Investiție strategică sau drum scump spre un centru și mai aglomerat?
Primăria Brașov plătește pentru un nou studiu de prefezabilitate al legăturii rutiere dintre Răcădău și Centrul Istoric. Proiectul a fost invocat politic din anii 2000, deși municipalitatea anunța încă din 2015 că dispunea de o asemenea documentație. Cele trei trasee analizate până acum ridică probleme de trafic, mediu și protejare a patrimoniului.
Tunelul rutier pe sub Tâmpa revine în agenda Brașovului după o istorie de peste 80 de ani, presărată cu schițe, studii, estimări și promisiuni electorale. De fiecare dată a fost prezentat drept soluție pentru legătura dintre Valea Cetății și centrul orașului. De fiecare dată a rămas pe hârtie.
În 2026, Primăria a reluat proiectul printr-o procedură pentru realizarea unui nou studiu de prefezabilitate. Valoarea estimată este de 244.000 de lei plus TVA, iar oferta depusă de firma Beta-Cops din București ajunge la 268.800 de lei plus TVA. Documentația ar trebui să stabilească traseul, costurile, riscurile geologice și efectele asupra traficului.
Demersul readuce însă o întrebare elementară: de ce cumpără municipalitatea un nou studiu de prefezabilitate, după ce în 2015 anunța că avea deja unul?
De la planurile anilor ’40 la tunelul comunist
Primele relatări despre străpungerea Tâmpei datează din jurul anului 1940. Sursele de presă susțin că ar fi început chiar unele lucrări de forare, abandonate odată cu războiul. Documentația originală nu este însă prezentată public, astfel că episodul trebuie tratat cu rezervă.
Proiectul tehnic cel mai des invocat a fost întocmit în 1979, odată cu dezvoltarea cartierului Valea Cetății. Tunelul ar fi urmat să fie realizat paralel cu străzile Dobrogeanu Gherea și Tâmpei. Avea 842 de metri lungime, 9,8 metri lățime și 7,65 metri înălțime, iar săparea sa presupunea excavarea a aproximativ 100.000 de metri cubi de rocă.
Costul era evaluat la 163 de milioane de lei la nivelul anilor ’80. În 2003, specialiștii Consiliului Județean estimau investiția la aproape 11 milioane de euro, valoare care nu mai are nicio relevanță pentru costurile actuale.
Proiectul comunist nu a fost executat. Au rămas în schimb legendele despre un presupus lac subteran care ar inunda orașul dacă muntele ar fi străpuns. Existența acestuia nu a fost confirmată de specialiști, însă riscurile geologice și hidrologice pot fi stabilite numai prin investigații serioase.

Relansat politic, uitat administrativ
După 1990, tunelul a reapărut periodic în discursul politic. În jurul anului 2005, ideea a fost relansată de deputatul PSD Constantin Niță, dar nu a fost urmată de finanțare sau de un proiect tehnic.
În 2015, administrația condusă de George Scripcaru anunța că studiul de prefezabilitate fusese realizat și că urma achiziția studiului de fezabilitate și a proiectului tehnic. Intenția declarată era solicitarea unei finanțări europene din exercițiul 2014–2020.
Tunelul a fost introdus și în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă din 2015. Estimarea era extrem de largă: între 18,4 și 90,7 milioane de euro. În scenariul bugetar al documentului, proiectul apărea cu valoarea maximă de 90,7 milioane de euro.
Nu a urmat nici studiul de fezabilitate anunțat, nici proiectul tehnic și nici cererea de finanțare promisă. Tunelul a revenit în oferta electorală a lui George Scripcaru în 2024, iar în mai 2026 primarul declara că va căuta prin arhive planurile din perioada comunistă și specialiștii care lucraseră la acestea.
Astfel, după trei decenii de relansări, administrația s-a întors aproape în punctul de plecare: un nou studiu preliminar care trebuie să stabilească dacă proiectul merită făcut.
Trei variante, trei probleme
Studiul prezentat public în 2015 analiza trei trasee.
Prima variantă pornea din zona barajului „La Iepure” și ieșea lângă Bastionul Țesătorilor, pe Aleea Tiberiu Brediceanu. Traseul avea 2.030 de metri, dintre care 1.273 în tunel. Primăria o considera atunci soluția optimă, deoarece terenul din Răcădău aparținea municipalității și permitea organizarea șantierului.
Această variantă nu elimină însă traficul, ci îl introduce direct într-o zonă istorică sensibilă. Mașinile ar ajunge spre Poarta Șchei, George Barițiu și Mureșenilor, străzi care suportă deja presiunea traficului local și turistic.
A doua variantă avea tot intrarea în zona „La Iepure”, dar ieșirea afecta aproximativ 450 de metri pătrați din curtea Bastionului Țesătorilor, monument istoric de categoria A. Panta ar fi impus limitarea vitezei la 25 km/h. Costul intervenției și riscul pentru patrimoniu fac această soluție greu de justificat.
A treia variantă prevedea un tunel de aproximativ 920 de metri între strada Tâmpei și zona din spatele magazinului Star. În 2015, municipalitatea nu o considera oportună, deoarece dubla legătura existentă pe Dobrogeanu Gherea și putea produce aglomerație la Star.
În 2026, tocmai traseul Star–strada Tâmpei a revenit în declarațiile primarului. Nu există deocamdată o explicație publică privind schimbarea evaluării.

Tunelul poate atrage mai multe mașini
Argumentul administrației este că tunelul ar reduce traficul de pe Calea București–Toamnei–Mureșenilor și ar oferi o legătură mai rapidă pentru locuitorii din Răcădău. Afirmația trebuie însă demonstrată printr-un studiu de trafic actualizat.
O infrastructură rutieră nouă nu conduce automat la reducerea aglomerației. Prin scurtarea traseului, tunelul poate încuraja folosirea automobilului și poate atrage trafic suplimentar către Centrul Istoric. Fenomenul este cunoscut drept cerere indusă: capacitatea rutieră nouă generează, în timp, deplasări auto noi.
Problema nu este numai câte mașini intră în tunel, ci unde ajung acestea. Nici zona Star, nici Poarta Șchei și nici străzile de lângă Bastionul Țesătorilor nu au capacitatea nelimitată de a prelua un flux rutier suplimentar. Brașovul riscă să cheltuiască zeci sau chiar sute de milioane de euro pentru a muta ambuteiajul de la intrarea în Răcădău în centrul orașului.
Proiectul intră și în contradicție cu obiectivul declarat de reducere a traficului auto din Centrul Istoric, extinderea zonelor pietonale și încurajarea transportului public.
O investiție a cărei utilitate nu a fost demonstrată
După opt decenii de discuții, municipalitatea nu a prezentat date care să demonstreze că tunelul este indispensabil. Nu există încă un trafic estimat, un raport între costuri și beneficii, o sursă de finanțare sau o comparație serioasă cu alternativele.
Cu o fracțiune din valoarea probabilă a tunelului ar putea fi îmbunătățite transportul public dintre Răcădău și centru, frecvența autobuzelor, benzile dedicate, infrastructura pietonală și velo sau managementul traficului pe traseele existente. Aceste soluții pot fi aplicate gradual, au riscuri mai mici și nu presupun intervenții în vecinătatea rezervației Tâmpa și a fortificațiilor istorice.
Un studiu poate fi justificat dacă oferă răspunsuri reale. Dar nu trebuie folosit pentru a legitima retrospectiv o promisiune politică. Primăria trebuie să publice documentația din 2015, costul ei, motivele pentru care a fost abandonată și diferențele față de noul studiu.
Până la apariția unor date contrare, tunelul de sub Tâmpa rămâne o investiție cu utilitate nedemonstrată: foarte scumpă, dificilă tehnic și capabilă să aducă mai multe mașini într-o zonă din care administrația declară că vrea să le scoată. După 80 de ani de promisiuni, Brașovul are nevoie mai întâi de justificarea proiectului, nu de încă o poveste despre ieșirea la lumină de la capătul tunelului.















