9.6 C
Braşov
Acasă Blog Pagina 4372

DSU înfiinţează o bază pentru intervenţie montană cu elicopter uşor, în zona Braşov – Sibiu

De către
M.Ex.
-
0

Trei noi baze pentru intervenţie montană vor fi create în România, după ce Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a achiziţionat şase elicoptere uşoare care vor fi folosite în aceste baze. Una dintre ele va fi înfiinţată pentru a deservi zona Braşov – Sibiu, a anunţat Raed Arafat, coordonatorul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă Braşov.
DSU a recepţionat ieri primele trei din cele şase elicoptere uşoare. Cu această ocazie Raed Arafat a declarat că vor fi amenajate trei baze de intervenţie montană, în cadrul programului „Viziune 2020”.„Rolul lor va fi, în principal, de creare a trei baze noi pentru intervenţie montană – (…) una în zona Caransebeş, Caraş, una în zona Braşov, Sibiu şi una în zona Suceava”, a precizat Arafat, la evenimentul de recepţionare a celor trei elicoptere. În cadrul programului „Viziune 2020” vor fi achiziţionate şi elicoptere medii sau grele pentru înlocuirea celor care „nu mai fac faţă” din cauza vechimii. Licitaţia este într-un stadiu avansat, a adăugat secretarul de stat. Programul „Viziune 2020” are şi o componentă terestră în desfăşurare, spun reprezentanţii DSU. „IGSU se dotează cu echipamente şi cu tot ce trebuie pentru diferite tipuri de intervenţie, am văzut echipamentele de intervenţie pentru căutare-salvare în caz de cutremur, am văzut maşinile care au sosit, autoscările, absolut tot ce a intrat în dotarea inspectoratului, dar acum continuăm şi poate cea mai importantă licitaţie care este în curs este cea pentru 500 de maşini de pompieri, pe care sper să reuşim să le achiziționăm cât mai rapid”, a explicat Raed Arafat.

Municipiul Brașov rămâne în „scenariul roșu“ pentru încă minim 14 zile

De către
M.Ex.
-
0

Având în vedere că rata de incidență cumulată la 14 zile a îmbolnăvirilor cu SARS CoV 2 nu a scăzut sub 3/1.000 de locuitori (ieri rata de infectare a fost 4.77‰), Brașovul menține restricțiile prevăzute în H.G nr. 35 din 10.02.2021.
Astfel, vor rămâne deschise creșele și grădinițele, iar la școală vor merge doar elevii din ciclul primar (clasele 0 – IV), la celelalte clase școala urmând a se desfășura integral on-line.
Instituțiile de cultură, cinematografele, restaurantele și cafenelele, sălile de jocuri de noroc rămân închise.
În ultimele 24 de ore au fost depistate 214 cazuri noi în județ, astfel încât s-a ajuns la o incidență de 3,14/1000 de locuitori. Înca 5 brașoveni și-au pierdut viața ca urmare a complicațiilor generate de infectarea cu virusul SarsCov-2, ducând numărul deceselor în județul Brașov la 723, dintr-un număr total de 33.034 îmbolnăviri de la începutul pandemiei.

Cetăţenii din Fundata vor primi pubele de gunoi cu CIP

De către
M.Ex.
-
0

Autor: M.P.

Gospodăriile din comunele Fundata, Bran şi Moieciu vor primi pubele noi de gunoi, însă unele moderne care vor uşura efortul de colectare al cetăţenilor dar şi munca operatorilor de salubritate. Cele trei comune, care fac parte dintr-un Grup de Acţiune Locală (GAL) au obţinut o finanţare nerambursabilă de 30.000 de euro pentru achiziţia de pubele noi, a anunţat primarul comunei Fundata, Marian Pâtea. Acesta spune că, cel puţin în localitatea sa, fiecare gospodărie va primi patru pubele noi, pentru colectarea selectivă a deşeurilor, împărţindu-le pe menajere şi reciclabile. Printr-o investiţie cu fonduri de la bugetul local vor fi achiziţionate cipuri care vor fi ataşate fiecărui recipient. „Practic, lucrătorii operatorului de salubritate nu vor mai scrie pe caiet de unde a luat gunoiul, ci aceste date vor fi înregistrate, automat, în sistem, printr-o simplă scanare. Acum căutăm soluții pentru cântărirea deșeurilor, ca să se poată aplica principiul plătești cât arunci”, a spus primarul comunei Fundata, Marian Pâtea.

Dosar clasat definitiv: Klaus Iohannis, mesaj către ministrul Justiției

De către
M.Ex.
-
0

l Românii au dreptul să știe care este adevărul despre evenimentele din 10 august 2018

Klaus Iohannis a transmis ieri , pe propria pagină de socializare, un mesaj în care îi cere ministrului Justiției să explice situația dosarului „10 August ”.
„Solicit ministrului Justiției să explice public de urgență cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Românii au tot dreptul să știe cine sunt cei vinovați de actele de violență împotriva manifestanților pașnici.
Lucrurile nu se pot încheia aici și de aceea am cerut ministrului Justiției și ministrului de Interne să găsească soluțiile pentru ca adevărul în legătură cu 10 august să fie aflat, iar cei responsabili să răspundă”, a scris Klaus Iohannis într-un mesaj postat pe Facebook.

Decizie finală luată în dosarul 10 august

Tribunalul București a respins marți, 2 martie, solicitarea DIICOT de redeschidere a anchetei împotriva foştilor şefi ai Jandarmeriei în dosarul 10 august.
Decizia vine după ce dosarul a fost plimbat șase luni între instanţe, deoarece magistraţii nu s-au hotărât cine are competenţa să soluţioneze acest caz.
Astfel, pe 4 august 2020, fostul procuror-şef al DIICOT Giorgiana Hosu a infirmat parţial soluţia de clasare a dosarului „10 august” şi a dispus redeschiderea urmăririi penale în cazul foştilor şefi din Jandarmerie: colonelul Gheorghe Sebastian Cucoş, maiorul Laurenţiu Cazan, colonelul Cătălin Sindile şi comisarul-şef de poliţie Mihai Dan Chirică.
Decizia trebuia aprobată de un judecător, iar cererea DIICOT a fost trimisă la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa care hotăra pe 10 august 2020 că nu are competenţa materială de a soluţiona cererea procurorilor şi a trimis dosarul la Tribunalul Bucureşti.
Dosarul nu a ajuns însă direct la Tribunalul Bucureşti, fiind trimis la Instanţa supremă, pentru soluţionarea unei cereri formulate de colonelul Sebastian Cucoş privind sesizarea Curţii Constituţionale, care a fost respinsă de magistraţi.

Drama unui comunist: Secretarul general al PCR din Tărlungeni

De către
M.Ex.
-
0

l Ştefan Foriş a fost ucis cu o rangă la ordinul lui Gheorghiu-Dej

Ştefan Foriş a fost al şaselea secretar general al Partidului Comunist din România şi ultimul care a activat în ilegalitate. S-a născut la 9 mai, 1892, într-o familie de maghiari din Tărlungeni. Părinţii săi, István Fóris şi Anna Kocsis, aveau o făbricuţă de cărămizi şi ţigle. Foriş a fost, timp de patru ani, şeful comuniştilor din România. A fost ales de Comintern şi recomandat de zelul cu care respecta prescripţiile Moscovei. La ordinele lui Gheorghiu-Dej, a fost ucis cu o rangă şi îngropat sub o placă de beton, într-un garaj. La rândul ei, mama lui, Anna, a dispărut. Devenise prea insistentă în căutarea fiului ei.

A făcut liceul în Braşov

Istvan a absolvit şcoala elementară în Tărlungeni, după care a urmat liceul comercial din Braşov. Şi-a desăvârşit studiile la Budapesta, la o facultate de fizică-matematică. S-a înrolat voluntar în Primul Război Mondial în armata austro-ungară, fiind locotenent. Atras de ideile comuniste, imediat după război aderă la Partidul Comuniştilor din Ungaria şi activează în regimul Republicii Sovietice Ungare. Îl cunoaşte pe Bela Kuhn, şeful efemerului guvern comunist din Ungaria. Kuhn era şi el de origine transilvăneană, fiind născut în Bistriţa. Participă la luptele conduse de regimul bolşevic maghiar împotriva trupelor române şi cehoslovace. Regimul comunist de la Budapesta este înlăturat după numai patru luni de intervenţia armatelor române.

Fotografia fostului lider comunist din dosarul păstrat în arhivele PCR

Jurnalist comunist

Foriş reuşeşte să se întoarcă la Oradea, aflată deja în Regatul României, unde este timp de un an profesor de matematică. Revine la Braşov, unde îşi reia activitatea politică în calitate de membru al Partidului Socialist. În 1921 aderă la nou înfiinţatul Partid Comunist Român, care în 1924 este interzis de autorităţi. Ajuns în Bucureşti, devine unul dintre cei mai activi jurnalişti şi propagandişti comunişti. A fost arestat de mai multe ori pentru activitate comunistă, începând cu 1926. După ultima condamnare, în 1932, a petrecut trei ani la Doftana. Atunci a făcut un gest care i-a determinat pe tovarăşii săi să-și piardă încrederea în el. A semnat o declaraţie de renunţare la propaganda comunistă. Chiar dacă a revenit la scurt timp asupra ei, ulterior a fost bănuit de trădare de rivalii săi.

Fuga în URSS

În 1928, Tribunalul Militar din Cluj îl condamnă la zece ani închisoare, însă scapă fugind în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena şi Berlin. Devine unul dintre cei mai bine pregatiţi agenți ai Cominternului, organizaţia internaţională comunistă condusă de la Moscova. Întors în România în 1930, se căsătoreşte. Este arestat în 1932 la Bucureşti, împreună cu soţia sa, Lotti, şi este judecat în baza Legii Mârzescu, care scotea Partidul Comunist în afara legii. Stă închis până în 1935, perioadă în care divorţează.

Istvan Foriș, tânăr locotonent în armata austro – ungară

Instruit la Moscova

În mai 1940, împreună cu Teohari Georgescu, a reuşit să treacă clandestin graniţa în URSS. După mai multe luni petrecute sub ancheta funcţionarilor cominternişti, cei doi au fost anunţaţi că Foriş a fost investit de conducerea Internaţionalei Comuniste în fruntea PCdR. Este instruit să organizeze sabotaje, acțiuni subversive, să folosească cifruri şi tehnici de spionaj. În acelaşi an, trece clandestin Dunărea pe la Tulcea într-o barcă, întorcându-se în ţară. Concubin pentru o perioadă cu Tatiana Bulan, o evreică din Basarabia pe care sovieticii au paraşutat-o în România pentru a executa acte de sabotaj, s-a căsătorit apoi cu activista Victoria Sîrbu. De la plecarea sa în URSS şi pe întreaga perioadă a mandatului său, rămâne aproape neremarcat în rapoartele Siguranţei, care îl credea fie mort, fie refugiat pe teritoriul sovietic.

Ștefan Foriș era ținut sub observație de Chestura Poliției Brașov


Nepopular şi fără carismă

Ştefan Foriş nu a dovedit calităţi de conducător. Rigid, cu un spirit exagerat al disciplinei de partid, vanitos şi impulsiv, va intra în conflict cu o bună parte dintre membrii de partid care mai rămăseseră în libertate. Nepopular, fără charismă şi autoritate, este contestat de comuniştii din închisoare, al căror lider neoficial era Gheorghiu-Dej. Din multe puncte de vedere, Ştefan Foriş a fost exact opusul lui Gheorghiu-Dej. Avea pregătire intelectuală şi vorbea mai multe limbi: română, maghiară, germană şi franceză. În plus, avea deja o carieră revolu­ţionară impresionantă. Deşi Dej era în închisoare, iar Foriş liber, primul a reuşit să facă mai multe alianţe şi să pună la cale înlăturarea lui Foriş. Iniţial, ajutorul i-a venit din partea lui Emil Bodnăraş. Acesta era un fost ofiţer de artilerie din armata română, care dezertase în 1932 şi fugise în URSS.

Bănuieli nedovedite

După prăbuşirea închisorii Doftana, la cutremurul din 1940, penitenciarul Caransebeş devenise principalul centru de detenţie al comuniştilor. Aici domnea o atmosferă de suspiciune, iar noii veniţi erau chestionaţi despre cei care îi trădaseră. Astfel, asupra lui Foriş s-au abătut mai multe bănuieli, niciodată dovedite, că s-ar afla la originea descinderii Siguranţei la o tipografie clandestină şi la o casă conspirativă. Emil Bodnăraş, reîntors în ţară ca spion, este arestat şi încarcerat. Aici ia legătura cu Gheorghiu-Dej. Eliberat în 1942, Bodnăraș s-a deplasat la București și a luat legătura cu alţi doi, Constantin Pârvulescu și cu Iosif Rangheț – doi membri ai conducerii clandestine comuniste – pentru a complota pentru înlăturarea din funcția de secretar general al PCR a lui Foriș, acuzat că ar fi trădător și agent al Siguranței.

Destituit cu un document fals

După bombardamentul de avi­­a­ție asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944, Bodnăraș și Rangheț l-au capturat pe Foriș și l-au forțat cu pistolul la tâmplă să-și semneze demisia. Ajuns la casa conspirativă unde se afla Ștefan Foriș, Bodnăraș i-a prezentat acestuia un mesaj falsificat ca venit din partea Internaționalei Comuniste, prin care conducerea partidului era destituită, iar toate legăturile, inclusiv cifrul conspirativ – adică numele membrilor și casele conspirative, trebuiau predate noii conduceri. De asemenea, conducerea veche trebuia să se pună la dispoziția conducerii desemnate. Foriş este totuşi lăsat să lucreze în redacţia clandestină a ziarului România Liberă. O scrisoare cifrată a lui Bodnăraş trimisă la lagărul de la Târgu Jiu, unde se afla Dej, confirma îndeplinirea acţiunii. După lovitura de stat din 23 august 1944, Foriş este lăsat să se plimbe prin oraş, dar numai însoţit. Practic, timp de doi ani este sechestrat. În 1945, conferinţa naţională a PCR a consfinţit o nouă conducere a partidului: Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghiu-Dej şi Teohari Georgescu. La o şedinţă secretă din 1946, la propunerea lui Dej, cei patru hotărăsc suprimarea lui Foriş.

Locul în care a fost îngropat Foriș împreună cu alți doi tovarăși asasinați

„Fă-l să tacă!”

În 1946, Foriş era sechestrat în fostul sediu al Gestapoului din Bucureşti, de pe Aleea Alexandru, preluat între timp de comunişti. Aici, la ordinul lui Gheorghiu-Dej, a fost asasinat de Bodnarenko Pantelei Pantiuşa, alias generalul locotenent Pintilie Gheorghe, ofiţer NKVD, care ulterior a devenit primul şef al Securităţii. „Fă-l să tacă!”, i-ar fi ordonat Dej, cu acordul tovarăşilor săi, lui Pantiuşa. În luna februarie 1945, pentru a executa ordinul, a apelat la şoferul său, Mitea, ofiţer NKVD, paraşutat de ruşi, în iarna anului 1944, în munţii Predealului.
O anexă a clădirii se afla în acea perioadă în construcţie. În întunericul din magazie, se afla o groapă adâncă de 3-4 metri. După ce fusese ţinut prin beciuri şi alte subterane, Foriş a fost adus cu forţa în locul care avea să-i fie mormânt. În dreptul uşii, şoferul lui Pantiuşa, Dumitru Neciu, l-ar fi izbit cu o rangă în moalele capului. Să fie sigur că nimereşte, pentru că victima era înaltă, bărbatul se urcase pe un scaun aşteptând să dea lovitura finală. În aceeaşi groapă au mai fost aruncaţi doi foşti comunişti ilegalişti asasinaţi pentru că erau bănuiţi de legături cu fosta Siguranţă a statului. Fără proces, fără condamnare.

Craniul lui Foriș (primul din dreapta), la exhumarea din 1968


Insistenţele mamei

În 1942, mama lui Foriş vânduse cărămidăria şi-i dăduse banii fiului său pentru a putea susţine partidul. La 5 decembrie 1944, Foriş scrie CC al PCdR : „Mama mea, din cauza amânărilor, şi-a pierdut orice răbdare şi vrea să meargă la personalităţi străine în chestia mea. Dânsa a devenit foarte nervoasă şi mi-e tare frică nu cumva să-mi facă vreun mare bucluc“. În primăvara anului 1946, după asasinarea băiatului ei, disperată că nu primeşte nicio veste de la el, pleacă din Tărlungeni la Bucureşti să-l caute. Pentru că nimeni nu-i dădea informaţii, timp de mai multe zile, s-a aşezat la intrarea sediului central al partidului, făcând gălăgie. Pantiuşa a încercat s-o liniştească, spunându-i să revină după câteva săptămâni. Povestea s-a repetat, iar bătrâna a devenit din ce în ce mai disperată, strigând în stradă că fiul ei a fost omorât.

Asasinată la Oradea?

Într-una din zile, când bătrâna, venită din nou din Tărlungeni, făcea scandal, în clădire se afla şi un secretar de partid din Oradea. Pantiuşa a discutat cu el s-o ia in maşină şi s-o facă să tacă. A reuşit s-o convingă să se urce în maşină, spunându-i că omul care pleacă cunoaşte precis locul unde se află fiul ei şi o va duce la el. E purtată de la Bucureşti la Oradea, apoi la Băile Felix şi iar la Oradea, pe strada Cuza Vodă nr. 20. Aici şi-a găsit şi sfârşitul. Activistul Adolf Fogel, în casa căruia femeia s-a prăpădit, susţine că aceasta ar fi murit de moarte bună: era bolnavă de inimă, nu prea mânca şi postea des. Totuşi, rămâne deschisă varianta asasinatului. Se întâmpla în vara lui ’47. Pentru că nu puteau s-o îngroape creştineşte, patru comunişti au învelit cadavrul fără niciun fel de îmbrăcăminte într-un covor şi l-au aruncat în Crişul Repede. Cadavrul ei a fost descoperit eşuat pe malul râului.

Reabilitat la ordinul lui Ceauşescu

Douăzeci de ani mai târziu, Nicolae Ceauşescu, noul secretar general PCR după moartea lui Dej, a redeschis cazul Foriş. Nu pentru că ar fi dorit prea mult să se facă dreptate. Dar, în acest fel, putea să-i înlăture pe cei aflaţi în conducerea partidului care i se opuneau. În special pe Alexandru Drăghici, ministrul de Interne, implicat cu ani în urmă în arestarea și interogarea mai multor tovărăşi suprimaţi de securitate. Plenara CC al PCR din aprilie 1968 a făcut o analiză a așa-numitor „greșeli comise de partid în trecut”. Această reglare de conturi a fost o operaţiune „strict secretă”, cunoscută doar de liderii Biroului Politic al partidului. Deshumarea oaselor lui Foriş s-a realizat cu mare greutate deoarece clădirea în care fusese îngropat în ciment, situată pe Aleea Alexandru din Bucureşti, primul sediu al Partidului Comunist, devenise sediul Ambasadei Poloniei. Ancheta a stabilit că mama lui Ştefan Foriş a murit de moarte naturală.

Mărturii sinistre

Cercetările au adus la lumină fapte sinistre. „Eu am săpat groapa, eu personal am făcut totul, nu am vrut să amestec pe nimeni […] Am făcut-o mai adâncă. Dacă cineva va schimba podeaua să nu dea peste el, cam 2-3 metri adâncime“, declara Paniuşa. Iniţial a recunocut că el ar fi fost autorul crimei, dar apoi lasă ranga în mâna lui Neciu. Fost ministru de Interne în timpul operaţiunii, Teohari Georgescu, îşi aminteşte, la 17 ianuarie 1968, în faţa aceleiaşi comisii de partid: „Nu a putut fi omorât cu o singură lovitură şi a trebuit să-i dea mai multe lovituri. […] Nu a fost împuşcat pe motivul ca să nu facă gălăgie. […] După câte ştiu, deasupra s-a turnat o placă de beton“. Pantiuşa confirmă: „Am pus pământ, apă, am lăsat 2-3 zile până s-a bătut şi iar am pus apă şi singura grijă a fost ca să se aşeze pământul. Podeaua era de scândură albă, nevopsită şi m-am preocupat s-o vopsesc, dar nu am găsit vopsea şi am lăsat-o la fel. Apa cu care udam locul era luată de la chiuvetă“, declara Pantiuşa în faţa comisiei de partid.

Soţia lui şi-a pierdut minţile

Tovarăşii nu au fost mai umani nici cu familia fostului lor secretar general. În 1949, şi Victoria Sîrbu (foto, împreună cu copilul) va fi arestată, anchetată şi condamnată la opt ani muncă silnică şi confiscarea întregii averi. Singura ei vină a fost că a convieţuit cu „duşmanul Partidului”. A fost graţiată la 10 octombrie 1955 din lagărul Miercurea-Ciuc. Albise complet şi avea grave probleme psihice. A ajuns acasă cu un şobolan mort într-un pantof. Nimeni nu-i spusese în ce împrejurări i-a dispărut soţul, nici ce s-a întâmplat cu fetiţa lor, Vera Victoria, născută în 1945. Şi-a găsit copilul, care fusese îngrijit de nişte rude, dar nu şi-a revenit niciodată, până la moartea ei din 1987. După reabilitarea lui Foriş, fiica sa a primit o pensie specială. S-a sinucis în 1989.

Pintilie Gheorghe, ofiţer NKVD, primul şef al Securităţii:

„Am găsit singur soluţia şi i-am spus lui Ghiţă (n.r. – Gheorghe Gheorghiu-Dej) că am terminat şi m-a felicitat. Mi-a spus:«Bravo, bine că ai terminat. Dă-l în … mă-sii». După aceea s-a făcut o masă mai mică. M-a întrebat încă o dată: «Mă, ai terminat? Bine că ai terminat şi tu, şi noi». […] Vă spun sincer că am făcut din convingere în momentul acela“.

Teohari Georgescu, ministru de Interne în 1946:

„M-am dus la secretarul general al Partidului şi l-am întrebat:«Ce facem cu Foriş, îl ţinem de mult, îl suprimăm?». Faţă de propunerea mea, secretarul general al Partidului mi-a spus că este de acord să-l suprimăm. După aceea i-am căutat pe Vasile Luca şi Ana Pauker – i-am găsit împreună într-o cameră a lui Ana Pauker de la etajul I […]. Amândoi au fost de acord. […] După aceasta, generalul Pintilie mi-a confirmat că a fost executat“.

Comunistele de lângă Braşov

Foriş şi-a atras două verişoare din Tărlungeni, Kati şi Iluş, în mişcarea comunistă. Şi ele proveneau dintr-o familie bună, care avea o bucată de pământ în sat şi mai multe animale. Kati Feher a devenit soţia unui alt mare activist communist, Grigore Preoteasa. Sora ei, Iluş, a fost arestată de Siguranţă după ce a pus un steag roşu pe biserica din sat, în data de 1 mai 1935. Torturată de Siguranţă, după ce a fost eliberată a renunţat la activismul comunist, devenind secretară la un ziar în Braşov.

Amantele lui Dej şi Foriş, surori

La 10 noiembrie 1938, în timpul detenţiei de la Doftana, Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit o telegramă specială, păstrată în arhive: „Sunt de acord. Stop. Introduce cererea direcţiei generale pentru cununia noastră. Stop. Eu fac la fel. Stop.“ Autoarea este o anume Elena Sârbu din Soroca (actualmente, în Republica Moldova), studentă la Medicină, comunistă închisă la penitenciarul din Dumbrăveni, în aceeaşi celulă de partid cu Ana Pauker. Căsătoria nu a avut loc, până la urmă, dar Elena Sârbu a fost amanta oficială a liderului comunist până în 1939. Elena Pavel era sora Victoriei Sârbu, asistenta şi amanta lui Ştefan Foriş în acea vreme.

Căsătoriți din 1968: Cine este soția lui Alexandru Arșinel și cât de frumoasă era în tinerețe

De către
M.Ex.
-
0

l Acum a ajuns în scaun cu rotile!

Pe Alexandru Arșinel îl cunoaște toată lumea, dar puțini știu cum arată partenera lui de viață. Marilena era de-o frumusețe răpitoare în tinerețe, astfel că nu e de mirare faptul că a reușit să-i cucerească iremediabil inima marelui artist. Din păcate, soarta nu a fost blândă cu ea, fiind acum imobilizată într-un scaun cu rotile. Iată care e motivul dureros!
Alexandru Arșinel este unul dintre cei mai mari artiști ai țării noastre cu care ne putem lăuda în toată lumea. Celebrul actor are o carieră la care mulți nici măcar nu îndrăznesc să viseze, talentul său fiind inegalabil. El și colega lui de breaslă, Stela Popescu, au fost aproape nedezlipiți pe scenă, astfel că moartea regretatei artiste l-a marcat profund, izbucnind în plâns la parastasul ei.

Cine este Marilena, soția lui Alexandru Arșinel

Așadar, Alexandru Arșinel și Stela Popescu au avut o relație atât de strânsă de prietenie, încât unii dintre fani au crezut la început că formează un cuplu, lucru infirmat ulterior de ei. Soția faimosului actor este Marilena Arșinel, cei doi fiind căsătoriți din anul 1968. Fiind de o frumusețe răpitoare, Marilena Arșinel l-a cucerit imediat pe marele artist. Cei doi au împreună doi băieți, Bogdan și Cristian. Chiar dacă niciunul dintre ei nu i-a călcat pe urme celebrului lor tată spre o carieră în lumea artistică, Alexandru Arșinel este extrem de mândru de ei. Cel dintâi este de meserie inginer constructor, iar mezinul s-a orientat către agricultură.

De ce a rămas partenera artistului imobizilată în scaunul cu rotile?

Din păcate, soția lui Alexandru Arșinel a trecut în urmă cu câțiva ani printr-un incident care i-a marcat viața. Marilena a rămas imobilizată într-un scaun cu rotile, după ce tocul pantofilor i s-a blocat în scări și a căzut direct în cap. Deși a ajuns de urgență pe mâinile medicilor pentru a fi operată, aceasta a rămas cu sechele, având în permanență nevoie de îngrijiri.

Cei doi sunt căsătoriți din 1968

Marilena Arșinel are mare noroc de soțul ei, având în vedere că actorul îi este alături în permanență. Anul trecut, Alexandru Arșinel a dat un interviu emoționant în timp ce o îngrijea la munte pe soția lui spunând că partenera lui este foarte optimistă în ciuda problemelor de sănătate.
„Nu știu sigur, dar ea ne transmite foarte mult optimism. O întreb ce face, ea zice bine, „ți-a plăcut mâncarea?”, ea zice da. Eu nu o aud niciodată că ar trebui să fie așa, așa. Nu că e docilă, e foarte optimistă”, a declarat Alexandru Arșinel în urmă cu câteva luni pentru Antena Stars.

Laura Lavric nu-și iartă sora care a acuzat-o public de ”prostituție”

De către
M.Ex.
-
0

Celebra solistă de muzică populară Laura Lavric nu își dorește să îngroape securea războiului cu sora ei, Ecaterina Traian, de la care are de primit daune morale de 10.000 de euro pentru că a distrus imaginea artistei.
În 2012, Ecaterina a susținut, în cadrul emisiunii „Acces direct”, de la Antena 1, că celebra ei soră, Laura Lavric, „mergea cu bărbați pe cadouri și bani”, dar și că fostul soţ al cântăreței, care a fost un om minunat şi care o aştepta din turnee cu flori şi cu mâncare, a divorţat din cauza infidelităţilor şi relaţiilor ei extraconjugale:
„Sunt plecată din ţară din ’90, am întâlnit-o la New York, iar din multe surse am aflat că ea cânta la un restaurant, iar colateral mergea cu orice bărbat care îi oferea cadouri sau bani”, a fost declarația care a costat-o pe Ecaterina 10.000 de euro, în instanță, după ce Laura a dat-o în judecată.


Laura Lavric, despre sora ei: „Pe Ecaterina am găsit-o la matrimoniale. Ei îi tropăiau hormonii”

Dar nici Laura Lavric nu s-a lăsat mai prejos: „Pe Ecaterina am găsit-o la matrimoniale. Şi atunci eu fac o socoteală, a avut o apariţie cât era mama în spital, şi a doua apariţie la două săptămâni după ce am înmormântat-o. Ei îi tropăiau hormonii de supărare că a murit mama ei şi era pe Internet. Atâta perversitate şi nesimţire, n-am văzut”, povestea, în acea perioadă, cântăreață de muzică populară.
Laura Lavric și-a dat sora în judecată, astfel că, după opt ani, de termene, reprezentanții instanței au executat-o silit pe Ecaterina Traian. În termen de 16 ani, femeia trebuie să îi achite 10.000 de euro, drept daune morale.
Laura Lavric nu caută împăcare cu sora ei: „Pentru mine, ea nu mai există. Am avut colegi, din breasla mea de artiști, care m-au întrebat când se termină tam-tam-ul ăsta. Acum, ea își cere iertare, astea nu sunt lucruri de iertat. Eu, în fața lui Dumnezeu, am iertat-o, dar nu vreau să reiau relația cu ea. Este o femeie periculoasă”, a mai declarat Laura Lavric.

Laura Lavric, afectată dur de pandemia de coronavirus

Perioada de pandemie a afectat-o grav și pe ea, pe plan profesional și financiar: „Am evenimente pe care deja le-am amânat de anul acesta pe anul viitor. Îmi este foarte dor de scenă, de public, de emoția publicului. Acum mă simt inutilă, nu mă simt folosită! A fost o perioadă proastă, nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea din acest domeniu, însă m-au salvat foarte mult afacerile pe care le am, dar și chiriile.
Acum, de 8 Martie, o să mai am câteva filmări, pentru diverse emisiuni de televiziune, și cam atât. În rest, nimic. Aștept să își revină lucrurile, mă uit la televizor, la știri, și zic poate de mâine se schimbă ceva. În perioada asta m-au salvat mult afacerile pe care le am. Am apartamente închiriate și mi-au venit de acolo banii, de asemenea am și spații comerciale închiriate, plus că am și o pizzerie în Iași, care mi-a mers destul de bine”, s-a mai confesat Laura Lavric.

Cugetări

De către
M.Ex.
-
0

Nichita Stănescu: „Oamenii sunt păsări cu aripile crescute pe dinăuntru”

Calendar religios: 5 martie

De către
M.Ex.
-
0

Ortodox
†) Sfântul Mucenic Conon din Isauria.
Greco-catolic
†) Sf. cuv. m. Conon.
Romano-catolic
†) Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep;
Adrian din Cezareea, m.

S-a întâmplat la 5 martie

De către
M.Ex.
-
0

1616: Biserica catolică a declarat ca erezii teoriile legate de astronomie ale episcopului Nicolaus Copernic (1473-1543)
1658: A început domnia lui Mihnea Radu în Țara Românească (1658-1659)
1909: Se naște Alexandru Gregorian, scriitor și ziarist român (d. 1987)
1910: Se naște Iustin Moisescu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (d. 1986)
1920: Se naște Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor român (d. 1962)
1953: Moare Iosif Vissarionovici Stalin în vârstă de 74 de ani. Trupul său a fost mumificat și păstrat în Mausoleul lui Lenin până la 3 octombrie 1961, când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică. Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului
1953: Moare Serghei Prokofiev, compozitor rus (n. 1891)
1955: Moare Hortensia Papadat-Bengescu, prozatoare și autoare dramatică română (n. 1876)
1966: Moare Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko), poetă rusă (n. 1889)

1...4.3714.3724.373...4.835Pagina 4.372 din 4.835

ALEGEREA EDITORULUI

POSTĂRI POPULARE

CATEGORIE POPULARĂ

DESPRE NOI

Monitorul Expres este membru al Biroului Roman de Audit al Tirajelor si al A.P.E.L. (Asociaţia Patronală a Editorilor Locali). Data primei apariţii 5 ianuarie 2004. Fondat de Marius Stoianovici. (Şi) acest site foloseşte cookie-uri proprii şi ale terţilor.

URMĂRIȚI-NE PE

Copyrights © All Rights Reserved.

Cu exporturi de peste 3 miliarde de euro în zece ani, compania ilustrează contribuția industriei de prelucrare a lemnului la balanța comercială a României și rolul Brașovului în această industrie.

Industria de prelucrare a lemnului se numără printre sectoarele care contribuie pozitiv la balanța comercială a României, iar Brașovul ocupă un loc important pe această hartă industrială. Kronospan operează aici o unitate de producție de plăci OSB, integrată în activitatea companiei din România, ale cărei produse ajung pe piețe din Europa, Asia, Africa, America și Australia.

Un material publicat recent de Profit.ro arată că industria de prelucrare a lemnului ajută România să exporte mai mult și să importe mai puțin. Pentru o zonă cu tradiție industrială precum Brașovul, exporturile înseamnă activitate pentru fabricile locale, locuri de muncă, comenzi pentru furnizori și venituri care se întorc în economia locală.

Un exemplu relevant este Kronospan România, care operează o fabrică și la Brașov. La nivelul activității sale din România, compania exportă produse în peste 75 de țări, iar valoarea cumulată a exporturilor din ultimii zece ani depășește 3 miliarde de euro. Aceste rezultate arată că produsele fabricate în România sunt competitive și căutate pe piețe cu cerințe și standarde diferite.

Relațiile construite pe termen lung reprezintă una dintre bazele acestei performanțe. Kronospan lucrează cu parteneri care cumpără produse din România încă din 2001, inclusiv din țări precum Egipt și Japonia.

„Avem clienți cu tradiție, care cumpără de la noi încă din 2001, inclusiv din țări precum Egipt sau Japonia. Produsele realizate în România ajung și pe piețe mai îndepărtate, precum Madagascar. Activitatea de export este susținută de o echipă extinsă, cu colegi în Australia, Nigeria, China, Egipt și Japonia. Fiecare piață are propriile exigențe și standarde, iar pentru fiecare dintre acestea avem certificările și produsele care răspund cerințelor specifice”, declară Mircea Nedelea, Directorul de Vânzări al Kronospan Trading.

Această extindere geografică presupune adaptarea produselor la cerințe tehnice, standarde și certificări diferite. Exporturile nu se bazează astfel doar pe capacitatea de producție, ci și pe cunoașterea fiecărei piețe, pe relațiile comerciale construite în timp și pe capacitatea companiei de a livra produse conforme cu cerințele clienților.

Brașov, parte a unei industrii care aduce bani în economia României

Importanța activității industriale de la Brașov trebuie privită și în contextul mai larg al industriei românești de prelucrare a lemnului. Conform analizei amintite, industria lemnului și cea a mobilei au exportat împreună produse în valoare de 4,25 miliarde de euro în 2024, aproximativ dublul importurilor, generând un excedent comercial de circa 2 miliarde de euro.

Datele UN Comtrade incluse în analiză indică exporturi românești de lemn și articole din lemn în valoare de 1,941 miliarde de dolari în 2024. Dintre acestea, exporturile de plăci aglomerate au avut o valoare de 475 de milioane de dolari, iar cele de plăci fibrolemnoase, de 165 de milioane de dolari. În 2023, România s-a situat pe locul al patrulea la nivel mondial între exportatorii de plăci aglomerate.

Dincolo de aceste cifre, exportul produselor prelucrate în România înseamnă valoare adăugată creată în țară. Înainte de a ajunge la clienții externi, produsele trec prin procese industriale, controlul calității, certificare și logistică, activități care susțin locuri de muncă și servicii specializate.

Pentru Brașov, activitatea Kronospan conectează economia locală la circuite comerciale internaționale. Fabrica locală produce plăci OSB, utilizate în construcții și alte aplicații, iar activitatea sa susține producția industrială, logistica, serviciile specializate și competențele tehnice din zonă. În același timp, relațiile comerciale dezvoltate de companie pe piețele externe confirmă competitivitatea produselor fabricate în România.

Industria are nevoie de predictibilitate și de o imagine bazată pe date

Performanța la export nu elimină însă dificultățile cu care se confruntă industria. Analiza amintită mai sus semnalează birocrația, accesul dificil la materia primă, suprareglementarea și lipsa predictibilității drept obstacole care pot afecta competitivitatea companiilor românești. În același timp, o percepție publică negativă asupra întregului sector poate afecta reputația producătorilor inclusiv pe piețele externe.

Datele economice arată că industria de prelucrare transformă lemnul în produse cu valoare adăugată, exporturi, locuri de muncă și venituri pentru comunitățile locale. Exemplul Kronospan România arată concret cum o capacitate industrială dezvoltată la Brașov poate fi conectată la piețe internaționale și poate susține relații comerciale construite pe termen lung.

Cu exporturi cumulate de peste 3 miliarde de euro în zece ani și o prezență comercială extinsă la nivel global, activitatea Kronospan plasează și Brașovul pe harta industriei românești de prelucrare a lemnului. Contribuția poate fi măsurată nu doar prin valoarea produselor exportate la nivelul companiei, ci și prin legătura dintre producția locală, furnizori, servicii specializate și piețele internaționale.

În 2027, alegerea unui program de facturare ține mai puțin de aspectul facturii și mai mult de ce se întâmplă cu ea după emitere. Pentru un IMM, opțiunile se împart în trei categorii: programe de facturare, programe de contabilitate și sisteme ERP. Un program de facturare emite și transmite documente, unul de contabilitate le înregistrează, iar un ERP leagă facturarea de stocuri, plăți, cashflow și raportare.

Diferența contează într-un an în care fiecare factură trece prin RO e-Factura, apare în SAF-T și influențează decontul de TVA. O alegere potrivită reduce munca dublă dintre aplicații, iar una nepotrivită o mută doar dintr-un fișier în altul. Ghidul de mai jos compară cele trei categorii și criteriile după care alegi între ele.

Ce diferență există între un program de facturare, unul de contabilitate și un ERP?

Un program de facturare emite facturi, proforme și avize și le transmite în SPV, dar se oprește, de regulă, la document. Un program de contabilitate înregistrează documentele în conturi, generează balanța și declarațiile, însă lucrează pe date introduse sau importate din alte aplicații. Un sistem ERP reunește facturarea, gestiunea, achizițiile, cashflow-ul și raportarea în aceeași bază de date.

Pe scurt, cele trei categorii acoperă:
• programul de facturare, cu emiterea documentelor și transmiterea în RO e-Factura;
• programul de contabilitate, cu înregistrările contabile, balanța și declarațiile fiscale;
• sistemul ERP, cu fluxul complet, de la ofertă și stoc la încasare, cashflow și rapoarte.

Pentru o firmă cu câteva facturi pe lună, un program simplu de facturare poate acoperi nevoia de bază. Pe măsură ce apar stocuri, furnizori, mai multe conturi bancare și termene de plată, aceeași informație ajunge introdusă de mai multe ori, în aplicații diferite. Din această dublare apar diferențele dintre factură, extras și contabilitate.

Ce avantaje are un ERP față de un program de facturare?

Avantajul central al unui ERP este că o singură operațiune actualizează toate zonele afectate de ea. Factura emisă descarcă stocul, apare la încasări și intră în cashflow-ul previzionat, iar factura primită de la furnizor ajunge direct în achiziții și în gestiune. Rezultatul se vede în mai puține reintroduceri de date și în rapoarte disponibile fără exporturi în Excel.

Un ERP se adaptează și la specificul fiecărui domeniu, de la producție și distribuție până la servicii. Un ERP pentru companii de construcții de la QuickFin.erp, de exemplu, urmărește bugetele, contractele, costurile cu materialele și plățile pentru fiecare proiect. Într-un program de facturare clasic, aceeași urmărire înseamnă tabele separate și verificări manuale.

Ce cerințe trebuie să acopere un program de facturare în 2027?

În 2027, un program de facturare trebuie să transmită facturile în RO e-Factura în 5 zile lucrătoare de la emitere și să păstreze XML-urile validate, care reprezintă exemplarul original al facturii. Datele lui ajung apoi în SAF-T, în declarația 394 și în decontul de TVA, pe care ANAF îl compară cu decontul precompletat RO e-TVA. Orice diferență dintre aceste surse cere explicații.

Criteriile minime de verificat în 2027 sunt:
• transmiterea automată în SPV și urmărirea statusului fiecărei facturi;
• arhivarea XML-urilor validate;
• preluarea automată a facturilor primite din SPV;
• legătura cu încasările și cu reconcilierea bancară;
• compatibilitatea cu standardul european EN 16931, obligatoriu prin pachetul ViDA pentru facturile B2B intracomunitare din 2030.

Un ERP acoperă aceste cerințe din același flux, fără exporturi între aplicații. Un program izolat de facturare le acoperă doar parțial, iar restul muncii revine contabilului sau antreprenorului la închiderea de lună.

Unde se încadrează QuickFin.erp?

QuickFin.erp se încadrează în categoria sistemelor ERP construite pentru firmele din România, cu facturare, e-Factura integrată cu SPV, gestiune, achiziții și cashflow în același cont. Platforma folosește agenți AI pentru sarcini concrete: reconcilierea bancară pornită de la extrasul în format PDF, procesarea facturilor primite din SPV și răspunsuri la întrebări despre datele financiare ale firmei.

Pentru facturarea zilnică, programul de facturare cu agenți AI QuickFin ERP emite facturi, proforme și facturi storno, le transmite automat în SPV și arată statusul fiecăreia în listă.

Stocul se descarcă la emitere, notele contabile se generează automat, iar cashflow-ul previzionat se actualizează la fiecare document. Planul Lite Starter pornește de la 4,99 € pe lună plus TVA, iar planurile superioare adaugă gestiune, producție și contabilitate completă.

În 2027, un program de facturare rămâne suficient pentru activitățile foarte simple, însă firmele cu stocuri, furnizori și termene de plată câștigă mai mult dintr-un ERP care leagă documentele de bani și de raportare. QuickFin.erp oferă 30 de zile gratuite pe orice plan și 365 de zile gratuite pentru firmele înființate în ultimele 12 luni. Testează platforma pe datele firmei tale și compară rezultatul cu fluxul actual.

Te-ai mutat într-o locuință nouă, ai eliberat camera în care până acum ținea biroul sau pur și simplu nu te mai regăsești în dormitorul de acum? Amenajarea unei camere de la zero pare la început copleșitoare, dar devine simplă dacă o iei în ordinea firească: întâi pereții, apoi podeaua, apoi patul și, la final, detaliile. Fiecare etapă influențează următoarea, așa că merită gândite împreună. La Leroy Merlin găsești soluții pentru toate aceste etape, plus idei care te ajută să vezi cum se leagă între ele.

Stabilește atmosfera înainte de orice cumpărătură

Înainte să alegi materiale, decide ce vrei să simți când intri în cameră. Un dormitor în nuanțe calde, de bej, teracotă sau verde salvie, transmite liniște, iar unul în tonuri reci, de gri sau albastru, pare mai aerisit. Pentru o cameră mică, culorile deschise o fac să pară mai mare. Alege două-trei culori de bază și păstrează-le pe tot parcursul proiectului. Notează și dimensiunile camerei, poziția ferestrei și a prizelor, pentru că de ele depinde unde va sta patul.

Pereții, fundalul întregii camere

Vopseaua rămâne varianta cea mai simplă, dar un tapet ales cu grijă poate da caracter întregii încăperi. O idee des folosită este peretele de accent din spatele patului: restul camerei rămâne într-o culoare neutră, iar un model floral, geometric sau cu textură aduce personalitate fără să încarce spațiul. Tapetul pe suport de vlies se montează mai ușor, pentru că adezivul se aplică direct pe perete, iar cel din vinil rezistă mai bine la ștergere. Calculează numărul de role în funcție de înălțimea peretelui și de raportul modelului și pregătește suprafața, care trebuie să fie netedă și uscată.

Podeaua, confort la fiecare pas

Dormitorul este camera în care umbli cel mai des desculț, așa că senzația de sub picioare contează. Dacă îți dorești căldură și liniște, mocheta este o alegere potrivită: este moale, reduce zgomotul pașilor și ecoul din cameră și păstrează mai bine căldura decât o pardoseală rece. Pentru dormitor, alege un fir mai des, care rămâne plăcut la atingere și se uzează mai greu, iar dacă ai încălzire în pardoseală, verifică dacă modelul este compatibil cu ea. Aspiratul regulat o păstrează curată și îi prelungește viața.

Patul, piesa centrală

Odată stabiliți pereții și podeaua, patul își găsește locul firesc. Ideal este să ai acces din ambele părți, cu cel puțin 60 de centimetri liberi, iar tăblia să stea lipită de peretele de accent. Dimensiunea lui o alegi în funcție de cameră și de câte persoane dorm în el.

Când compari modelele de saltele pat, pornește de la dimensiunile exacte ale somierei, pentru că o saltea mai mică sau mai mare decât cadrul se deformează în timp. Uită-te apoi la materiale, de la spumă la arcuri independente, și la husă: una detașabilă și lavabilă îți ușurează mult întreținerea. După despachetare, lasă salteaua câteva ore să se aerisească și să-și recapete forma înainte să o folosești.

Detaliile care fac camera a ta

Ultima etapă este cea mai plăcută: perdelele care filtrează lumina dimineții, o oglindă, câteva rafturi și textilele care leagă culorile alese la început. Nu uita de lumină: o sursă principală pe tavan, câte o veioză de fiecare parte a patului și, eventual, o bandă discretă de lumină caldă în spatele tăbliei schimbă complet atmosfera serii. La Leroy Merlin găsești, în același loc, tapet, pardoseli, saltele și decorațiuni, așa că poți gândi camera ca pe un întreg și poți păstra stilul de la un capăt la altul. Iar dacă vrei să vezi materialele înainte să te decizi, magazinul este locul potrivit să le compari.

Un dormitor amenajat de la zero este o ocazie rară să construiești exact spațiul de care ai nevoie. Ia deciziile pe rând, păstrează-te în paleta aleasă și nu te grăbi la detalii. Rezultatul va fi o cameră în care te întorci cu plăcere în fiecare seară.

Mănânci echilibrat, mergi regulat la sală, ai grijă la somn, iar greutatea ta pare stabilă. Totuși, abdomenul inferior, flancurile, coapsele sau brațele par să nu se schimbe în ritmul în care ai vrea. Situația este frecventă și nu însemnă că regimul alimentar sau că antrenamentele tale nu funcționează.

Corpul nu elimină grăsimea uniform. Unele zone răspund mai lent la deficitul caloric, iar altele păstrează depozite subcutanate chiar și după ce ai obținut o greutate apropiată de cea dorită. Iată ce înseamnă grăsimea localizată rezistentă, care sunt cauzele posibile și ce opțiuni medicale pot exista după ce ai construit obiceiuri sănătoase.

Ce înseamnă grăsimea localizată rezistentă la dietă și sport?

Expresia „grăsime rezistentă” descrie, de regulă, depozite de țesut adipos care rămân vizibile în anumite regiuni ale corpului, deși ai slăbit sau urmezi consecvent un program de mișcare. Nu există un tip separat de grăsime pe care dieta și sportul să nu îl poată influența deloc. Mai degrabă, organismul mobilizează mai greu energia stocată în anumite zone, precum abdomenul inferior, talia, flancurile, coapsele, partea posterioară a brațelor sau zona submentală.

Poți suspecta un depozit localizat dacă hainele devin mai largi în anumite zone, dar continuă să fie strâmte în altele. Această situație nu confirmă o indicație pentru vreo procedură, dar merită discutată cu un medic dacă te preocupă. Când depozitele rămân clar delimitate, chiar și după luni de alimentație echilibrată și mișcare constantă, liposucția poate fi una dintre soluțiile medicale discutate pentru remodelarea zonelor respective.

Dacă apar umflături recente, asimetrie pronunțată, modificări rapide ale formei corpului sau sensibilitate locală, programează un consult, pentru că aceste semne pot necesita o evaluare diferită de cea estetică.

Ce să faci când problema nu este doar grăsimea, ci și pielea în exces?

Uneori, abdomenul rămâne proeminent sau lipsit de fermitate din alte motive decât grăsimea localizată. După sarcină sau după o scădere mare în greutate, pot apărea exces de piele, laxitate cutanată și diastază abdominală, adică depărtarea mușchilor drepți abdominali.

În astfel de situații, liposucția are anumite limite, mai exact nu îndepărtează un exces mare de piele și nu corectează diastaza. Poți analiza împreună cu chirurgul beneficiile operației de abdominoplastie, o procedură care îndepărtează pielea în exces și poate corecta diastaza, atunci când există indicație medicală pentru asta. Consultația ar trebui să includă și discuția despre cicatrici, recuperare, controale și activitățile pe care le vei relua gradual.

Un abdomen mărit nu reprezintă automat o indicație pentru liposucție sau abdominoplastie. Balonarea, grăsimea viscerală, postura și laxitatea pielii pot contribui separat sau împreună, iar examinarea clinică ajută medicul să diferențieze aceste situații.

De ce apar depozitele adipoase persistente, chiar și cu un stil de viață sănătos?

Distribuția țesutului adipos diferă de la o persoană la alta. Două persoane cu aceeași greutate, înălțime și rutină sportivă pot avea forme corporale diferite, din câteva motive:

Discută cu medicul de familie dacă observi oboseală persistentă sau schimbări rapide în greutate, pentru a exclude alte cauze medicale.

De ce abdomenele nu elimină grăsimea de pe burtă?

Exercițiile abdominale întăresc musculatura, dar nu forțează organismul să ardă grăsimea exact din zona antrenată. Acest fenomen poartă numele de „slăbire localizată”, iar literatura de specialitate nu îl susține ca efect obținut prin exerciții direcționate pe o singură zonă. Sportul rămâne, totuși, esențial pentru sănătate: crește consumul energetic total, păstrează masa musculară și reduce riscul de recâștigare a kilogramelor, dar nu poate controla ordinea în care organismul folosește rezervele de energie sau îndepărta excesul de piele.

Cum verifici dacă stagnarea este reală, înainte de un consult?

Înainte să iei în calcul o soluție de remodelare corporală, analizează-ți obiceiurile. Un checklist simplu te poate ajuta:

Dacă bifezi majoritatea punctelor și depozitele persistă, o discuție cu un chirurg plastician te poate ajuta să înțelegi ce opțiuni sunt realiste pentru corpul tău.

Ce merită să reții înainte de a lua o decizie?

Grăsimea localizată rezistentă apare frecvent dintr-o combinație de factori ce țin de genetică, hormoni, structură corporală și adaptări normale după slăbire. Alimentația echilibrată, somnul și mișcarea rămân baza menținerii sănătății, dar nu pot direcționa slăbirea către o singură zonă.

Dacă ai o greutate stabilă și observi depozite persistente, discută cu un specialist despre opțiunile potrivite pentru tine. Un specialist în chirurgie plastică îți poate explica la ce rezultate realiste te poți aștepta.

Disclaimer: Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

Surse de informare:

c2cfb2d6b1281b9b34bd8299ec5dc780.jpgDr. med. Priv. Mihai Chertif M.D.

Chirurgie plastică și estetică

Administrator Clinica Cosmedica Baia Mare

www.cosmedica.ro

https://www.instagram.com/clinica.cosm

Pregătești cârnați după tăierea porcului, faci chiftele pentru familie sau procesezi carne pentru o pensiune? Înainte să alegi o mașină de tocat, merită să estimezi realist cât poți lucra într-o oră. Cifra de pe cutie arată de regulă randamentul obținut în condiții bune: carne rece, bucăți potrivite, sită curată și motor folosit corect.

În gospodărie, timpul real include pregătirea cărnii, alimentarea aparatului, schimbarea sitei și curățarea pieselor. Următorii pași te ajută să alegi o capacitate potrivită, fără să plătești pentru un aparat prea mare sau să forțezi unul prea mic.

1. Înțelege ce arată capacitatea în kg/oră

Producătorii exprimă capacitatea prin cantitatea de carne pe care mașina o poate toca într-o oră de funcționare. Folosește această valoare ca punct de plecare, nu ca promisiune fixă. De exemplu, un aparat cotat la 100 kg/oră poate procesa aproximativ 60–75 kg într-o oră în care incluzi pauzele și manipularea cărnii.

Verifică și cât timp poate funcționa motorul fără oprire. Un model care lucrează 30 de minute, apoi are nevoie de o pauză scurtă, poate susține un ritm mai bun decât unul care se încălzește după 10 minute. Pentru rezultate stabile, citește instrucțiunile privind pauzele recomandate de producător.

2. Alege tipul de mașină după cantitatea de carne

Fiecare gospodărie lucrează în alt ritm. Dacă toci de două ori pe an câteva kilograme pentru sarmale sau chiftele, nu ai aceleași nevoi ca o fermă familială care pregătește 100 kg de carne într-o zi.

Tip mașină de tocat Randament realist orientativ Potrivită pentru
Manuală 5–15 kg/oră Cantități mici, utilizare ocazională
Electrică de uz casnic 15–60 kg/oră Gospodării și preparate pentru familie
Semiprofesională 60–150 kg/oră Ferme familiale, pensiuni, loturi mari
Profesională 150–500+ kg/oră Măcelării și procesare frecventă

O mașină manuală te ajută la 2–5 kg de carne, mai ales dacă lucrezi fără acces la electricitate. Pentru un lot de 20–30 kg de cârnați, o mașină electrică bine construită îți reduce efortul și păstrează un ritm constant.

Modelele semiprofesionale au de obicei componente metalice, tavă mai mare și motor pregătit pentru sesiuni mai lungi. Dacă administrezi o mică fermă, o pensiune sau vinzi produse pregătite legal, acest tip de aparat oferă un raport corect între preț, putere și ritm de lucru.

3. Pregătește carnea pentru un randament bun

Carnea rece trece mai ușor prin melc și sită. Pune bucățile la frigider înainte de lucru, iar dacă sunt moi, lasă-le 20–30 de minute la congelator. Nu le îngheța complet: carnea trebuie să fie fermă la exterior, dar ușor de tăiat cu cuțitul.

Taie carnea în cuburi care intră lejer în gura de alimentare. Îndepărtează oasele, cartilajele tari, pielițele groase și tendoanele mari. Aceste resturi pot bloca mecanismul sau pot uza cuțitul. Folosește împingătorul aparatului, nu degetele și nici coada unui cuțit.

Sita influențează atât viteza, cât și textura. O sită cu găuri de 6–8 mm merge bine pentru cârnați rustici și chiftele. Pentru umpluturi mai fine, poți toca apoi printr-o sită de 3–4,5 mm, dar timpul de lucru crește. La cârnați, păstrează și grăsimea rece; ea ajută compoziția să rămână suculentă după gătire.

4. Verifică piesele care influențează tocarea

Motorul contează, însă cuțitul, sita, melcul și angrenajele decid cum se comportă aparatul după mai multe utilizări. Un cuțit tocit nu taie curat, ci împinge carnea spre sită. Vei observa că aparatul se mișcă greu, carnea se încălzește și ies fibre neuniforme.

Montează cuțitul cu partea tăietoare spre sită și verifică dacă sita stă dreaptă. Spală piesele imediat după lucru, usucă-le complet și păstrează-le într-un loc ferit de umezeală. Pentru gospodării care caută aparate și accesorii pentru prepararea alimentelor, poți compara echipamentele disponibile aici.

După tocare, umple rapid mațele cât compoziția este rece. Pentru loturi mai mari, mașinile de umplut cârnați ajută la obținerea unor cârnați uniformi și reduc timpul petrecut cu umplerea manuală.

5. Calculează capacitatea necesară

Împarte cantitatea totală de carne la timpul în care vrei să termini lucrarea. Apoi alege o mașină cu o capacitate declarată mai mare decât rezultatul obținut, deoarece vei avea pauze pentru curățare și reîncărcare.

De exemplu:

Nu alege strict după cea mai mare cifră afișată. Uită-te la materiale, disponibilitatea pieselor de schimb și cât de simplu cureți aparatul după fiecare lot.

6. Află ce înseamnă nr. 12, nr. 22 și nr. 32

Aceste numere arată dimensiunea capului de tocare și a componentelor compatibile. Nr. 12 se potrivește pentru folosire ocazională în gospodărie. Nr. 22 oferă un ritm bun pentru familii mari și ferme mici. Nr. 32 se adresează activităților cu volum ridicat, unde ai spațiu suficient și lucrezi frecvent.

Nu presupune că un număr mai mare garantează automat un rezultat mai bun. Un nr. 22 cu motor solid, cuțit bun și angrenaje rezistente poate lucra mai eficient decât un nr. 32 slab construit.

7. Evită greșelile care opresc lucrul

Nu introduce carne caldă, oase sau bucăți prea mari dacă manualul nu permite acest lucru. Oprește aparatul dacă auzi zgomote neobișnuite, simți miros de motor încins sau observi că sita se umple rapid. Curăță piesele, verifică montajul și lasă motorul să se răcească.

Alege aparatul după cel mai mare lot pe care îl pregătești într-un an. Pregătește carnea din timp, lucrează în porții mici și testează întâi textura pe 500 g de compoziție. Astfel poți ajusta sarea, condimentele și sita înainte să pregătești întregul lot de cârnați.

Capacitatea potrivită a unei mașini de tocat carne depinde de cantitatea procesată, frecvența utilizării și timpul disponibil. Compară randamentul declarat cu durata de funcționare recomandată și ia în calcul pregătirea cărnii, pauzele și igienizarea. Astfel, poți alege un aparat care susține ritmul de lucru al gospodăriei sau al micii afaceri.

Geamurile aburite dimineața, pervazurile ude și petele din colțurile pereților apar frecvent în locuințe odată cu răcirea vremii. Un strat fin de condens poate fi normal după o noapte rece, însă picăturile care curg zilnic pe sticlă arată că aerul din casă reține prea mulți vapori. Iată șase măsuri practice care reduc umezeala și ajută la păstrarea unui mediu mai confortabil pentru familie.

1. Măsoară umiditatea și identifică tipul de condens

Condensul apare când aerul cald și umed din interior atinge o suprafață rece, cum este geamul iarna. Vaporii ajung la „punctul de rouă”, adică la temperatura la care se transformă în picături de apă. Ferestrele nu produc umezeala, însă o fac vizibilă.

Înainte să schimbi garnituri sau să investești în aparate, verifică unde apare condensul. Situațiile diferă și cer soluții diferite:

Folosește un higrometru, un dispozitiv simplu care arată umiditatea relativă din încăpere. Așază-l la distanță de calorifer, fereastră, aragaz sau baie, deoarece aceste zone pot modifica temporar valoarea afișată. Multe locuințe se simt confortabil la o umiditate între 40% și 60%. Iarna, dacă geamurile se udă frecvent, urmărește valori apropiate de 40-50%.

Verifică higrometrul dimineața în dormitor, după duș și după ce gătești. Dacă valoarea sare constant peste 60%, ai un indiciu clar că trebuie să reduci vaporii din aer.

2. Aerisește scurt, complet și la momentele potrivite

Mulți proprietari țin geamul rabatat ore întregi, cu intenția de a usca aerul. Metoda răcește pereții, tâmplăria și podeaua, iar încăperea are nevoie apoi de mai mult timp pentru a reveni la o temperatură confortabilă. Pereții reci pot favoriza apariția condensului, mai ales în apartamentele cu izolație modestă.

Deschide ferestrele larg timp de 5-10 minute, de două sau trei ori pe zi. Dacă poți crea curent între camere, schimbul de aer devine mai rapid. Aerul rece de afară conține, de regulă, mai puțini vapori decât aerul din casă. După ce intră și se încălzește, poate prelua umezeala din încăpere.

Acordă atenție momentelor care cresc umiditatea:

Aerisirea ajută mult, însă poate să nu fie suficientă într-un apartament de parter, într-o baie fără geam sau într-o cameră unde se usucă rufe. În astfel de situații, un dezumidificator camera poate menține umiditatea la valoarea setată, fără să fie nevoie să răcești locuința prin aerisiri repetate.

3. Redu umezeala produsă în baie, bucătărie și la uscarea rufelor

Într-o locuință locuită de o familie, vaporii se acumulează repede. Respirația din timpul nopții, un duș fierbinte, fierberea apei și rufele întinse în casă pot ridica umiditatea într-un interval scurt. Într-un dormitor mic, cu ușa închisă, două persoane pot produce suficienți vapori peste noapte cât să apară picături pe geam dimineața.

În baie, pornește ventilatorul înainte de duș, dacă ai unul, și lasă-l activ după terminare. Șterge apa rămasă pe cabina de duș, faianță și baterii. Această rutină reduce cantitatea de apă care se evaporă treptat în următoarele ore. Verifică și robinetele, sifonul de pardoseală sau rezervorul toaletei: o pierdere mică, dar constantă, menține umezeala ridicată.

În bucătărie, pornește hota de la începutul preparării mâncării și acoperă oalele. Fierberea fără capac eliberează rapid vapori, mai ales în apartamentele cu bucătărie deschisă spre living. Curăță periodic filtrele hotei, deoarece grăsimea acumulată scade capacitatea de evacuare.

Rufele uscate pe calorifer sau pe un suport amplasat în sufragerie pot elibera câțiva litri de apă în aer. Dacă nu ai balcon, curte sau uscător de rufe, limitează uscarea la o singură cameră. Închide ușa, ține geamul închis cât timp funcționează aparatul de control al umidității și verifică periodic rezervorul. Hainele se pot usca mai repede, iar vaporii nu ajung în toate camerele.

4. Păstrează o temperatură stabilă și lasă aerul cald să circule

Condensul se formează mai ușor pe sticla rece. De aceea, oprirea completă a căldurii peste noapte poate agrava problema, mai ales în camerele orientate spre nord sau în apartamentele de la ultimul etaj. Dimineața, aerul se încălzește mai repede decât geamul, iar picăturile apar înainte ca suprafața sticlei să ajungă la o temperatură mai ridicată.

Menține o temperatură relativ constantă, cu o diferență moderată între zi și noapte. Pentru multe familii, reducerea temperaturii cu 1-2 grade noaptea este mai practică decât oprirea totală a încălzirii.

Verifică și zona din jurul ferestrei. Draperiile lungi, perdelele groase sau mobilierul lipit de calorifer pot opri circulația aerului cald către geam. Lasă spațiu între calorifer și textile, iar dacă ai pervazuri foarte late, evită să le încarci cu ghivece mari sau obiecte decorative care blochează fluxul de aer.

Dulapurile masive amplasate lângă pereții exteriori merită și ele atenție. Lasă câțiva centimetri între mobilă și perete, astfel încât aerul să circule. Dacă observi miros de umezeală sau puncte negre în spatele dulapului, mută piesa de mobilier, curăță zona și verifică umiditatea din încăpere câteva zile la rând.

5. Verifică ferestrele, garniturile și zonele reci din locuință

Dacă higrometrul arată valori normale, dar geamurile continuă să se ude, fereastra poate avea o problemă de etanșare, reglaj sau izolație. În timp, garniturile se pot turti, crăpa ori desprinde, iar feroneria poate necesita ajustare. Aerul rece pătrunde pe lângă ramă și răcește excesiv marginea geamului.

Poți face câteva verificări simple acasă. Privește cu atenție garniturile și observă dacă există porțiuni desprinse. Verifică siliconul din jurul ramei și caută urme de apă pe glafuri. În zilele cu vânt, apropie palma de marginile ferestrei, fără să atingi sticla; uneori poți simți curenți reci care indică o etanșare slabă.

Pentru rezultate stabile, cheamă un specialist dacă observi una dintre aceste situații:

Petele care se accentuează după ploaie pot indica infiltrații, nu condens. Infiltrația cere o intervenție asupra fațadei, acoperișului, glafurilor sau instalațiilor, în funcție de sursă. Ștergerea geamului ori reducerea umidității din casă nu rezolvă această problemă.

6. Acționează rapid dacă apar mucegaiul și mirosul de umezeală

Condensul repetat poate afecta tâmplăria, vopseaua lavabilă, pervazurile și finisajele. În timp, umezeala favorizează mucegaiul, care apare frecvent în colțurile camerelor, după dulapuri, pe pereții exteriori sau în jurul ferestrelor. Pentru părinții cu copii mici, merită să urmărească din timp aceste zone, deoarece aerul încărcat și mirosul persistent pot crea disconfort în locuință.

Dacă geamurile sunt deja ude, șterge apa de pe sticlă, ramă și pervaz cu o lavetă absorbantă. Nu lăsa apa să pătrundă în rosturile tâmplăriei sau în tencuială. Apoi aerisește scurt și identifică sursa: rufe, duș, gătit, plante multe, acvariu, umidificator folosit prea des sau o posibilă pierdere de apă.

Curăță petele mici de mucegai cu produse potrivite pentru suprafața respectivă și poartă mănuși. Aerisește încăperea în timpul curățării. Dacă petele reapar după câteva săptămâni, se extind sau vin însoțite de tencuială umedă, cere o evaluare tehnică. Problema poate ține de punți termice, infiltrații sau ventilație insuficientă.

Pentru o rutină simplă, urmărește timp de o săptămână umiditatea din camerele cu probleme, aerisește după activitățile care produc vapori și menține o temperatură constantă. Aceste măsuri ajută geamurile să rămână mai uscate și reduc riscul ca umezeala să ajungă pe pereți.

O plăcintă cu dovleac delicioasă îmbină foile fragede, ușor rumenite, cu o umplutură dulce și aromată, în care se simt gustul dovleacului și notele calde de scorțișoară și vanilie. Secretul unui desert reușit stă în alegerea ingredientelor, eliminarea excesului de lichid din umplutură și pregătirea corectă a aluatului.

Rețeta este potrivită pentru o tavă de aproximativ 30 x 40 cm, din care obții 12-15 porții. Pregătirea durează circa 40 de minute, iar coacerea necesită alte 40-50 de minute. Aluatul se prepară ușor, însă are nevoie de puțin timp la frigider pentru a deveni mai simplu de întins. Rezultatul este o plăcintă potrivită pentru mesele în familie, pentru o după-amiază de toamnă sau pentru un desert de casă servit alături de o băutură caldă.

Ingrediente pentru plăcinta cu dovleac clasică

Cantitățile de mai jos sunt calculate pentru o tavă dreptunghiulară de 30 x 40 cm.

Pentru aluat:

Pentru umplutură:

Făina cernută ajută la obținerea unui aluat omogen, iar untul trebuie să fie rece pentru ca foile să rămână fragede. Lichidul se adaugă treptat, deoarece făina poate absorbi cantități diferite. Aluatul trebuie să fie moale și ușor de modelat, fără să se lipească excesiv de mâini.

Cum alegi dovleacul potrivit pentru plăcintă?

Aromele și textura desertului depind în mare măsură de soiul de dovleac ales. Caută un exemplar cu coaja tare, fără pete moi sau fisuri, care să fie greu în raport cu dimensiunea sa. Pulpa trebuie să aibă o culoare portocalie intensă și o consistență densă, fără prea multe fibre.

Dovleacul plăcintar de tip butternut este o alegere potrivită datorită gustului dulce și pulpei fine, care nu lasă foarte mult lichid în timpul gătirii. Și alte soiuri cu miez dens pot da rezultate bune. Evită dovlecii foarte apoși, deoarece umplutura va necesita un timp mai lung de gătire.

Pentru pregătirea desertului, poți consulta gama de ingrediente pentru plăcintă cu dovleac de la Selgros, unde găsești produse de bază pentru aluat și condimente pentru umplutură.

Cum prepari plăcinta cu dovleac?

Începe cu umplutura, deoarece trebuie să se răcească înainte de asamblarea plăcintei. Dacă o așezi fierbinte peste aluat, aburul poate înmuia baza și poate afecta textura foilor.

Pregătirea umpluturii

Curăță dovleacul de coajă și semințe, apoi rade pulpa pe răzătoarea mare. Pune-o într-o tigaie încăpătoare, împreună cu untul și zahărul. Gătește la foc mediu-mic timp de 15-20 de minute, amestecând periodic, până când dovleacul se înmoaie și excesul de lichid se evaporă.

Adaugă scorțișoara, vanilia și un praf de sare. Gustă compoziția și ajustează cantitatea de zahăr, în funcție de dulceața naturală a dovleacului. Dacă dorești o umplutură mai bogată, poți adăuga nucă măcinată. Lasă compoziția să se răcească complet înainte de folosire.

Prepararea aluatului și asamblarea

Amestecă făina cu praful de copt, sarea și zahărul. Adaugă untul rece, tăiat cubulețe, și încorporează-l rapid cu degetele până când obții o textură asemănătoare firimiturilor. Pune oul, iaurtul și vanilia, apoi adună ingredientele într-un aluat omogen, fără să frămânți prea mult.

Împarte aluatul în două bucăți, una puțin mai mare pentru baza plăcintei. Învelește-le și lasă-le la frigider aproximativ 30 de minute. Între timp, încălzește cuptorul la 180°C.

Întinde bucata mai mare într-o foaie potrivită pentru tavă și așaz-o pe hârtie de copt. Distribuie umplutura răcită într-un strat uniform, păstrând aproximativ un centimetru liber la margini. Dacă dovleacul pare încă umed, presară puțin griș sau pesmet fin înainte de a adăuga compoziția.

Întinde a doua bucată de aluat și așaz-o deasupra. Lipește marginile, apoi înțeapă foaia din loc în loc cu o furculiță, pentru ca aburul să poată ieși în timpul coacerii.

Coace plăcinta timp de 40-50 de minute, pe nivelul din mijloc al cuptorului. Este gata când foaia de deasupra capătă o nuanță aurie și marginile sunt bine coapte. Las-o să se răcească înainte de porționare.

Ingredientele care fac diferența într-o plăcintă aromată

Fiecare ingredient contribuie la textura și gustul desertului. Câteva alegeri simple pot îmbunătăți considerabil rezultatul.

Poți adăuga și câteva stafide hidratate în suc de portocale, dacă preferi o umplutură mai dulce. Totuși, păstrează aromele în echilibru, astfel încât dovleacul să rămână ingredientul principal.

Secrete pentru foi fragede și umplutură bine legată

Textura plăcintei depinde atât de modul de preparare, cât și de răcirea corectă a ingredientelor. Pentru un rezultat reușit, ține cont de următoarele recomandări:

După ce scoți plăcinta din cuptor, las-o să se răcească pe un grătar sau pe o suprafață care permite circulația aerului. Dacă preferi foile mai moi, acoperă tava lejer cu un prosop curat după aproximativ 15 minute.

Variante ale rețetei clasice

Dacă vrei să schimbi textura desertului sau să reduci timpul de pregătire, poți adapta rețeta în funcție de ingredientele disponibile.

Pentru o variantă de post, înlocuiește untul din aluat cu ulei și folosește apă minerală rece în locul laptelui și al oului. Poți combina 350 g de făină cu 120 ml de ulei, 120 ml de apă minerală, două linguri de zahăr și un praf de sare. Amestecă ingredientele până obții un aluat omogen și lasă-l la frigider aproximativ 20 de minute. Pentru umplutură, înlocuiește untul cu puțin ulei.

O alternativă rapidă presupune folosirea foilor subțiri de plăcintă. Așază trei sau patru foi la bază, ungându-le individual cu unt topit sau ulei. Adaugă umplutura răcită, apoi acoperă cu alte foi unse. Coace la 180°C până când suprafața devine aurie.

Foietajul este o altă opțiune, mai ales când timpul este limitat. Păstrează-l rece până la asamblare și folosește numai umplutură răcită, pentru a preveni înmuierea aluatului.

Pentru mai multă inspirație, poți descoperi și alte idei de plăcintă cu dovleac și tarte de sezon, cu umpluturi și combinații de arome potrivite pentru zilele răcoroase.

Greșeli frecvente și cum le corectezi

Păstrarea și servirea plăcintei

După răcire, păstrează plăcinta într-un recipient închis, la frigider, timp de 2-3 zile. Pentru a reda textura foilor, încălzește porțiile 5-7 minute în cuptor, la temperatură moderată.

Servește desertul simplu, cu zahăr pudră presărat deasupra, sau alături de nuci tocate. Pentru o aromă mai intensă, poți adăuga puțină scorțișoară înainte de servire. Indiferent de varianta aleasă, umplutura bine scăzută și aluatul fraged sunt cele două elemente care fac diferența.

O ținută casual reușită nu depinde de piese spectaculoase, ci de croieli care se așază bine, culori ușor de combinat și încălțăminte îngrijită. Aceste detalii ajută atât într-o zi relaxată la birou, cât și la o cină, o călătorie de weekend sau o ieșire în oraș. În continuare, descoperă cinci formule simple, actuale și ușor de adaptat propriului stil.

1. Tricou simplu, jeanși drepți și sneakerși minimaliști

Tricoul simplu, jeanșii drepți și sneakerșii cu design curat formează una dintre cele mai ușor de purtat combinații casual. Funcționează pentru film, cafea, drumuri prin oraș sau birouri cu dress code relaxat.

Alege un tricou alb, gri, bleumarin, negru sau crem, fără imprimeuri mari. Cusătura umărului trebuie să se oprească aproape de marginea umărului, iar tricoul să acopere betelia pantalonilor fără să cadă prea jos pe coapse. Jeanșii indigo, bleumarin sau negri, cu croială dreaptă ori ușor conică, păstrează ținuta echilibrată.

Pentru un rezultat îngrijit, evită pantalonii prea lungi care se strâng peste pantofi. Vara poți purta un tricou din bumbac mai subțire și jeanși deschiși la culoare. Toamna, adaugă o jachetă din denim, un bomber simplu sau o cămașă groasă purtată descheiată peste tricou.

2. Cămașă Oxford, chino și încălțăminte din piele

Cămașa Oxford oferă o alternativă practică atunci când tricoul pare prea lejer. Materialul are o textură discretă, iar gulerul structurat păstrează un aspect ordonat chiar și într-o ținută relaxată. Poart-o la prânzuri, întâlniri informale, evenimente de zi sau la birou.

Combină o cămașă albă, bleu sau cu dungi fine cu pantaloni chino bej, gri, bleumarin ori verde olive. Pentru utilizare uzuală, alege chino cu spațiu suficient în zona coapselor și cu tivul care se oprește curat deasupra încălțămintei.

Dacă vrei un look mai relaxat, completează ținuta cu adidași albi de bărbați, cu profil simplu și piele netedă. Pentru o cină sau un context puțin mai elegant, mocasinii maro, coniac sau bleumarin sunt o alegere potrivită.

Poartă cămașa băgată în pantaloni pentru un aspect mai ordonat. Las-o peste pantaloni doar dacă lungimea ajunge aproximativ la jumătatea buzunarului din spate. În zilele calde, rulează mânecile de două ori și păstrează restul ținutei simplu.

3. Polo tricotat, pantaloni lejeri și sneakerși curați

Polo-ul ocupă o zonă utilă între tricou și cămașă. Gulerul oferă structură, iar materialul păstrează confortul specific ținutelor de zi. Modelele tricotate din bumbac sau in apar frecvent în colecțiile recente, mai ales în tonuri de crem, maro, verde închis și bleumarin.

Un polo crem, pantaloni bej cu croială dreaptă și sneakerși albi creează o ținută potrivită pentru terase, vacanțe sau ieșiri de vară. Dacă preferi o variantă mai sobră, alege polo bleumarin, chino gri și mocasini din piele întoarsă.

Verifică gulerul înainte de plecare. Un polo cu guler ondulat sau deformat poate strica aspectul general al ținutei. Spală modelele tricotate la temperatură redusă și lasă-le la uscat pe o suprafață plană, mai ales dacă materialul este mai greu.

4. Pulover fin, cămașă și jeanși închiși la culoare

În sezonul rece, suprapunerile simple arată mai bine decât ținutele încărcate. O cămașă Oxford purtată sub un pulover subțire din merinos, bumbac sau lână fină oferă confort și un aspect potrivit pentru birou, întâlniri sau cine de seară.

Poți porni de la o cămașă bleu și un pulover bleumarin cu decolteu rotund, apoi adaugi jeanși indigo închiși. Dacă alegi un pulover cu decolteu în V, lasă gulerul cămășii să stea drept și evită modelele cu prea mult volum în zona umerilor.

Ghetele Chelsea, chukka sau pantofii Derby casual completează bine această formulă. Pentru vreme umedă, tratează încălțămintea din piele întoarsă cu spray impermeabil și curăț-o periodic cu o perie specială. Acest obicei ajută materialul să-și păstreze aspectul uniform mai mult timp.

5. Sacou neconstruit, tricou și pantaloni drepți

Sacoul neconstruit oferă mai multă formă unei ținute casual, fără rigiditatea unui costum clasic. Se potrivește la cine, evenimente culturale, întâlniri de lucru într-un mediu creativ sau ocazii care cer un aspect îngrijit, dar relaxat.

Alege un sacou din bumbac, in sau lână ușoară, fără umeri rigizi, în bleumarin, gri, olive, maro sau bej. Poartă-l peste un tricou simplu, cu guler bine definit și material opac. Jeanșii închiși la culoare, chino sau pantalonii din lână subțire completează ținuta fără să o încarce.

Două combinații funcționează în majoritatea cazurilor: sacou bleumarin, tricou alb, jeanși indigo și sneakerși din piele, sau sacou maro, tricou crem, pantaloni bej și mocasini. Evită sacoul lucios de costum cu pantofi sport pentru alergare. Diferența dintre stiluri devine prea evidentă și ținuta pierde coerență.

Detalii care păstrează ținuta actuală

Cele cinci combinații devin mai ușor de adaptat dacă respecți câteva reguli simple:

Păstrează aceste formule ca punct de plecare, apoi schimbă culorile, texturile și încălțămintea în funcție de ocazie. Stilul personal se conturează mai clar prin alegeri repetate și bine potrivite decât prin piese alese doar pentru un sezon.

Mulți antreprenori, manageri și oameni cu o viață publică activă ajung, la un moment dat, să privească siguranța mai serios decât printr-o alarmă sau o cameră video. Unii au nevoie de protecție pentru un sediu, un depozit sau o locuință, alții pentru propria persoană, în deplasări, la evenimente sau la întâlniri de afaceri. Cele două nevoi par asemănătoare, dar presupun servicii diferite, cu roluri, pregătire și costuri diferite.

Poate și tu cântărești acum ce variantă ți s-ar potrivi, fără să plătești pentru ceva de care nu ai nevoie și fără să rămâi descoperit tocmai acolo unde contează. Alegerea corectă pornește de la un lucru simplu, adică ce anume vrei să protejezi. Descoperă în rândurile de mai jos prin ce se deosebesc paza cu agent și garda de corp și cum îți dai seama care dintre ele răspunde nevoilor tale.

Ce înseamnă paza cu agent și unde se potrivește?

Paza cu agent este forma clasică de securitate fizică, în care un agent certificat asigură protecția unui obiectiv anume, fie el o reședință, un ansamblu rezidențial, un spațiu comercial, un depozit sau o instituție. Rolul lui principal este prevenția, adică descurajarea furturilor, controlul accesului și menținerea ordinii în perimetrul protejat. Simpla prezență vizibilă a unui agent bine pregătit schimbă deja felul în care un spațiu este perceput din exterior.

Pentru tine, asta înseamnă că sediul firmei, casa sau spațiul pe care îl administrezi are în permanență pe cineva atent la ce se întâmplă. Profesioniștii care oferă servicii de pază cu agent pornesc de la o analiză de risc și construiesc un plan de pază adaptat locației, cu personal ales după specificul ei. În plus, primești rapoarte periodice, așa că știi ce s-a întâmplat în obiectiv, chiar și în lipsa ta.

Ce asigură o gardă de corp?

Garda de corp mută accentul de pe loc pe persoană. Agentul de protecție personală îl însoțește pe beneficiar oriunde merge și îi asigură integritatea fizică, discreția și libertatea de a-și vedea de activitate fără grija siguranței. Serviciul se adresează de obicei oamenilor de afaceri, directorilor executivi, persoanelor publice sau oricui se confruntă cu riscuri specifice, iar o echipă profesionistă acoperă mai multe zone:

Contrar imaginii din filme, o gardă de corp nu înseamnă neapărat un om impozant care îți stă în spate la fiecare pas. Un profesionist adevărat lucrează discret, anticipează situațiile delicate și îți lasă spațiul de care ai nevoie ca să negociezi, să participi la evenimente sau să călătorești liniștit. Protecția bună se simte mai degrabă ca o siguranță de fond decât ca o prezență care atrage privirile tuturor.

Diferențele care contează în alegerea ta

Diferența de bază ține de obiectul protecției, pentru că paza cu agent apără un spațiu, iar garda de corp apără un om. Primul serviciu este, de regulă, static și se bazează pe prezență vizibilă, rondouri și controlul accesului, în timp ce al doilea este mobil, discret și se adaptează la programul persoanei protejate. Diferă și pregătirea, pentru că protecția personală presupune instruire specială pentru deplasări, evenimente și situații neprevăzute.

Gândește-te, așadar, la ritmul tău de zi cu zi. Un sediu sau o locuință cu bunuri valoroase cer o prezență constantă la fața locului. În schimb, expunerea publică, deplasările dese sau negocierile sensibile cer un agent specializat în protecție personală, care să meargă alături de tine. Uneori cele două servicii se completează firesc, mai ales pentru oamenii de afaceri care vor să își știe în siguranță atât familia, cât și compania.

Cum alegi furnizorul de servicii potrivit?

Un furnizor serios nu începe discuția cu o ofertă standard, ci cu întrebări despre obiectiv, program, nivelul de expunere și riscurile reale. Pe baza acestor informații construiește o soluție dimensionată corect, care poate crește sau scădea în timp, odată cu nevoile clientului. La fel de important este ca firma să funcționeze legal, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu agenți selectați riguros și pregătiți continuu.

Înainte să semnezi, cere să vezi licența, întreabă cum sunt selectați agenții și cum vei fi informat despre activitatea lor. Uită-te și la experiența reală a companiei, la reputația ei și la felul în care îți ascultă nevoile încă de la prima discuție. În securitate nu există soluții placebo, iar un partener bun îți propune exact ce te protejează, fără să îți vândă servicii de care nu ai nevoie.

Paza cu agent și garda de corp nu concurează între ele, ci răspund unor nevoi diferite, iar alegerea potrivită pornește de fiecare dată de la ceea ce vrei să protejezi. Uneori e vorba de un spațiu, alteori de tine sau de oamenii apropiați, iar de multe ori de ambele. Fă o listă cu locurile, momentele și situațiile în care îți dorești mai multă liniște și discut-o cu un specialist în securitate, ca să afli ce soluție ți se potrivește cu adevărat.

Culoarea pereților oferă un fundal constant, însă lumina schimbă felul în care îl percepi de-a lungul zilei. Un alb mat poate părea confortabil seara, sub lumină caldă, iar la prânz poate căpăta o tentă mai rece. Din acest motiv, poți îmbunătăți atmosfera unei camere fără să începi imediat un proiect de zugrăvire.

Alege iluminatul în funcție de activități, proporții și mobilier. În acest fel, vei obține un spațiu plăcut pentru utilizare zilnică și coerent din punct de vedere estetic.

De ce lumina schimbă percepția mai repede decât culoarea pereților

Lumina scoate în evidență texturile, conturează obiectele și influențează profunzimea vizuală a unei camere. De exemplu, un perete gri-bej poate părea mai cald lângă o veioză de 2700 K, dar mai sobru sub o plafonieră de 4000 K.

De asemenea, direcția luminii contează. Lumina îndreptată spre perete poate lărgi optic o cameră îngustă, iar lumina orientată în sus poate face plafonul să pară mai înalt. Astfel, aceeași paletă cromatică poate susține mai multe atmosfere, fără schimbări costisitoare.

Cele patru elemente care definesc atmosfera unei camere

Pentru rezultate stabile, urmărește aceste repere înainte să alegi corpurile de iluminat:

Iluminatul în straturi: secretul unei atmosfere echilibrate

O cameră bine luminată combină, de regulă, trei tipuri de surse:

  1. Iluminat general, prin plafoniere, lustre sau spoturi;
  2. Iluminat de lucru, prin veioze, aplice de oglindă ori benzi LED sub dulapuri;
  3. Iluminat de accent, prin corpuri care evidențiază tablouri, biblioteci sau nișe.

Pentru sursa centrală, o lustra LED poate distribui lumina uniform și poate completa un amenajament cu linii contemporane. Modelele cu intensitate reglabilă îți permit să adaptezi camera pentru cină, lectură sau vizionarea unui film.

Cum schimbă lumina fiecare încăpere?

Lumina joacă un rol crucial în crearea atmosferei și funcționalității fiecărei încăperi dintr-o locuință. Alegerea tipului și amplasamentul surselor de lumină poate influența starea de spirit și eficiența unui spațiu.

Living

În living, folosirea unui corp central de iluminat combinat cu un lampadar lângă canapea poate oferi o iluminare generală plăcută, dar și o lumină ambientală pentru momentele de relaxare. O sursă discretă de lumină în zona TV ajută la reducerea contrastului între ecranul luminos și întunericul din jur, reducând oboseala oculară.

Dormitor

În dormitor, aplicele montate lângă pat sunt o soluție excelentă pentru a elibera noptierele de lămpi voluminoase și pentru a asigura o lumină direcționată pentru citit. Acestea creează un spațiu ordonat și relaxant, ideal pentru odihnă.

Bucătărie

În bucătărie, iluminatul montat sub corpurile suspendate elimină umbrele care pot apărea pe blatul de lucru, făcând prepararea alimentelor mai sigură și mai ușoară. O iluminare bine distribuită în acest spațiu este esențială pentru eficiența și confortul utilizatorului.

Baie

În baie, aplicele laterale ale oglinzii asigură o iluminare uniformă a feței, prevenind umbrele inestetice care pot fi create de o sursă de lumină amplasată deasupra. Este esențial să verifici mereu gradul de protecție IP al corpurilor de iluminat, mai ales în zonele cu umiditate ridicată, pentru a asigura siguranța.

Birou

Pentru birou, plasarea unei lămpi lateral față de monitor ajută la reducerea reflexiilor pe ecran, ceea ce poate preveni oboseala ochilor și face ecranul mai ușor de privit pe termen lung. O iluminare adecvată în spațiul de lucru contribuie la o productivitate mai mare și la un confort sporit.

Cum corectezi optic proporțiile?

Poți ajusta vizual o încăpere prin poziționarea atentă a luminii:

Lumina și culoarea pereților: cum le combini

Testează mostrele de vopsea ziua și seara, lângă sursa aleasă. Nuanțele crem și bej pot părea mai galbene sub lumină foarte caldă, iar griurile și albastrurile pot deveni mai reci peste 4000 K. Pereții închiși la culoare absorb mai multă lumină, așa că au nevoie de surse suplimentare.

Dacă amenajezi treptat, începe cu zonele folosite zilnic. Alessandro Design propune corpuri cu design contemporan, materiale durabile și detalii atent lucrate, iar consultanța de specialitate te poate ajuta să alegi soluții potrivite mobilierului modular și stilului tău.