită de Munții Ciucaș, în care se găsește o minune a naturii, cascadele „Urlătoarea Mică“ și „Urlătoarea Mare“. E fapt, e vorba de o înșiruire de cascade, care iau culoarea roșie a rocii pe care o macină de secole. Și care curg cu un tânguit, de unde și denumirea. E o zonă cu pace și liniște, oameni primitori, mai multe stâne de oi și de vaci, preparate tradiționale pe bază de lapte. Localitatea nu a fost colectivizată, iar azi se dezvoltă prin ferme mici, activități de prelucrare a lemnului și pensiuni turistice și agroturistice. Localnicii organizează anual carnavalul Fasching și Ziua Gospodarului Vămășan (15 august), Fiii satului. Biserica ortodoxă „Înălțarea Domnului“ a fost construită în 1848.

Ca atracții turistice mai trebuie amintite Rezervația naturală Țigăile din Ciucaș și Sfinxul Bratocei, formațiune megalitică în Munții Ciucaș. Vama Buzăului are în componență satele: Vama Buzăului, Acriș, Buzăiel și Dălghiu.