Un brașovean, care nu și-a dezvăluit identitatea, a distribuit pe rețelele de socializare, fiindu-i preluată de alți utilizatori, o postare cu titlul „APĂ POTABILĂ SAU CANALIZARE LA ROBINET? Întrebări vitale pentru sănătatea Brașovului”.
Bărbatul susține că a fost dat afară de la Compania Apa exact când a reclamat mai multe nereguli privind siguranța apei de băut a brașovenilor.
Postarea e însoțită de un document emis de Garda Națională de Mediu (GNM) – Brașov.
Ce susține bărbatul
„Brașoveni, după 16 ani de muncă la Compania Apa Brașov, am fost concediat imediat ce am raportat conducerii nereguli grave privind modul în care sunt igienizate rezervoarele din care bem apă.
Dețin răspunsul oficial al Gărzii de Mediu Brașov (Nr…./27.04.2026) care confirmă că vidanja BV 38 APA a fost folosită pentru „spălarea” rezervorului Dârste.
Am ales să nu tac pentru că, după 16 ani în sistem, știu că sănătatea voastră nu poate fi negociată prin proceduri birocratice.
Acest mesaj nu este despre mine, este despre siguranța apei pe care o dăm copiilor noștri în fiecare zi.
Vreau să analizăm împreună, pe înțelesul tuturor, de ce acest lucru este un semnal de alarmă uriaș:
1. Misterul dezinfectării „imposibile”: Cum cureți un burete de bacterii?
Garda de Mediu spune că utilajul a fost dezinfectat. Dar vă întreb:
Furtunul de înaltă presiune este din cauciuc cu inserții de pâslă. Dacă acest furtun a stat în canalizările orașului, cum poate o simplă pulverizare exterioară să curețe bacteriile intrate în porii materialului?
Când dai drumul la presiune (peste 100 bar) în interiorul bazinului de apă potabilă, nu cumva tot biofilmul septic din interiorul furtunului este pulverizat direct pe pereții pe care îi credeam curați?
2. Circuitul apei: De la hidrant la vidanjă, prin mizerie
Vidanja se alimentează de 5-6 ori pe zi prin furtunuri de pompieri legate la hidranți, pentru a asigura alimentarea vidanjei cu apaîă pentru desfundări canalizări.
Aceste furtunuri de alimentare sunt depozitate pe lateralul vidanjei, în praful și stropii de la intervențiile de canalizare.
Dacă aceste furtunuri auxiliare sunt manipulate de lucrători cu aceleași mănuși și depozitate în mediu contaminat, cum putem vorbi despre o barieră de igienă reală?
Proba GPS: Unde a fost vidanja înainte de a ajunge la rezervor?
Dacă am verifica traseul GPS al mașinii BV 38 APA, am putea avea posibilitatea sa vedem cum că utilajul a efectuat desfundări la adrese de canalizare cu doar câteva ore înainte de a intra în perimetrul de protecție sanitară a apei noastre?… Mai mult ca sigur, dar evităm să facem afirmații
Log-urile de „funcționare pompă” de pe GPS pot minți în fața unei proceduri scrise pe o foaie de hârtie?
Ce spune Legea Apei (458/2002) și ce s-a ignorat?
Legea spune clar că apa trebuie să fie lipsită de orice microorganism sau parazit care constituie un pericol.
Art. 10 interzice activitățile poluante în zonele de protecție severă. Este prezența unei vidanje de 20 de ani (destinată dejecțiilor) o activitate sigură? Staționată și în funcțiune lângă un rezervor de apă potabila?
Cine are curajul să garanteze că nu vom găsi urme de contaminare septică?

Vă las mai jos argumente tehnice solide:
Explicația tehnică pentru care „tancurile separate” nu garantează siguranța apei potabile se bazează pe principiul contaminării încrucișate prin sisteme auxiliare comune. Chiar dacă bazinele de stocare sunt metalic izolate, o vidanjă nu este doar un rezervor, ci un ecosistem tehnic complex.Iată de ce igienizarea reală este imposibilă din punct de vedere tehnic pe un utilaj mixt (apă-canal) de peste 20 de ani.
Sistemul de pompaj și traseul comun (circuitul hidraulic): O vidanjă care desfundă canalizări folosește o pompă de înaltă presiune. La utilajele mixte, de multe ori, aceeași pompă sau aceleași (vane/robinete) de distribuție sunt folosite pentru a direcționa apa din tancul „curat” către furtunul de înaltă presiune.
Problema: Dacă pompa a vehiculat anterior apă din tancul de canalizare sau dacă există o conexiune (bypass) pentru autocurățare, bacteriile migrează prin resturile de apă stagnante în interiorul pompei.
Imposibilitatea igienizării: Pompa are cavități interne și garnituri unde biofilmul (colonii de bacterii protejate de o peliculă gelatinoasă) se instalează permanent. O simplă clătire nu elimină biofilmul de E. coli sau Legionella acumulat în 20 de ani.
Furtunul cu inserție de pâslă (Capcana Bacteriologică) Furtunurile de înaltă presiune pentru vidanje sunt proiectate pentru rezistență mecanică, având straturi textile (pâslă/poliester) între straturile de cauciuc.
Efectul de burete: În timp, cauciucul interior suferă micro-fisuri din cauza presiunii și a resturilor abrazive din canalizare (nisip, pietre). Apa contaminată pătrunde în inserția de pâslă.
Presiunea inversă: Când furtunul este folosit în rezervorul de apă potabilă, presiunea uriașă (peste 100 bar) „stoarce” pur și simplu bacteriile din inserția textilă direct în jetul de apă „curată”. Nicio dezinfecție exterioară prin „umezire” nu poate atinge interiorul structurii furtunului.
Contaminarea prin sistemul de alimentare (Hidranții), furtunurile de pompieri folosite pentru umplere stau pe lateralul mașinii, în atmosfera contaminată de la gurile de canal.
Transferul prin manipulare: Muncitorii manipulează gura de umplere a tancului „potabil” cu aceleași mănuși cu care au manevrat furtunul de vidanjare.
Aerosolizarea: În timpul vidanjării, mașina eliberează aerosoli (particule fine de apă uzată). Aceștia se depun pe toate cuplajele, hidranții și furtunurile auxiliare de pe șasiu. Când conectezi furtunul de alimentare, „împingi” toată această mizerie acumulată direct în compartimentul care ar trebui să fie curat…
Uzura morală și fizică (vechimea de 20 de ani) După două decenii de vibrații și coroziune (specifică gazelor de canalizare, cum este hidrogenul sulfurat): Porozitatea metalului: Tancurile și conductele dezvoltă coroziune punctiformă. În aceste cratere microscopice, dezinfectantul nu poate penetra suficient pentru a ucide microorganismele, dar apa sub presiune le poate disloca.
Garniturile: Orice vană de separare între sisteme are garnituri care se usucă și devin poroase, permițând scurgeri infime (micro-seepage) între compartimentul de canalizare și cel de apă.
Aerisitoarele (Venting-ul) Tancurile trebuie să „respire” pentru a nu se deforma la umplere/golire. Dacă aerisitorul tancului de apă potabilă este situat în apropierea aerisitorului de la tancul de canalizare (practică comună pe șasiuri compacte), vaporii septici sunt aspirați direct în tancul de apă potabilă în timpul operării.
Concluzie Tehnică:
Afirmația GNM că utilajul este sigur, pentru că bazinele sunt separate, este o eroare de inginerie elementară. Într-un sistem dinamic (cu pompe, furtunuri și manipulare umană), separarea bazinelor nu înseamnă izolarea circuitelor. Un utilaj care a lucrat în canalizare este considerat tehnic „compromis definitiv” pentru contactul cu apa potabilă, conform oricărui protocol modern de biosecuritate.
Întrebarea care dărâmă logica raportului GNM: cum dezinfectezi eficient un spațiu închis, ermetic, în care nu poți vedea sau ajunge fizic în toate colțurile? Conform raportului, ei susțin că igienizarea se face prin „umezirea cu soluții dezinfectante” și clătire, dar din punct de vedere tehnic, această „procedură minune” este plină de hibe:
Problema „unghiurilor moarte” (spray vs. contact). Dacă nu a intrat un „mini-omuleț” (sau un operator echipat) să frece manual pereții interiori, o simplă pulverizare prin gura de vizitare nu poate garanta decontaminarea.
Dezinfectarea „oarbă”
Raportul GNM menționează că se realizează documentare foto-video pentru monitorizarea rezervoarelor orașului, dar nu spune nimic despre o inspecție video în interiorul tancului vidanjei după igienizare.
Fără o cameră endoscopică introdusă în tancul utilajului 38 APA, nu există nicio dovadă tehnică că acele „compartimente etanșe” sunt curate.
Dacă tancul este într-adevăr etanș și separat, singura cale de curățare ar fi umplerea lui completă cu o soluție dezinfectantă extrem de puternică și menținerea ei timp de ore întregi, procedură care ar genera costuri și volume de deșeuri chimice ce nu apar în nicio evidență.
Paradoxul etanșeității
Dacă tancul este „complet etanș și fără comunicare”, cum ajunge dezinfectantul în toate conductele interne și vanele prin care trece apa? Orice sistem de pompare are puncte critice unde apa stagnează.
GNM spune că furtunurile sunt dezinfectate prin „umezire”. Din punct de vedere microbiologic, a umezi exteriorul unui furtun care a stat în canalizare în timp ce interiorul lui rămâne contaminat este o absurditate tehnică”.

Rămâne de văzut ce explicații va oferi Compania Apa.