Spațiile verzi, trotuarele, parcările și serviciile publice sunt incluse într-un document strategic aflat în dezbatere până la 21 octombrie.
Primăria Brașov a pus în dezbatere publică Planul Integrat de Regenerare Urbană, document care stabilește direcțiile viitoare de intervenție în zece zone de locuințe colective. Sunt vizate cartierele Tractorul, Ștefan cel Mare, Hărmanului, Victoriei, Piața Tractorul, Saturn, Soarelui, Astra, Octavian Goga și Codrii Cosminului.
Analiza indică probleme acumulate de-a lungul anilor: spații dintre blocuri fragmentate sau ocupate necontrolat, trotuare greu accesibile, presiune asupra locurilor de parcare, amenajări neuniforme și legături pietonale slabe între locuințe, transportul public și serviciile de proximitate.
Planul propune amenajarea unor spații verzi conectate, alei pietonale, zone de recreere și sport, grădini urbane și centre de cartier. Sunt avute în vedere și recuperarea terenurilor degradate, reabilitarea termică a clădirilor și îmbunătățirea accesului la servicii educaționale, medicale și sociale.
Un capitol sensibil privește parcările. Documentul recomandă reorganizarea lor astfel încât terenurile dintre blocuri să nu-și piardă complet rolul de spații pentru circulație pietonală, recreere și socializare.
Planul nu reprezintă însă o listă de lucrări care vor începe imediat și nu include, în această etapă, termene și bugete pentru fiecare cartier. Este un document de fundamentare pe baza căruia Primăria va trebui să stabilească proiectele prioritare, costurile și sursele de finanțare.
Brașovenii pot transmite propuneri până la 21 octombrie. Miza este ca viitoarele investiții să nu mai fie realizate izolat, ci să răspundă coerent nevoilor fiecărei zone.
Licitația are un câștigător, dar lucrările nu pot începe înaintea soluționării contestației. Proiectul tehnic și execuția ar urma să dureze trei ani.
Cetatea Râșnov rămâne departe de redeschiderea completă. Primăria a desemnat câștigătorul licitației pentru proiectarea și executarea lucrărilor de restaurare a Incintei de Vest, însă procedura a fost contestată de asocierea clasată pe locul al doilea. Dacă nu vor apărea alte întârzieri, monumentul ar putea reintra integral în circuitul turistic în 2029.
Oferta declarată câștigătoare a fost depusă de asocierea Euras SRL – Madbeton SRL – K&K Studio de Proiectare SRL și are o valoare de 28,26 milioane de lei, fără TVA. Valoarea estimată inițial a contractului era de aproximativ 35 milioane de lei.
Asocierea condusă de Brecht AG SRL a solicitat Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor refacerea clasamentului ofertelor și emiterea unui nou rezultat. Primăria Râșnov estimează că decizia ar putea fi pronunțată până la sfârșitul lunii noiembrie. Abia după soluționarea contestației va putea fi stabilit dacă se poate semna contractul.
Constructorul va avea la dispoziție șase luni pentru proiectare și 30 de luni pentru executarea lucrărilor. Administrația locală vorbește și despre posibilitatea unei redeschideri etapizate, începând din 2028, însă termenul depinde de finalizarea procedurii și de evoluția șantierului.
Lucrările la Incinta de Vest au început în 2020 și au fost întrerupte în iulie 2022, când stadiul fizic ajunsese la aproximativ 45%. Contractul cu primul constructor a fost reziliat după apariția unor neînțelegeri privind majorarea valorii proiectului.
Expertizele ulterioare au indicat degradări și deficiențe care trebuie remediate, inclusiv probleme provocate de lipsa măsurilor de conservare după oprirea șantierului. Noul contract include corectarea lucrărilor executate necorespunzător, continuarea restaurării și amenajarea spațiilor exterioare.
Pentru Râșnov, întârzierea înseamnă menținerea închisă a celei mai valoroase zone a principalului obiectiv turistic al orașului. Desemnarea unui câștigător reprezintă un pas înainte, dar reluarea efectivă a lucrărilor rămâne condiționată de verdictul CNSC.
Au trecut 88 de ani de când legătura rutieră modernă București–Brașov era descrisă drept „Aorta României”. În 2026, autostrada este construită doar la capete, între București și Ploiești și pe sectorul Râșnov–Cristian, în timp ce traversarea Văii Prahovei se află încă în etapa studiilor.
În anul 1938, Ministerul Lucrărilor Publice, prin Direcția Generală a Drumurilor, a realizat o hartă a principalelor artere ale unei viitoare rețele rutiere moderne. Inițiativa îi este atribuită inginerului, economistului și politicianului Mihail Manoilescu.
„Cel dintâi drum al țării trebuie să fie drumul care merge din regiunea Brașov la București, cu prelungire la Giurgiu, adică Aorta României”, susținea Manoilescu. Argumentul său era că traseul unea unele dintre cele mai active zone industriale și comerciale ale țării și urma să preia un trafic important.
Planul din 1938 nu trebuie confundat cu un proiect tehnic de autostradă după standardele actuale. El reprezenta însă una dintre primele viziuni coerente privind o rețea națională de drumuri de mare capacitate.
Primele studii tehnice pentru o rețea de autostrăzi au fost elaborate de IPTANA între 1967 și 1970, pe baza recensămintelor de trafic. Documentația, intitulată „Studiu general privind construirea de autostrăzi în România”, analiza inclusiv legătura București–Brașov și variante care să evite traversarea directă a stațiunilor de pe Valea Prahovei.
Regimul comunist a acordat însă prioritate autostrăzii București–Pitești. Lucrările la A1 au început în 1967, iar cei aproximativ 96 de kilometri au fost deschiși circulației în 1972.
După 1990, autostrada spre Brașov a devenit o promisiune recurentă. Din 2004 au fost lansate mai multe tentative de construire prin concesiune sau parteneriat public-privat, dar contractele și negocierile au eșuat din cauza finanțării, costurilor și condițiilor contractuale.
Din întregul traseu funcționează astăzi autostrada București–Ploiești și sectorul Râșnov–Cristian, de 6,3 kilometri. Veriga esențială, Ploiești–Brașov, lipsește.
Contractul pentru completarea studiului de fezabilitate și elaborarea proiectului tehnic al sectorului Ploiești–Brașov a fost semnat în februarie 2021, pentru 46,5 milioane de lei, fără TVA. După cinci ani, documentația nu este finalizată.
Proiectul a fost blocat mai bine de un an de neînțelegerile privind amploarea forajelor geotehnice. Disputa a fost soluționată în primăvara anului 2026, iar investigațiile în teren au fost reluate. Autostrada figurează oficial, în continuare, în faza studiului de fezabilitate.
După 88 de ani de planuri, contracte și declarații, „Aorta României” rămâne întreruptă la Ploiești. Șoferii continuă să piardă ore pe DN1, iar statul încă încearcă să stabilească pe unde și cum va construi autostrada promisă de aproape nouă decenii.
Unitatea publică din Noua și-a redus capacitatea de la 135 la 75 de locuri, deși cererea pentru servicii rezidențiale rămâne ridicată.
Căminul pentru Persoane Vârstnice din Brașov funcționează la puțin peste jumătate din capacitatea pentru care a fost amenajat. Numărul locurilor a fost redus treptat de la 135 la 75, principala cauză fiind lipsa personalului necesar pentru respectarea standardelor de îngrijire.
Conducerea Direcției de Asistență Socială Brașov susține că a organizat concursuri, însă posturile au rămas neocupate. Salariile mici, raportate la munca dificilă și la responsabilitatea îngrijirii permanente a persoanelor dependente sau semidependente, nu atrag suficienți candidați.
Problema nu este nouă. În 2025, căminul ajunsese deja în situația de a nu mai putea primi beneficiari, după ce un control a impus corelarea numărului de locuri cu personalul disponibil.
Nu poate fi indicat un singur vinovat. Nivelul scăzut al salarizării în asistența socială este determinat în mare măsură de cadrul național, însă căminul și Direcția de Asistență Socială se află în subordinea administrației locale. Primăria și Consiliul Local aprobă organigrama, statul de funcții și bugetul instituției și au responsabilitatea de a propune soluții pentru ocuparea posturilor.
În același timp, conducerea DAS trebuie să demonstreze că recrutarea a fost făcută constant și că au fost analizate toate variantele legale de stimulare și păstrare a angajaților.
Relocarea temporară în același imobil a unei secții a Spitalului de Psihiatrie nu ar fi provocat reducerea capacității, precizează DAS. Cauza declarată rămâne deficitul de personal. Dincolo de împărțirea responsabilității între stat și municipalitate, efectul este clar: zeci de locuri publice rămân indisponibile pentru vârstnicii care au nevoie de îngrijire.
Părinții cer revenirea la două îngrijitoare pentru fiecare grupă. Autoritățile caută o soluție legală, dar măsurile concrete întârzie.
Creșele din municipiul Brașov funcționează, de la 1 octombrie, cu mai puține îngrijitoare. În locul celor două posturi existente anterior pentru fiecare grupă, noua schemă prevede o îngrijitoare permanentă și încă una împărțită între două grupe, echivalentul a 1,5 posturi pe grupă.
Modificarea a apărut după trecerea creșelor, de la 1 septembrie, din subordinea administrației locale în sistemul Ministerului Educației, prin Inspectoratul Școlar Județean. Odată cu schimbarea, organigramele au trebuit adaptate normelor aplicabile învățământului antepreșcolar și preșcolar.
Aproximativ 150 de părinți au protestat în fața Prefecturii Brașov, cerând păstrarea vechii scheme de personal. Ei susțin că norma actuală nu ține cont de nevoile copiilor cu vârste între trei luni și trei ani, dintre care mulți nu mănâncă sau nu merg singuri, iar unii au nevoie de supraveghere suplimentară.
Părinții solicită actualizarea normativului folosit pentru calcularea posturilor, considerat depășit, și stabilirea unui raport de cel mult o îngrijitoare la zece copii. Principala temere este că, în anumite momente ale zilei, un singur angajat ar putea răspunde de două grupe, care însumează peste 40 de copii.
Inspectoratul Școlar Județean Brașov precizează că trebuie să aplice normele naționale și că numărul anterior de posturi nedidactice depășea nivelul care poate fi finanțat în sistemul de educație. Instituția caută soluții pentru redistribuirea angajaților considerați excedentari către alte unități școlare, astfel încât să evite concedierile.
În urma unei întâlniri organizate la Prefectură, autoritățile au cerut clarificări privind posibilitatea ca Primăria Brașov să acopere diferența de personal. Printre variantele discutate se numără colaborarea cu Direcția de Asistență Socială și finanțarea unor servicii complementare din bugetul local.
În Consiliul Local nu a fost însă adoptată o soluție financiară imediată. Primarul George Scripcaru a anunțat consultări cu Inspectoratul Școlar și Ministerul Educației.
Problema rămâne astfel între două niveluri administrative: normarea este stabilită de stat, iar sprijinul suplimentar este așteptat de la municipalitate. Pentru părinți, criteriul decisiv nu este instituția care plătește personalul, ci siguranța copiilor.
• Astăzi, nu se munceşte ca să fii ferit de boli de ochi şi de cap şi se de dă pomană, ca să ai sărbători îmbelşugate în tot anul
Creştinii ortodocşi o prăznuiesc pe 14 octombrie pe Sfânta Parascheva, cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie. Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”.
Ce nu e bine să faci în ziua praznicului Cuvioasei Parascheva
De Sfânta Parascheva, Sfânta Vineri de Toamnă, e bine să împarţi covrigi, lipii, must nou şi vin roşu celor amărâţi. Cei care dau pomană vor avea sărbători îmbelşugate în tot restul anului. Bătrânii spun că, o dată cu praznicul Cuvioasei Parascheva, încep pregătirile pentru iernat şi praznicele pentru morţi. Sărbătoarea sfintei se ţine pentru un nou an bogat, pentru sănătate şi pentru liniştea familiei. Nu se lucrează în această zi pentru că e rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de boli de cap. Cine va coase sau va toarce în această zi va face negi la mână. La ţară se mai păstrează tradiţia îngropării verii. Oamenii fac o groapă în grădină, unde înmormântează simbolic vara, semnificând astfel începutul anotimpului rece. Ciobanii se uită, dimineaţa, să vadă cum au dormit oile. Dacă stau grămadă, e semn că iarna va fi grea. În această zi, bunii creştini citesc „Acatistul Cuvioasei Parascheva“.
Rugăciune către Sfânta Parascheva, pentru sănătate
„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.
Parascheva s-a născut într-o familie de credincioşi
Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Cetatea Calicatria, satul Epivat, azi Boiados, în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, dar şi de credincioşi, a fost ales la vremea cuvenită episcop în localitatea Madite.
O copilă cu suflet
Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor, sub ocrotirea acestora. Se spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei.
Pe drumul lui Iisus
După câţiva ani şi-a părăsit părinţii, dorindu-şi să se retragă „în adâncul pustiei“. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe. Urmând sfaturile lor, a părăsit oraşul şi a plecat spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut şi Iisus. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post şi rugăciune.
Îngerul din vis
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă acasă. „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. În drum s-a oprit la Biserica Maicii Domnului din Constantinopol, unde a plâns şi s-a rugat fierbinte apoi s-a îndreptat spre satul ei şi aşa s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne Iisuse Hristoase, caută din locaşul Tău cel sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toata viaţa mea. Şi acum, îndură-te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu“. Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Avea doar 27 de ani.
Trupul neputred
A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni n-a ştiut cine e fata cernită. Dar Dumnezeu, voind s-o proslăvească, n-a lăsat-o uitării. Se spune că, după nişte ani, un marinar a murit pe o corabie, iar trupul aruncat în mare a fost adus de valuri la ţărm. Un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduială. Săpând o groapă, oamenii au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva „neputred şi plin de mireasmă“. În noaptea următoare, unuia din gropari, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărateasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceştia l-a certat pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis, şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul şi să-l aşeze undeva la loc de cinste. În aceeaşi noapte, o credincioasă pe numele Eftimia a avut aceeaşi vedenie.
Cinstire între sfinţi
Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele moaşte. Se spune că, apoi, creştini din Epivat au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinţii Paraschevei şi unde ea însăşi văzuse lumina zilei. Nu există date care să ateste în ce an a fost canonizată sfânta Parascheva de Patriarhia din Constantinopol.
Drumul moaştelor
Moaştele Cuvioasei au stat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat vreo două sute de ani. Vestea despre minunile care se petreceau cu cei ce le atingeau s-a răspândit în toată Peninsula Balcanică şi în Asia Mică, încât mulţi credincioşi greci, bulgari şi valahi veneau la Epivat ca să se închine şi să-i ceară împlinirea dorinţelor lor. Evenimentele politice din secolele următoare au făcut ca moaştele să fie strămutate în mai multe locuri. Datorită relaţiilor prieteneşti dintre împăratul Ioan Asan II din Tarnovo (1218-1241) şi împăratul de atunci din Constantinopol, în jurul anului 1235, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivat la Tarnovo. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune. Au fost aşezate în Biserica Maica Domnului, unde au rămas 160 de ani.
Cumpărate din mâna turcilor
Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Europa. Rând pe rând au cucerit teritorii din Peninsula Balcanică. În 1393 au ocupat şi imperiul valaho-bulgar. În astfel de împrejurări, dramatice pentru creştini, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit şi acest oraş, iar Serbia a fost transformată în paşalâc. Moaştele au fost cerute sultanului de patriarhul ecumenic Ieremia I, care a acceptat să i le dea doar în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele se fie aduse în Constantinopol, fosta capitală a imperiului bizantin. În drum spre marele oraş întemeiat de împăratul Constantin cel Mare, cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost expuse din loc în loc pentru a fi văzute şi sărutate de credincioşi.
Ultima destinaţie: târgul Iaşului
După 120 de ani, moaştele Cuvioasei au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământ românesc. În anul 1641, dupa ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, patriarhul Partenie I zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Racla a fost transportată la Galaţi cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. La Iaşi au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în biserica mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, ctitoria domnitorului. Iar după ce au scăpat prin minune de incendiul din 1888, odihnesc în Mitropolia Moldovei.
Corona Brașov primește miercuri vizita formației CSM Târgu Jiu, într-un meci din etapa a 6-a a Ligii Florilor. Partida este programată de la ora 18:00, în Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibași” din Brașov.
Cele două echipe sunt vecine de clasament și au același număr de puncte. Corona ocupă locul 8, cu 4 puncte, în timp ce CSM Târgu Jiu se află pe poziția a 9-a, tot cu 4 puncte. „O să avem un meci foarte intens cu CSM Târgu Jiu, o echipă ambițioasă, cu jucătoare care pot face diferența. Jucăm la Brașov și este foarte important să impunem noi ritmul de joc și să facem un joc solid, atât în apărare, cât și în atac”, a declarat Mariana Tîrcă, directorul tehnic al Coronei Brașov. Etapa a 6-a a Ligii Florilor a început duminică, 11 octombrie, cu două partide: CSM Iași 2020 – CSM Târgu Mureș 24-25 și CSM Slatina – Dunărea Brăila 24-26. Luni, 12 octombrie, Rapid București s-a impus în deplasare, cu 35-25, în fața echipei HC Zalău.
Miercuri sunt programate alte trei confruntări: Gloria Bistrița – SCM Universitatea Craiova, de la ora 17:00, Corona Brașov – CSM Târgu Jiu și SCM Râmnicu Vâlcea – Știința București, ambele de la ora 18:00. Runda se încheie joi, 15 octombrie, cu partida Minaur Baia Mare – CSM București.
Profesorii Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov sunt autorii unicei teorii științifice care a reușit să interpreteze corect calendarul de piatră al dacilor.
Calendarul de la Sarmizegetusa este unul dintre cele mai precise instrumente de măsurare a timpului din antichitate. Piesele care îl compun, pietre sau bușteni, au anumite semnificații, deslușite abia după 2.000 de ani, de trei cercetători brașoveni. Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu de la Universitatea din Brașov au reușit să spargă „codul dacic“. Mai precis, au descifrat rostul fiecărui stâlp din acest complex megalitic, reușind astfel să citească misteriosul calendar astronomic.
Așa am aflat că dacii calculaseră mai precis decât mayașii lungimea anului, diferența dintre anul dacic și cel antropic fiind de numai 0,000001 zile. Lespezile și stâlpii antici, care înseamnă zile, săptămâni, ani și secole dacice (de altă durată decât cele cunoscute), i-au condus pe brașoveni la concluzia că strămoșii noștri au reușit să stocheze la Sarmizegetusa informații de astronomie, matematică, trigonometrie extrem de exacte care, odată înțelese, nu doar că măsoară timpul, dar aruncă o privire și în viitor.
Dacii au măsurat timpul cu ajutorul unui calendar care indica timpul, dar servea și la îndeplinirea ritualurilor religioase. Erau astronomi pricepuți. Au făcut măsurători pe stele, utilizând coordonate orare, și nu orizontale, aproape de nivelul mării, așa cum procedau, de exemplu, egiptenii.
Sarmizegetusa, capitala regatului dac, cel mai amplu complex de locuire dacică, a fost construită la mijlocul sec. I î.Hr. și cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră și așezarea civilă. Calendarul de la Sarmizegetusa este unul în aer liber, pentru a nu ascunde Soarele, venerat de daci. Găsim aici un soare de andezit, cu un diametru de 7,1 m, având în centru un disc de 1,5 m diametru. Se pare că ajuta la stabilirea orei exacte a meridianului locului. Dar calendarul este compus din mai multe grupuri de piese, constituind două sanctuare rotunde și două patrulatere.
Acest complex a atras atenția profesorilor brașoveni Emil Poenaru, Cornel Samoilă și Șerban Bobancu, care au publicat în revista „Magazin istoric“ (nr. 123-124, iunie 1976) o teorie care a buimăcit lumea științifică, dar care a elucidat o enigmă veche de 2.000 de ani. Practic au reușit să citească ceasul pe imensul calendar dacic. Concluziile lor au rămas valabile până în ziua de azi.
Cei trei profesori au pornit de la analiza cercurilor. Astfel, micul sanctuar rotund este alcătuit din 114 piese: 13 lespezi și 101 stâlpi. Un stâlp reprezintă 1 zi, cea mai mică unitate de măsurare a timpului din acest calendar. Lespezile erau elemente de separare pe care se însemnau săptămânile și anii.
Au observat 8 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 7 stâlpi, 3 grupe de câte 8 stâlpi, 1 grupă de 6 stâlpi. De aici au dedus, prin calcule riguroase, că „13 ani astronomici corespund cu 47 circumferințe ale micului sanctuar, după care mai este necesară o singură zi de corectură (e posibil să fi fost o zi de sărbătoare). Avem, astfel, prima concluzie importantă: calendarul dacic avea la bază un ciclu de 13 ani, încheiat cu o zi de corectură. Aceleași calcule arată că un an dacic avea 47 săptămâni“.
Cu aceste rezultate n-ajungem nicăieri, nu seamănă cu sistemul de măsurare a timpului cu care suntem obișnuiți. Dar profesorii Bobancu, Poenaru și Samoilă au mers cu calculele mai departe, reușind în cele din urmă să decripteze complet calendarul. Ei au constatat că utilizatorii acestui calendar au punctat 8 săptămâni de 8 zile, urmate de o săptămână de 7 zile, trei săptămâni de 8 zile și o săptămână de 6 zile. În consecință, anul avea, la daci, când 365, când 364, când 367 zile, exact în această ordine.
Cercetătorii au mai constatat că anul nu începea la dată fixă, ca în calendarul gregorian de azi, ci în aceeași zi a săptămânii. „Pe lângă faptul că dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichității, acesta are o proprietate unică: anul începe cu prima zi a unei săptămâni și se termină în ultima zi a alteia“.
„Divizarea micului sanctuar în 13 grupe nu este, deci, întâmplătoare, ci căutată, și are calitatea că, datorită ei, anii dacici încep totdeauna în prima zi a unei grupe, sfârșindu-se, deci, totdeauna în ultima zi a unei grupe, iar toate cele 13 zile de început ale celor 13 grupe sunt, în decursul unui ciclu, o singură dată zile de început de an. Faptul că anii dacici nu începeau și nu se sfârșeau cu oricare dintre zilele săptămânii (fiindcă se propune echivalența: o grupă egal o săptămână), este o proprietate interesantă, o calitate pe care nu o are nici calendarul actual“.
Părerea autorilor este că „prin eleganța, funcționalitatea și simplitatea soluțiilor matematice pe care le încorporează (și exprimă geometrizat), micul sanctuar circular este cea mai frumoasă operă de artă pe care a creat-o gândul uman în strădania sa de a cuantifica timpul“.
Ca să citim un an, trebuie să alegem o lespede, nu contează care, să parcurgem micul sanctuar rotund de trei ori și să adăugăm 8 săptămâni. Se marchează anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns și se începe noul an de la stâlpul următor, în sens trigonometric (anti-orar). Toate lespezile vor fi marcate în 13 ani (exact câte lespezi sunt). În acest interval, anul dacic rămâne în urmă cu 1 zi față de anul tropic și se aplică astfel corecția de o zi.
Faptul că acest imens calendar putea fi citit din oricare punct cardinal ai fi venit, pornind de la oricare stâlp, „vrea, parcă, să ne spună că noi, oamenii, care intrăm în viață, fiecare într-o zi oarecare, ne trăim timpul nostru (dintre naștere și moarte), putând începe numărătoarea zilelor de oriunde (așa cum și facem), înscriindu-ne, pentru o vreme, cât durează viața noastră, în scurgerea timpului“.
Însemnarea zilelor se făcea cu un cursor (un obiect atârnat de un cârlig în vârful stâlpului). Când se epuiza o săptămână, se marca pe absida marelui sanctuar circular. Când se termina anul, „pe circumferința micului sanctuar circular, se însemna lespedea dintre ultimul stâlp al ultimei perioade parcurse și primul stâlp al noului an“.
Lespedea are rolul de a face corectura cu o zi la un ciclu de 13 ani, nu la 4, cum suntem obișnuiți azi. La patru lespezi se obține „unitatea de timp superioară unui asemenea ciclu și anume perioada dacică de 52 de ani“. Respectând ciclurile agrare, „anul dacic era subîmpărțit în trei părți (trimestre), având durata și succesiunea 13-21-13 săptămâni“. Deci vara are 21 de săptămâni, toamna 13 săptămâni, iarna 13 săptămâni. Primăvara lipsește.
Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice și ar fi, spre deosebire de primul (civil), unul cu destinație religioasă. Cercul exterior este alcătuit din 104 lespezi care formează un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc este format din 210 piese: 180 de stâlpi despărțiți în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc, la o distanță considerabilă de primele două, este format din 68 de stâlpi aranjați în 4 grupuri despărțiți de lespezi în următoarea ordine: 17 stâlpi – 4 lespezi – 18 stâlpi – 3 lespezi – 16 stâlpi – 4 lespezi – 17 stâlpi – 4 lespezi. Lespezile din cercul mic și cele din absidă formează 2 axe perpendiculare. Pe direcția celei orizontale, se află pragul de acces, un pătrat de 4×5 lespezi.
Sanctuarul mare întruchipează de asemenea un calendar solar: un an se obține prin două rotații ale cercului mijlociu, concomitent cu parcurgerea cercului mic. Un stâlp din absidă reprezintă un an. Rotindu-ne de 13 ori în jurul cercului mare, obținem, în 13 ani, o diferență de 68 de zile. Exact atâția stâlpi sunt în cercul mic. Fiind un calendar religios, profesorii brașoveni au presupus că acesta era și numărul zilelor de sărbătoare.
Numărul 104 (cercul mare) este, la rândul lui, multiplu de 13, și ar simboliza „secolul dacic“. Cât despre cursoare, spre deosebire de calendarul civil, accesibil oricui, în calendarul religios acestea nu erau vizibile. Numai preoții știau „unde a început și unde s-a sfârșit un an, în ce an al ciclului suntem, câți ani mai sunt până la terminarea ciclului, sau câte cicluri de 13 ani au trecut dintr-un secol dacic“. Cum aceste cursoare au dispărut, nici noi nu putem afla aceste repere temporare.
Dintre sanctuarele patrulatere, singurul care conține repetitiv numărul 13 este cel cu patru șiruri de câte 13 tamburi (un an). Calculele i-au condus pe cei trei brașoveni la o nouă concluzie: „ciclul superior secolului dacic (de 104 ani) ar avea 5 secole (520 ani), avansul calendarului dacic devenind egal cu o zi după 8.840 ani“, precizie fantastică pentru știința de acum două milenii!
Cercetătorii au numit ciclul de 13 ani „unitate temporală sacră“, dar au constatat că unitatea superioară, de 520 de ani, nu este doar un calcul pe hârtie, ci este marcată și în calendar. Și încă prin cele mai mari piese de piatră, situate pe terasele cele mai înalte. „Este suficient să privim cel mai mare și mai impresionant dintre toate monumentele Sarmizegetusei, și anume sanctuarul mare dreptunghiular, format din 4 aliniamente de câte 10 tamburi de andezit. Pentru acest sanctuar, propunem deci echivalența: 1 tambur = un ciclu de 13 ani“.
Universitarii brașoveni au mai calculat și câte secole dacice (104 ani) ar trebui să se scurgă pentru ca măsurătorile dacilor să coincidă cu cele științifice. S-a ajuns la concluzia că sunt necesare 25 de secole, deci în anul 2275, după mai multe corecții succesive prevăzute de savanții daci, calendarul de la Sarmizegetusa va indica ziua și ora exactă (timpul astronomic).
Calendarul gregorian, fiind mai lung cu 0,0003 zile decât anul tropic, întârzie față de acesta cu o zi la 3.300 ani. „Exactitatea calendarului era atât de mare încât, teoretic vorbind, ar mai fi fost nevoie de încă o zi de corectură abia la 5.055.555,55505 ani“. Autorii compară precizia calendarului dacic cu celelalte sisteme cunoscute și observă că strămoșii noștri au făcut cea mai bună aproximare, mai bună decât cea a calendarului gregorian, unde anul are 365,242500 zile. Calendarul dacic are 365,242197 zile, iar valoarea anului tropic este de 365,242198 zile.
Dar uimitorul calendar conține și alte surprize care demonstrează cunoștințele avansate ale locuitorilor acestor meleaguri. Calendarul megalitic a pornit cu un secol de 104 ani, dar universitarii brașoveni au observat că sistemul a suferit o reformare, secolul ajungând la 91 de ani. „Niciun calendar creat de om nu a dovedit o asemenea calitate, să aplice o reformă fără să afecteze mecanismul propriu-zis al calendarului.“
Reformarea calendarului are o logică impresionantă, care îi uimește pe specialiștii de azi, pentru că oferă o soluție pe care noi nu am găsit-o încă. „Am zice că prea înțelepții arhitecți ai sanctuarelor au procedat la reformarea sistemului cu secole de 104 ani nu numai din motive de a spori exactitatea calendarului (care, oricum, era superioară oricărui alt calendar din antichitate), ci și pentru un alt motiv: în sistemul cu secole de 104 ani, prin corectura cu o zi ce se aplica la mileniul de 520 ani, timpul calendaristic devansa timpul astronomic cu aproximativ 1,5 ore, de aici rezultând că, vreme de aproximativ un an, timpul calendaristic mediu mergea înaintea timpului astronomic exact. Această defecțiune, a devansării timpului astronomic exact în momentul corecturii cu o zi, o are și calendarul nostru actual, dar noi, oamenii civilizației secolului XX, nu am găsit încă o modalitate de reformă a calendarului pentru a o remedia“.
Cât despre identitatea reformatorului, se presupune că ar fi fost Zamolxe însuși sau Dromihete sau regele Oroles sau Deceneu, marele preot al strămoșilor noștri. Cert este că ansamblul de la Sarmizegetusa este încărcat de mesaje pentru generațiile viitoare. Primul, cel al măsurării trecerii timpului, a fost descifrat. Nu există o interpretare mai bună. Chiar dacă e greu de urmărit, metoda de numărare și marcare a unităților de timp explicată de Bobancu, Poenaru și Samoilă este chiar cea originală. Cei trei universitari brașoveni ne-au învățat să citim corect timpul de la Sarmizegetusa.
• Emil Poenaru (1932-2012) s-a născut la Blaj, într-o familie de intelectuali. În 1955 a absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Între 1955 și 1959 a fost asistent la Cluj, după care a îndeplinit, până în 1963, funcția de procuror la Procuratura Regiunii Brașov. Între 1966 și 1974 a fost redactor al Revistei „Astra“, iar din 1974 a predat la Universitatea din Brașov. Profesorul Emil Poenaru a fost un prolific autor de cărți de specialitate, părerile și opiniile sale fiind recunoscute drept contribuții valoroase la dezvoltarea dreptului. A scris sute de articole de specialitate, dar și eseuri, studii și comunicări și trei romane, șapte piese de teatru jucate pe scenele din România și alte opt piese de teatru publicate în volum.
• Prof. dr. ing. Cornel Samoilă s-a născut pe 11 octombrie 1941, la Focșani. A absolvit Liceul „Andrei Șaguna“ și Institutul Politehnic Brașov. În 1979 a obținut titlul de doctor inginer cu teza: „Contribuții asupra dezbaterii prin oscilare a formelor de turnare“. A predat cursurile de Cuptoare Metalurgice, Tratamente Termice, Transferul de căldură, Managementul Proiectelor, la Universitatea „Transilvania“ din Brașov. În perioada 1982-1990, a fost Prodecan al Facultății TCM, apoi Prorector, și Decan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor.
• Prof. univ. dr. ing. Șerban Bobancu este titularul cursului doctoral „Creativitate și inventică” la Universitatea „Transilvania“.
Această informare este efectuată de S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr. 11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300 ce intenționează să solicite de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov aviz de gospodărire a apelor modificator al Avizului de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026 pentru proiectul ”Optimizarea și modernizarea Stației de epurare a apelor uzate a S.C. PUROLITE S.R.L.”, ce urmează a fi realizat în oraș Victoria, județul Brașov. Proiectul are ca scop realizarea construcțiilor necesare pentru introducerea în fluxul de tratare al apelor uzate industriale al S.E.A.U. PUROLITE a unei etape suplimentare de reducere a concentrației de săruri și a fost avizat prin Avizul de gospodărire a apelor nr. 175/15.09.2026. Solicitarea avizului modificator este determinată de modificări ale soluției tehnice avizate, care constau, în principal, în: instalarea unui cristalactor suplimentar pentru îndepărtarea ionilor de calciu din apă asigurând astfel flexibilitate în funcționare, realizarea osmozei inverse în trei trepte, introducerea unei unități de precipitare și eliminare a magneziului, detalierea sistemului de evaporare și cristalizare, prevederea unui turn de răcire aferent acestuia, creșterea capacitătii cazanelor de abur, precum și detalierea bazinelor și vaselor tampon intermediare ale liniei de tratare a sărurilor. Debitele de ape uzate epurate evacuate în râul Olt rămân nemodificate. Construcții tehnice aferente Proiectului Jordan vor fi realizate în incinta amplasamentului stației de epurare, Aleea Uzinei nr. 5-9, oraș Victoria, județ Brașov conform planului general și al celui de situație. Procesul de reducere a concentrației de săruri implică noi consumatori de apă utilizată în scop tehnologic, fără generare de ape uzate, apele uzate rezultate din etapele de tratare (schimb ionic, ultrafiltrare, osmoza inversă, etc) fiind reintroduse în proces. La finalul etapei de reducere a sărurilor rezultă apă epurată evacuată în bazinul de apă tratată și pelete de carbonat de calciu, săruri cristalizate, lichid mumă și nămol deshidratat de hidroxid de magneziu, evacuate din amplasament de firme autorizate. În perioada de execuție a construcțiilor aferente optimizării și modernizării S.E.A.U. PUROLITE, estimată la 11 luni, vor rezulta ape uzate menajere aferente organizării de șantier ce vor fi preluate de către o societate autorizată, pe bază de contract. Această solicitare de aviz modificator este conformă cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care doresc sa obțină informații suplimentare cu privire la solicitarea avizului de gospodărire a apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menționată. Persoanele care doresc să transmită observații, sugestii și recomandări se pot adresa solicitantului S.C. PUROLITE S.R.L., cu sediul în Strada Aleea Uzinei, nr.11, oraș Victoria, jud. Brașov, telefon 0040 268 206 300, persoana de contact Marius Crăciun nr. tel 0726.047.008, după data de 14.10.2026 (data estimată la care se va transmite solicitarea de aviz modificator).
Pentru publicarea anunțurilor, contactează-ne pe e-mail: monitorulexpres@yahoo.com sau la tel. 0268/543.316, 0731.018.277 sau vino la sediul nostru din Brașov, str. Prahova, nr. 3, birou 1.
Monitorul Expres este membru al Biroului Roman de Audit al Tirajelor si al A.P.E.L. (Asociaţia Patronală a Editorilor Locali). Data primei apariţii 5 ianuarie 2004. Fondat de Marius Stoianovici. (Şi) acest site foloseşte cookie-uri proprii şi ale terţilor.
Copyrights © All Rights Reserved.
Geamurile aburite dimineața, pervazurile ude și petele din colțurile pereților apar frecvent în locuințe odată cu răcirea vremii. Un strat fin de condens poate fi normal după o noapte rece, însă picăturile care curg zilnic pe sticlă arată că aerul din casă reține prea mulți vapori. Iată șase măsuri practice care reduc umezeala și ajută la păstrarea unui mediu mai confortabil pentru familie.
Condensul apare când aerul cald și umed din interior atinge o suprafață rece, cum este geamul iarna. Vaporii ajung la „punctul de rouă”, adică la temperatura la care se transformă în picături de apă. Ferestrele nu produc umezeala, însă o fac vizibilă.
Înainte să schimbi garnituri sau să investești în aparate, verifică unde apare condensul. Situațiile diferă și cer soluții diferite:
Folosește un higrometru, un dispozitiv simplu care arată umiditatea relativă din încăpere. Așază-l la distanță de calorifer, fereastră, aragaz sau baie, deoarece aceste zone pot modifica temporar valoarea afișată. Multe locuințe se simt confortabil la o umiditate între 40% și 60%. Iarna, dacă geamurile se udă frecvent, urmărește valori apropiate de 40-50%.
Verifică higrometrul dimineața în dormitor, după duș și după ce gătești. Dacă valoarea sare constant peste 60%, ai un indiciu clar că trebuie să reduci vaporii din aer.
Mulți proprietari țin geamul rabatat ore întregi, cu intenția de a usca aerul. Metoda răcește pereții, tâmplăria și podeaua, iar încăperea are nevoie apoi de mai mult timp pentru a reveni la o temperatură confortabilă. Pereții reci pot favoriza apariția condensului, mai ales în apartamentele cu izolație modestă.
Deschide ferestrele larg timp de 5-10 minute, de două sau trei ori pe zi. Dacă poți crea curent între camere, schimbul de aer devine mai rapid. Aerul rece de afară conține, de regulă, mai puțini vapori decât aerul din casă. După ce intră și se încălzește, poate prelua umezeala din încăpere.
Acordă atenție momentelor care cresc umiditatea:
Aerisirea ajută mult, însă poate să nu fie suficientă într-un apartament de parter, într-o baie fără geam sau într-o cameră unde se usucă rufe. În astfel de situații, un dezumidificator camera poate menține umiditatea la valoarea setată, fără să fie nevoie să răcești locuința prin aerisiri repetate.
Într-o locuință locuită de o familie, vaporii se acumulează repede. Respirația din timpul nopții, un duș fierbinte, fierberea apei și rufele întinse în casă pot ridica umiditatea într-un interval scurt. Într-un dormitor mic, cu ușa închisă, două persoane pot produce suficienți vapori peste noapte cât să apară picături pe geam dimineața.
În baie, pornește ventilatorul înainte de duș, dacă ai unul, și lasă-l activ după terminare. Șterge apa rămasă pe cabina de duș, faianță și baterii. Această rutină reduce cantitatea de apă care se evaporă treptat în următoarele ore. Verifică și robinetele, sifonul de pardoseală sau rezervorul toaletei: o pierdere mică, dar constantă, menține umezeala ridicată.
În bucătărie, pornește hota de la începutul preparării mâncării și acoperă oalele. Fierberea fără capac eliberează rapid vapori, mai ales în apartamentele cu bucătărie deschisă spre living. Curăță periodic filtrele hotei, deoarece grăsimea acumulată scade capacitatea de evacuare.
Rufele uscate pe calorifer sau pe un suport amplasat în sufragerie pot elibera câțiva litri de apă în aer. Dacă nu ai balcon, curte sau uscător de rufe, limitează uscarea la o singură cameră. Închide ușa, ține geamul închis cât timp funcționează aparatul de control al umidității și verifică periodic rezervorul. Hainele se pot usca mai repede, iar vaporii nu ajung în toate camerele.
Condensul se formează mai ușor pe sticla rece. De aceea, oprirea completă a căldurii peste noapte poate agrava problema, mai ales în camerele orientate spre nord sau în apartamentele de la ultimul etaj. Dimineața, aerul se încălzește mai repede decât geamul, iar picăturile apar înainte ca suprafața sticlei să ajungă la o temperatură mai ridicată.
Menține o temperatură relativ constantă, cu o diferență moderată între zi și noapte. Pentru multe familii, reducerea temperaturii cu 1-2 grade noaptea este mai practică decât oprirea totală a încălzirii.
Verifică și zona din jurul ferestrei. Draperiile lungi, perdelele groase sau mobilierul lipit de calorifer pot opri circulația aerului cald către geam. Lasă spațiu între calorifer și textile, iar dacă ai pervazuri foarte late, evită să le încarci cu ghivece mari sau obiecte decorative care blochează fluxul de aer.
Dulapurile masive amplasate lângă pereții exteriori merită și ele atenție. Lasă câțiva centimetri între mobilă și perete, astfel încât aerul să circule. Dacă observi miros de umezeală sau puncte negre în spatele dulapului, mută piesa de mobilier, curăță zona și verifică umiditatea din încăpere câteva zile la rând.
Dacă higrometrul arată valori normale, dar geamurile continuă să se ude, fereastra poate avea o problemă de etanșare, reglaj sau izolație. În timp, garniturile se pot turti, crăpa ori desprinde, iar feroneria poate necesita ajustare. Aerul rece pătrunde pe lângă ramă și răcește excesiv marginea geamului.
Poți face câteva verificări simple acasă. Privește cu atenție garniturile și observă dacă există porțiuni desprinse. Verifică siliconul din jurul ramei și caută urme de apă pe glafuri. În zilele cu vânt, apropie palma de marginile ferestrei, fără să atingi sticla; uneori poți simți curenți reci care indică o etanșare slabă.
Pentru rezultate stabile, cheamă un specialist dacă observi una dintre aceste situații:
Petele care se accentuează după ploaie pot indica infiltrații, nu condens. Infiltrația cere o intervenție asupra fațadei, acoperișului, glafurilor sau instalațiilor, în funcție de sursă. Ștergerea geamului ori reducerea umidității din casă nu rezolvă această problemă.
Condensul repetat poate afecta tâmplăria, vopseaua lavabilă, pervazurile și finisajele. În timp, umezeala favorizează mucegaiul, care apare frecvent în colțurile camerelor, după dulapuri, pe pereții exteriori sau în jurul ferestrelor. Pentru părinții cu copii mici, merită să urmărească din timp aceste zone, deoarece aerul încărcat și mirosul persistent pot crea disconfort în locuință.
Dacă geamurile sunt deja ude, șterge apa de pe sticlă, ramă și pervaz cu o lavetă absorbantă. Nu lăsa apa să pătrundă în rosturile tâmplăriei sau în tencuială. Apoi aerisește scurt și identifică sursa: rufe, duș, gătit, plante multe, acvariu, umidificator folosit prea des sau o posibilă pierdere de apă.
Curăță petele mici de mucegai cu produse potrivite pentru suprafața respectivă și poartă mănuși. Aerisește încăperea în timpul curățării. Dacă petele reapar după câteva săptămâni, se extind sau vin însoțite de tencuială umedă, cere o evaluare tehnică. Problema poate ține de punți termice, infiltrații sau ventilație insuficientă.
Pentru o rutină simplă, urmărește timp de o săptămână umiditatea din camerele cu probleme, aerisește după activitățile care produc vapori și menține o temperatură constantă. Aceste măsuri ajută geamurile să rămână mai uscate și reduc riscul ca umezeala să ajungă pe pereți.
O plăcintă cu dovleac delicioasă îmbină foile fragede, ușor rumenite, cu o umplutură dulce și aromată, în care se simt gustul dovleacului și notele calde de scorțișoară și vanilie. Secretul unui desert reușit stă în alegerea ingredientelor, eliminarea excesului de lichid din umplutură și pregătirea corectă a aluatului.
Rețeta este potrivită pentru o tavă de aproximativ 30 x 40 cm, din care obții 12-15 porții. Pregătirea durează circa 40 de minute, iar coacerea necesită alte 40-50 de minute. Aluatul se prepară ușor, însă are nevoie de puțin timp la frigider pentru a deveni mai simplu de întins. Rezultatul este o plăcintă potrivită pentru mesele în familie, pentru o după-amiază de toamnă sau pentru un desert de casă servit alături de o băutură caldă.
Cantitățile de mai jos sunt calculate pentru o tavă dreptunghiulară de 30 x 40 cm.
Pentru aluat:
Pentru umplutură:
Făina cernută ajută la obținerea unui aluat omogen, iar untul trebuie să fie rece pentru ca foile să rămână fragede. Lichidul se adaugă treptat, deoarece făina poate absorbi cantități diferite. Aluatul trebuie să fie moale și ușor de modelat, fără să se lipească excesiv de mâini.
Aromele și textura desertului depind în mare măsură de soiul de dovleac ales. Caută un exemplar cu coaja tare, fără pete moi sau fisuri, care să fie greu în raport cu dimensiunea sa. Pulpa trebuie să aibă o culoare portocalie intensă și o consistență densă, fără prea multe fibre.
Dovleacul plăcintar de tip butternut este o alegere potrivită datorită gustului dulce și pulpei fine, care nu lasă foarte mult lichid în timpul gătirii. Și alte soiuri cu miez dens pot da rezultate bune. Evită dovlecii foarte apoși, deoarece umplutura va necesita un timp mai lung de gătire.
Pentru pregătirea desertului, poți consulta gama de ingrediente pentru plăcintă cu dovleac de la Selgros, unde găsești produse de bază pentru aluat și condimente pentru umplutură.
Începe cu umplutura, deoarece trebuie să se răcească înainte de asamblarea plăcintei. Dacă o așezi fierbinte peste aluat, aburul poate înmuia baza și poate afecta textura foilor.
Curăță dovleacul de coajă și semințe, apoi rade pulpa pe răzătoarea mare. Pune-o într-o tigaie încăpătoare, împreună cu untul și zahărul. Gătește la foc mediu-mic timp de 15-20 de minute, amestecând periodic, până când dovleacul se înmoaie și excesul de lichid se evaporă.
Adaugă scorțișoara, vanilia și un praf de sare. Gustă compoziția și ajustează cantitatea de zahăr, în funcție de dulceața naturală a dovleacului. Dacă dorești o umplutură mai bogată, poți adăuga nucă măcinată. Lasă compoziția să se răcească complet înainte de folosire.
Amestecă făina cu praful de copt, sarea și zahărul. Adaugă untul rece, tăiat cubulețe, și încorporează-l rapid cu degetele până când obții o textură asemănătoare firimiturilor. Pune oul, iaurtul și vanilia, apoi adună ingredientele într-un aluat omogen, fără să frămânți prea mult.
Împarte aluatul în două bucăți, una puțin mai mare pentru baza plăcintei. Învelește-le și lasă-le la frigider aproximativ 30 de minute. Între timp, încălzește cuptorul la 180°C.
Întinde bucata mai mare într-o foaie potrivită pentru tavă și așaz-o pe hârtie de copt. Distribuie umplutura răcită într-un strat uniform, păstrând aproximativ un centimetru liber la margini. Dacă dovleacul pare încă umed, presară puțin griș sau pesmet fin înainte de a adăuga compoziția.
Întinde a doua bucată de aluat și așaz-o deasupra. Lipește marginile, apoi înțeapă foaia din loc în loc cu o furculiță, pentru ca aburul să poată ieși în timpul coacerii.
Coace plăcinta timp de 40-50 de minute, pe nivelul din mijloc al cuptorului. Este gata când foaia de deasupra capătă o nuanță aurie și marginile sunt bine coapte. Las-o să se răcească înainte de porționare.
Fiecare ingredient contribuie la textura și gustul desertului. Câteva alegeri simple pot îmbunătăți considerabil rezultatul.
Poți adăuga și câteva stafide hidratate în suc de portocale, dacă preferi o umplutură mai dulce. Totuși, păstrează aromele în echilibru, astfel încât dovleacul să rămână ingredientul principal.
Textura plăcintei depinde atât de modul de preparare, cât și de răcirea corectă a ingredientelor. Pentru un rezultat reușit, ține cont de următoarele recomandări:
După ce scoți plăcinta din cuptor, las-o să se răcească pe un grătar sau pe o suprafață care permite circulația aerului. Dacă preferi foile mai moi, acoperă tava lejer cu un prosop curat după aproximativ 15 minute.
Dacă vrei să schimbi textura desertului sau să reduci timpul de pregătire, poți adapta rețeta în funcție de ingredientele disponibile.
Pentru o variantă de post, înlocuiește untul din aluat cu ulei și folosește apă minerală rece în locul laptelui și al oului. Poți combina 350 g de făină cu 120 ml de ulei, 120 ml de apă minerală, două linguri de zahăr și un praf de sare. Amestecă ingredientele până obții un aluat omogen și lasă-l la frigider aproximativ 20 de minute. Pentru umplutură, înlocuiește untul cu puțin ulei.
O alternativă rapidă presupune folosirea foilor subțiri de plăcintă. Așază trei sau patru foi la bază, ungându-le individual cu unt topit sau ulei. Adaugă umplutura răcită, apoi acoperă cu alte foi unse. Coace la 180°C până când suprafața devine aurie.
Foietajul este o altă opțiune, mai ales când timpul este limitat. Păstrează-l rece până la asamblare și folosește numai umplutură răcită, pentru a preveni înmuierea aluatului.
Pentru mai multă inspirație, poți descoperi și alte idei de plăcintă cu dovleac și tarte de sezon, cu umpluturi și combinații de arome potrivite pentru zilele răcoroase.
După răcire, păstrează plăcinta într-un recipient închis, la frigider, timp de 2-3 zile. Pentru a reda textura foilor, încălzește porțiile 5-7 minute în cuptor, la temperatură moderată.
Servește desertul simplu, cu zahăr pudră presărat deasupra, sau alături de nuci tocate. Pentru o aromă mai intensă, poți adăuga puțină scorțișoară înainte de servire. Indiferent de varianta aleasă, umplutura bine scăzută și aluatul fraged sunt cele două elemente care fac diferența.
O ținută casual reușită nu depinde de piese spectaculoase, ci de croieli care se așază bine, culori ușor de combinat și încălțăminte îngrijită. Aceste detalii ajută atât într-o zi relaxată la birou, cât și la o cină, o călătorie de weekend sau o ieșire în oraș. În continuare, descoperă cinci formule simple, actuale și ușor de adaptat propriului stil.
Tricoul simplu, jeanșii drepți și sneakerșii cu design curat formează una dintre cele mai ușor de purtat combinații casual. Funcționează pentru film, cafea, drumuri prin oraș sau birouri cu dress code relaxat.
Alege un tricou alb, gri, bleumarin, negru sau crem, fără imprimeuri mari. Cusătura umărului trebuie să se oprească aproape de marginea umărului, iar tricoul să acopere betelia pantalonilor fără să cadă prea jos pe coapse. Jeanșii indigo, bleumarin sau negri, cu croială dreaptă ori ușor conică, păstrează ținuta echilibrată.
Pentru un rezultat îngrijit, evită pantalonii prea lungi care se strâng peste pantofi. Vara poți purta un tricou din bumbac mai subțire și jeanși deschiși la culoare. Toamna, adaugă o jachetă din denim, un bomber simplu sau o cămașă groasă purtată descheiată peste tricou.
Cămașa Oxford oferă o alternativă practică atunci când tricoul pare prea lejer. Materialul are o textură discretă, iar gulerul structurat păstrează un aspect ordonat chiar și într-o ținută relaxată. Poart-o la prânzuri, întâlniri informale, evenimente de zi sau la birou.
Combină o cămașă albă, bleu sau cu dungi fine cu pantaloni chino bej, gri, bleumarin ori verde olive. Pentru utilizare uzuală, alege chino cu spațiu suficient în zona coapselor și cu tivul care se oprește curat deasupra încălțămintei.
Dacă vrei un look mai relaxat, completează ținuta cu adidași albi de bărbați, cu profil simplu și piele netedă. Pentru o cină sau un context puțin mai elegant, mocasinii maro, coniac sau bleumarin sunt o alegere potrivită.
Poartă cămașa băgată în pantaloni pentru un aspect mai ordonat. Las-o peste pantaloni doar dacă lungimea ajunge aproximativ la jumătatea buzunarului din spate. În zilele calde, rulează mânecile de două ori și păstrează restul ținutei simplu.
Polo-ul ocupă o zonă utilă între tricou și cămașă. Gulerul oferă structură, iar materialul păstrează confortul specific ținutelor de zi. Modelele tricotate din bumbac sau in apar frecvent în colecțiile recente, mai ales în tonuri de crem, maro, verde închis și bleumarin.
Un polo crem, pantaloni bej cu croială dreaptă și sneakerși albi creează o ținută potrivită pentru terase, vacanțe sau ieșiri de vară. Dacă preferi o variantă mai sobră, alege polo bleumarin, chino gri și mocasini din piele întoarsă.
Verifică gulerul înainte de plecare. Un polo cu guler ondulat sau deformat poate strica aspectul general al ținutei. Spală modelele tricotate la temperatură redusă și lasă-le la uscat pe o suprafață plană, mai ales dacă materialul este mai greu.
În sezonul rece, suprapunerile simple arată mai bine decât ținutele încărcate. O cămașă Oxford purtată sub un pulover subțire din merinos, bumbac sau lână fină oferă confort și un aspect potrivit pentru birou, întâlniri sau cine de seară.
Poți porni de la o cămașă bleu și un pulover bleumarin cu decolteu rotund, apoi adaugi jeanși indigo închiși. Dacă alegi un pulover cu decolteu în V, lasă gulerul cămășii să stea drept și evită modelele cu prea mult volum în zona umerilor.
Ghetele Chelsea, chukka sau pantofii Derby casual completează bine această formulă. Pentru vreme umedă, tratează încălțămintea din piele întoarsă cu spray impermeabil și curăț-o periodic cu o perie specială. Acest obicei ajută materialul să-și păstreze aspectul uniform mai mult timp.
Sacoul neconstruit oferă mai multă formă unei ținute casual, fără rigiditatea unui costum clasic. Se potrivește la cine, evenimente culturale, întâlniri de lucru într-un mediu creativ sau ocazii care cer un aspect îngrijit, dar relaxat.
Alege un sacou din bumbac, in sau lână ușoară, fără umeri rigizi, în bleumarin, gri, olive, maro sau bej. Poartă-l peste un tricou simplu, cu guler bine definit și material opac. Jeanșii închiși la culoare, chino sau pantalonii din lână subțire completează ținuta fără să o încarce.
Două combinații funcționează în majoritatea cazurilor: sacou bleumarin, tricou alb, jeanși indigo și sneakerși din piele, sau sacou maro, tricou crem, pantaloni bej și mocasini. Evită sacoul lucios de costum cu pantofi sport pentru alergare. Diferența dintre stiluri devine prea evidentă și ținuta pierde coerență.
Cele cinci combinații devin mai ușor de adaptat dacă respecți câteva reguli simple:
Păstrează aceste formule ca punct de plecare, apoi schimbă culorile, texturile și încălțămintea în funcție de ocazie. Stilul personal se conturează mai clar prin alegeri repetate și bine potrivite decât prin piese alese doar pentru un sezon.
Mulți antreprenori, manageri și oameni cu o viață publică activă ajung, la un moment dat, să privească siguranța mai serios decât printr-o alarmă sau o cameră video. Unii au nevoie de protecție pentru un sediu, un depozit sau o locuință, alții pentru propria persoană, în deplasări, la evenimente sau la întâlniri de afaceri. Cele două nevoi par asemănătoare, dar presupun servicii diferite, cu roluri, pregătire și costuri diferite.
Poate și tu cântărești acum ce variantă ți s-ar potrivi, fără să plătești pentru ceva de care nu ai nevoie și fără să rămâi descoperit tocmai acolo unde contează. Alegerea corectă pornește de la un lucru simplu, adică ce anume vrei să protejezi. Descoperă în rândurile de mai jos prin ce se deosebesc paza cu agent și garda de corp și cum îți dai seama care dintre ele răspunde nevoilor tale.
Paza cu agent este forma clasică de securitate fizică, în care un agent certificat asigură protecția unui obiectiv anume, fie el o reședință, un ansamblu rezidențial, un spațiu comercial, un depozit sau o instituție. Rolul lui principal este prevenția, adică descurajarea furturilor, controlul accesului și menținerea ordinii în perimetrul protejat. Simpla prezență vizibilă a unui agent bine pregătit schimbă deja felul în care un spațiu este perceput din exterior.
Pentru tine, asta înseamnă că sediul firmei, casa sau spațiul pe care îl administrezi are în permanență pe cineva atent la ce se întâmplă. Profesioniștii care oferă servicii de pază cu agent pornesc de la o analiză de risc și construiesc un plan de pază adaptat locației, cu personal ales după specificul ei. În plus, primești rapoarte periodice, așa că știi ce s-a întâmplat în obiectiv, chiar și în lipsa ta.
Garda de corp mută accentul de pe loc pe persoană. Agentul de protecție personală îl însoțește pe beneficiar oriunde merge și îi asigură integritatea fizică, discreția și libertatea de a-și vedea de activitate fără grija siguranței. Serviciul se adresează de obicei oamenilor de afaceri, directorilor executivi, persoanelor publice sau oricui se confruntă cu riscuri specifice, iar o echipă profesionistă acoperă mai multe zone:
Contrar imaginii din filme, o gardă de corp nu înseamnă neapărat un om impozant care îți stă în spate la fiecare pas. Un profesionist adevărat lucrează discret, anticipează situațiile delicate și îți lasă spațiul de care ai nevoie ca să negociezi, să participi la evenimente sau să călătorești liniștit. Protecția bună se simte mai degrabă ca o siguranță de fond decât ca o prezență care atrage privirile tuturor.
Diferența de bază ține de obiectul protecției, pentru că paza cu agent apără un spațiu, iar garda de corp apără un om. Primul serviciu este, de regulă, static și se bazează pe prezență vizibilă, rondouri și controlul accesului, în timp ce al doilea este mobil, discret și se adaptează la programul persoanei protejate. Diferă și pregătirea, pentru că protecția personală presupune instruire specială pentru deplasări, evenimente și situații neprevăzute.
Gândește-te, așadar, la ritmul tău de zi cu zi. Un sediu sau o locuință cu bunuri valoroase cer o prezență constantă la fața locului. În schimb, expunerea publică, deplasările dese sau negocierile sensibile cer un agent specializat în protecție personală, care să meargă alături de tine. Uneori cele două servicii se completează firesc, mai ales pentru oamenii de afaceri care vor să își știe în siguranță atât familia, cât și compania.
Un furnizor serios nu începe discuția cu o ofertă standard, ci cu întrebări despre obiectiv, program, nivelul de expunere și riscurile reale. Pe baza acestor informații construiește o soluție dimensionată corect, care poate crește sau scădea în timp, odată cu nevoile clientului. La fel de important este ca firma să funcționeze legal, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu agenți selectați riguros și pregătiți continuu.
Înainte să semnezi, cere să vezi licența, întreabă cum sunt selectați agenții și cum vei fi informat despre activitatea lor. Uită-te și la experiența reală a companiei, la reputația ei și la felul în care îți ascultă nevoile încă de la prima discuție. În securitate nu există soluții placebo, iar un partener bun îți propune exact ce te protejează, fără să îți vândă servicii de care nu ai nevoie.
Paza cu agent și garda de corp nu concurează între ele, ci răspund unor nevoi diferite, iar alegerea potrivită pornește de fiecare dată de la ceea ce vrei să protejezi. Uneori e vorba de un spațiu, alteori de tine sau de oamenii apropiați, iar de multe ori de ambele. Fă o listă cu locurile, momentele și situațiile în care îți dorești mai multă liniște și discut-o cu un specialist în securitate, ca să afli ce soluție ți se potrivește cu adevărat.
Culoarea pereților oferă un fundal constant, însă lumina schimbă felul în care îl percepi de-a lungul zilei. Un alb mat poate părea confortabil seara, sub lumină caldă, iar la prânz poate căpăta o tentă mai rece. Din acest motiv, poți îmbunătăți atmosfera unei camere fără să începi imediat un proiect de zugrăvire.
Alege iluminatul în funcție de activități, proporții și mobilier. În acest fel, vei obține un spațiu plăcut pentru utilizare zilnică și coerent din punct de vedere estetic.
Lumina scoate în evidență texturile, conturează obiectele și influențează profunzimea vizuală a unei camere. De exemplu, un perete gri-bej poate părea mai cald lângă o veioză de 2700 K, dar mai sobru sub o plafonieră de 4000 K.
De asemenea, direcția luminii contează. Lumina îndreptată spre perete poate lărgi optic o cameră îngustă, iar lumina orientată în sus poate face plafonul să pară mai înalt. Astfel, aceeași paletă cromatică poate susține mai multe atmosfere, fără schimbări costisitoare.
Pentru rezultate stabile, urmărește aceste repere înainte să alegi corpurile de iluminat:
O cameră bine luminată combină, de regulă, trei tipuri de surse:
Pentru sursa centrală, o lustra LED poate distribui lumina uniform și poate completa un amenajament cu linii contemporane. Modelele cu intensitate reglabilă îți permit să adaptezi camera pentru cină, lectură sau vizionarea unui film.
Lumina joacă un rol crucial în crearea atmosferei și funcționalității fiecărei încăperi dintr-o locuință. Alegerea tipului și amplasamentul surselor de lumină poate influența starea de spirit și eficiența unui spațiu.
În living, folosirea unui corp central de iluminat combinat cu un lampadar lângă canapea poate oferi o iluminare generală plăcută, dar și o lumină ambientală pentru momentele de relaxare. O sursă discretă de lumină în zona TV ajută la reducerea contrastului între ecranul luminos și întunericul din jur, reducând oboseala oculară.
În dormitor, aplicele montate lângă pat sunt o soluție excelentă pentru a elibera noptierele de lămpi voluminoase și pentru a asigura o lumină direcționată pentru citit. Acestea creează un spațiu ordonat și relaxant, ideal pentru odihnă.
În bucătărie, iluminatul montat sub corpurile suspendate elimină umbrele care pot apărea pe blatul de lucru, făcând prepararea alimentelor mai sigură și mai ușoară. O iluminare bine distribuită în acest spațiu este esențială pentru eficiența și confortul utilizatorului.
În baie, aplicele laterale ale oglinzii asigură o iluminare uniformă a feței, prevenind umbrele inestetice care pot fi create de o sursă de lumină amplasată deasupra. Este esențial să verifici mereu gradul de protecție IP al corpurilor de iluminat, mai ales în zonele cu umiditate ridicată, pentru a asigura siguranța.
Pentru birou, plasarea unei lămpi lateral față de monitor ajută la reducerea reflexiilor pe ecran, ceea ce poate preveni oboseala ochilor și face ecranul mai ușor de privit pe termen lung. O iluminare adecvată în spațiul de lucru contribuie la o productivitate mai mare și la un confort sporit.
Poți ajusta vizual o încăpere prin poziționarea atentă a luminii:
Testează mostrele de vopsea ziua și seara, lângă sursa aleasă. Nuanțele crem și bej pot părea mai galbene sub lumină foarte caldă, iar griurile și albastrurile pot deveni mai reci peste 4000 K. Pereții închiși la culoare absorb mai multă lumină, așa că au nevoie de surse suplimentare.
Dacă amenajezi treptat, începe cu zonele folosite zilnic. Alessandro Design propune corpuri cu design contemporan, materiale durabile și detalii atent lucrate, iar consultanța de specialitate te poate ajuta să alegi soluții potrivite mobilierului modular și stilului tău.
Ai economisit când ți-ai luat elevatorul. Dar cât te costă când nu poți ridica mașina clientului?
Ai ales modelul mai ieftin care, pentru autoturismele care de obicei îți intră în service, pare suficient. Acum primești și autoutilitare, însă unele depășesc capacitatea lui. Ai și mecanicul disponibil și clientul programat, însă trebuie să refuzi lucrarea.
Și atunci ajungi la concluzia că suma economisită trebuie să o pui lângă încasările pe care le pierzi acum. De aceea, înainte să comanzi următorul echipament, iată câteva verificări concrete care te vor ajuta să alegi ceva potrivit pentru serviciile din atelierul tău.
Când utilajul se oprește iar programările rămân
Capacitatea insuficientă este doar una dintre probleme. Să presupunem că elevatorul auto s-a defectat, iar furnizorul trebuie să comande piesa de schimb. Dar, până aceasta ajunge la el, postul respectiv rămâne indisponibil. Și atunci ce faci? Reprogramezi reviziile, aglomerezi celelalte locuri de lucru și riști ca un client, care are nevoie urgent de mașină, să plece la alt service.
Da, reparația poate fi acoperită de garanție. Dar trebuie luate separat în calcul orele în care mecanicul nu poate folosi elevatorul și lucrările pierdute.
De aceea, întreabă înainte să plătești: cine intervine dacă apare o defecțiune, cum se procură piesele și ce presupune concret garanția?
Poți pierde bani și cu un utilaj care încă funcționează
Un aparat de dejantat nepotrivit pentru anvelopele primite frecvent vor prelungi intervențiile într-o vulcanizare. În timp ce următoarea mașină așteaptă în rând, mecanicul repetă manevrele, solicită ajutorul unui coleg și timpul trece.
Dacă lucrezi des cu anvelope cu talon jos sau run-flat, verifică explicit compatibilitatea și accesoriile necesare. Altfel, după livrare vei descoperi că trebuie să cumperi separat dotări pe care nu le-ai inclus în buget.
Același principiu se aplică la transport și montaj. Cere suma completă pentru echipamentul instalat și pregătit de utilizare, ca să compari ofertele pe aceleași condiții.
Cumpără pentru mașinile care intră la tine în service
Începe cu activitatea ta: ce vehicule deservești, câte intervenții faci zilnic și unde pierd mecanicii timp. Apoi verifică modelele care răspund acestor cerințe.
La Clever-Auto, de exemplu, elevatorul Reihmann RHM 242 PRO are o capacitate de 4,2 tone, brațe telescopice cu trei segmente și deblocare electrică automată. Aceste dotări îți oferă criterii concrete de comparație; alegerea trebuie să o raportezi și la punctele de ridicare ale vehiculelor, spațiul disponibil și condițiile de montaj.
Poți discuta la telefon cu echipa Clever-Auto despre alegerea modelului și opțiunile de instalare. În așa fel, poți verifica înainte de a plasa comanda dacă varianta dorită se încadrează în atelierul tău.
Intră pe Clever-Auto.ro sau sună la +40 758 879 879. Spune ce mașini repari și ce vrei să poți face cu noul utilaj, apoi cere o ofertă completă.
La ei găsești elevatoare, dotări pentru vulcanizare, aparate de geometrie, linii ITP și utilaje pentru service-uri de toate dimensiunile.
Echipamentele vin cu certificat CE, garanție 2 ani, magazinul oferă livrare în toată țara în 24-48h și montaj autorizat cu dosar ISCIR.
Laptopul stă pe masa unde ai luat micul dejun, iar după câteva ore scaunul de dining începe să îți amintească faptul că nu a fost gândit pentru apeluri, rapoarte și e-mailuri. În multe locuințe, mai ales în apartamente compacte, masa din bucătărie preia două funcții în aceeași zi.
Nu ai nevoie de o renovare amplă ca să lucrezi mai comod și să păstrezi bucătăria primitoare la cină. În continuare, găsești cinci schimbări concrete pe care le poți adapta spațiului, bugetului și stilului tău.
Începe cu măsurătorile. Pentru utilizare uzuală, o masă cu înălțimea între 72 și 76 cm permite o poziție mai relaxată a brațelor, atât la tastatură, cât și la masă. Dacă blatul este prea jos, vei ridica umerii. Dacă este prea înalt, încheieturile și antebrațele pot sta tensionate.
Privește și suprafața disponibilă. Pentru laptop, mouse, agendă și spațiu pentru coate, rezervă aproximativ 70 cm lățime. Dacă folosești un monitor extern, măsoară adâncimea blatului înainte de a-l cumpăra. Pe o masă îngustă, ecranul ajunge prea aproape de ochi și îți limitează locul pentru tastatură.
Forma mesei influențează rutina de zi cu zi. O masă rotundă ajută circulația într-o bucătărie mică, însă oferă mai puțină zonă dreaptă pentru echipamente. Un model dreptunghiular, așezat lângă perete, poate susține mai ușor un setup de lucru. Dacă ai nevoie de flexibilitate, o masă extensibilă rămâne compactă în timpul programului și se deschide la cină.
Lasă, pe cât posibil, circa 70 cm liberi în jurul mesei. Astfel, poți deschide dulapurile, ajungi la frigider și nu blochezi traseul spre chiuvetă. Verifică și stabilitatea picioarelor. O masă care se mișcă la fiecare tastare devine obositoare după câteva ore.
Scaunul influențează direct felul în care te simți la finalul zilei. Un model de dining cu spătar scurt poate arăta bine, dar rareori oferă sprijin lombar pentru lucru îndelungat. Așază-te pe scaun și verifică trei lucruri simple: tălpile ating podeaua, spatele se sprijină confortabil, iar genunchii formează un unghi apropiat de 90 de grade.
Dacă vrei ca zona de masă să păstreze un aspect unitar, caută scaune de bucatarie cu spătar mai înalt, șezut ferm și materiale ușor de întreținut. Tapițeria tratată pentru pete, pielea ecologică de calitate sau lemnul cu pernă detașabilă se curăță mai simplu după mesele de zi cu zi. O husă lavabilă te ajută mai ales dacă ai copii sau folosești masa frecvent pentru lucru și cină.
Pentru mai mult confort, poți adăuga o pernă lombară discretă. Alege una subțire, care nu te împinge prea mult în față. Dacă masa găzduiește mai multe persoane, păstrează scaunele suplimentare stivuibile sau pliabile. Le scoți la nevoie, apoi eliberezi rapid spațiul.
Materialele merită puțină atenție și după cumpărare. Aspiră regulat tapițeria, șterge lemnul cu o lavetă ușor umedă și evită soluțiile abrazive. Întreținerea consecventă păstrează aspectul mobilierului și îl ajută să reziste folosirii repetate.
Laptopul pus direct pe blat te face să privești în jos. După mai multe ore, această poziție poate încărca zona gâtului și a umerilor. Un suport pliabil ridică ecranul aproape de nivelul privirii, iar tu poți regla unghiul mai ușor. În majoritatea cazurilor, partea superioară a ecranului ar trebui să stea aproximativ la nivelul ochilor.
După ce ridici laptopul, adaugă o tastatură și un mouse externe. Modelele wireless reduc numărul cablurilor de pe blat și se strâng rapid înainte de cină. Păstrează mouse-ul aproape de corp, fără să întinzi brațul lateral. Dacă masa este puțin prea înaltă pentru tine, un suport simplu pentru picioare poate stabiliza poziția.
Dacă lucrezi de acasă aproape zilnic, un scaun de birou ergonomic compact îți oferă reglaje utile pentru înălțime și sprijin. Alege roți blocabile sau o protecție pentru podea, mai ales dacă ai parchet. După program, îl poți muta lângă un perete, într-un dormitor sau într-un colț liber al locuinței.
Protejează blatul cu un desk mat, adică un suport mare pentru laptop, mouse și tastatură. Acesta limitează zgârieturile, adună obiectele într-o singură zonă și se ridică ușor înainte de masă.
Așază masa astfel încât lumina naturală să vină din lateral față de ecran. Dacă fereastra se află exact în fața ta, lumina puternică poate obosi ochii. Dacă rămâne în spatele tău, monitorul poate reflecta imaginea ferestrei. Un stor textil sau jaluzelele reglabile te ajută să controlezi lumina pe parcursul zilei.
Pentru documente, notițe și apeluri video, folosește o lampă cu braț ajustabil. Orienteaz-o spre tastatură sau spre caiet, nu direct spre ecran. O lampă cu lumină neutră este potrivită pentru lucru, iar seara poți trece la o lumină mai caldă, cu intensitate redusă.
Becurile cu intensitate reglabilă simplifică schimbarea dintre cele două momente ale zilei. La prânz, ai nevoie de lumină clară. La cină, un pendul deasupra mesei sau o lampă indirectă creează o atmosferă mai relaxată, fără să încarce spațiul.
Ține cablurile corpurilor de iluminat departe de chiuvetă și plită. Dacă adaugi o lampă pe masă, alege un model cu bază stabilă și cablu suficient de lung, ca să nu îl întinzi peste zona de trecere.
Dezordinea prelungește mental programul de lucru. Dacă laptopul, facturile, cablurile și agenda rămân pe masă până seara, bucătăria păstrează aspectul unui birou. Alege un loc fix pentru toate obiectele de lucru: o tavă, o cutie cu capac, un sertar sau o geantă dedicată.
Un cărucior mobil poate ține imprimanta, încărcătoarele și documentele. Îl apropii de masă dimineața, apoi îl muți într-un colț după program. Într-o garsonieră, rafturile montate pe perete eliberează blatul și podeaua. O bancă cu spațiu de depozitare poate păstra cablurile sau accesoriile mai voluminoase.
Fă din încheierea programului un obicei de trei minute:
Această rutină separă mai clar timpul de lucru de cină. Dacă lucrezi cu alte persoane în casă, stabilește și câteva reguli simple pentru apeluri: intervale mai liniștite, căști pentru ședințe și un traseu liber în jurul mesei. Astfel, spațiul rămâne practic pentru tine și confortabil pentru toată familia.
Ramele din lemn organizează clar informațiile dintr-un spațiu și susțin stilul ales pentru amenajare. În magazine, restaurante sau birouri, ele pun în valoare oferte, indicatoare, fotografii și documente fără să încarce pereții sau zonele de lucru. Alegerea potrivită ține de mesaj, de poziționare, de dimensiune și de ritmul în care actualizezi materialele expuse.
Un afiș înrămat atrage atenția mai ușor decât o foaie lipită pe raft sau în vitrină. Magazinele de cadouri, florăriile, patiseriile și afacerile cu produse artizanale pot semnala astfel o ofertă de sezon, un produs nou sau o recomandare a echipei.
Lângă raftul cu produse pentru cadou, un mesaj scurt precum „Seturi pregătite pentru aniversări” sau „Idei de cadou” funcționează mai bine decât un text lung. Limitează-te la două informații utile, de exemplu prețul de pornire și categoria de produse.
Păstrează aceleași două-trei dimensiuni de rame în tot magazinul: A5 și A4 pentru mesaje de raft, A3 pentru vitrine și intrări. Amplasează rama la nivelul privirii, acolo unde clientul se oprește deja să analizeze produsele.
În spațiile cu multe categorii, ramele indică direcția fără panouri mari. Un magazin cu produse pentru casă poate marca zone precum „Bucătărie”, „Decorațiuni” sau „Reduceri”, iar o florărie poate separa buchetele gata pregătite de plantele la ghiveci.
Alege fonturi simple, lizibile de la câțiva metri, cu text închis pe fundal deschis. Dacă pereții sunt colorați sau lumina este slabă, testează afișul la locul montării înainte să printezi mai multe exemplare.
În spațiile cu mobilier din lemn, coșuri împletite sau rafturi în nuanțe naturale, ramele foto din lemn păstrează unitatea vizuală. Un finisaj apropiat de cel al mobilierului evită impresia de elemente adăugate întâmplător.
Restaurantele și cafenelele au nevoie de informații clare în zona de comandă. Meniul de perete, lista băuturilor sau oferta de prânz pot sta în rame ușor de deschis, astfel încât personalul să poată schimba rapid printul.
Separă meniul permanent de preparatele temporare. O cafenea poate afișa băuturile calde într-o ramă mare, iar „Desertul săptămânii”, cu preț și ingrediente principale, într-un format mic. Dacă preparatul conține alergeni frecvenți, menționează-i și verifică afișul ori de câte ori se modifică rețeta. Ca reper, A3 se potrivește la casă, iar A5 pe mese sau la standul de servire.
Pentru o galerie de perete cu preparate, echipă sau detalii din activitatea localului, alege rame foto din același model și păstrează între ele 5–8 centimetri. Imaginile reale, bine luminate, transmit mai mult decât fotografiile de catalog.
Diplomele și certificările inspiră încredere doar dacă sunt selectate. Alege câteva recunoașteri relevante pentru clienți sau parteneri și grupează-le într-o singură zonă, cu același finisaj și aliniate pe aceeași axă. Pentru documente de dimensiuni diferite, un passe-partout, adică un carton de încadrare între document și ramă, creează margini uniforme.
Evită lumina solară directă, care poate decolora hârtia și montează ramele departe de sursele de abur din bucătărie sau grupurile sanitare.
Trei până la cinci rame cu informații distincte explică mai bine decât un text lung ce face afacerea și cine lucrează în ea. O cofetărie poate expune fotografia laboratorului, numele cofetarului și ingredientele folosite frecvent, iar un birou de arhitectură, imagini din proiecte finalizate, cu localitatea și anul. Fiecare text are doar câteva rânduri, iar conținutul se actualizează de două-trei ori pe an.
Planul de evacuare, regulile din sala de ședințe sau instrucțiunile pentru echipamente devin ușor de găsit când au un loc stabil. Montează-le acolo unde oamenii au nevoie de ele, de exemplu regulile de rezervare lângă ușa sălii, și nu le amesteca cu fotografiile de echipă sau posterele motivaționale.
Pentru o galerie cu angajați, cere acordul colegilor fotografiați și adaugă numele, rolul și echipa fiecăruia. Noii angajați și vizitatorii se pot orienta astfel mai ușor.
La lansări de produse, aniversări de companie sau petreceri private, aceeași structură de rame poate fi refolosită, schimbând doar printurile. Ramele pot indica masa de înscriere, programul serii sau colțul pentru fotografii, iar la un eveniment corporate pot prezenta agenda și vorbitorii. Pe mese folosește rame cu picior solid, iar pe perete sisteme de prindere potrivite greutății și suprafeței.
Șterge ramele cu o lavetă moale, uscată sau ușor umezită, fără detergenți abrazivi ori alcool concentrat. O dată pe lună, verifică printurile, prețurile și sistemele de prindere, iar în restaurante și magazine desemnează o persoană responsabilă pentru aceste actualizări.
Pregătește-ți spațiul cu rame potrivite din gama Craftup, alese după mesaj, dimensiune și stilul amenajării, pentru afișaje ordonate și ușor de actualizat.
Spania înseamnă mult mai mult decât vacanțe pe litoral. Dincolo de insule și stațiunile mediteraneene se află orașe în care arhitectura, arta, gastronomia și viața de cartier justifică singure o călătorie. Madrid concentrează colecții de artă importante și bulevarde animate, Granada păstrează moștenirea dinastiei nasride, Bilbao și-a construit o identitate contemporană puternică, iar Sevilla transformă influențele andaluze într-un peisaj urban imposibil de confundat.
Dacă vrei să descoperi latura culturală a țării, caută din timp bilete de avion din România către Spania și alege orașul în funcție de experiența pe care o cauți, nu doar de aeroportul de sosire. Iată câteva destinații care pot deveni punctul de plecare pentru o vacanță spaniolă construită în jurul artei, arhitecturii, gastronomiei și plimbărilor urbane.
Madrid funcționează foarte bine pentru o primă vacanță urbană în Spania. Capitala nu depinde de un singur monument emblematic, ci de succesiunea de muzee, piețe, parcuri, bulevarde și cartiere cu personalități distincte.
Paseo del Arte reunește Muzeul Prado, Reina Sofía și Thyssen-Bornemisza într-o zonă care poate ocupa lejer o zi dacă arta reprezintă o prioritate. În apropiere se află Parcul Retiro, inclus împreună cu Paseo del Prado în patrimoniul UNESCO.
Pentru o perspectivă diferită asupra orașului, continuă spre Madrid de los Austrias, Plaza Mayor și Palatul Regal, apoi schimbă registrul în cartiere precum Malasaña, Chueca sau La Latina. Madrid devine interesant tocmai prin alternanța dintre patrimoniul monumental și zonele în care ritmul cotidian contează mai mult decât lista obiectivelor.
Barcelona este asociată frecvent cu litoralul, însă identitatea sa urbană oferă suficiente motive pentru o vacanță în care plaja să rămână în plan secund.
Arhitectura lui Antoni Gaudí reprezintă un fir logic pentru explorarea orașului. Sagrada Família, Park Güell, Casa Batlló și La Pedrera permit observarea unor etape diferite din creația arhitectului. Merită însă să lași timp și pentru cartiere.
Barri Gòtic păstrează străzi înguste și piețe ascunse în jurul nucleului istoric, El Born combină patrimoniul cu galerii, magazine și restaurante, iar Eixample oferă o perspectivă complet diferită asupra planificării urbane. Passeig de Gràcia poate fi parcurs fără grabă, cu atenție la fațade, nu doar la magazine.
Barcelona este potrivită pentru călătorii interesați de arhitectură, design și gastronomie, dar și pentru cei care preferă să descopere un oraș mergând mult pe jos.
Sevilla are o identitate vizuală imediat recognoscibilă, construită din influențe islamice, gotice, renascentiste și baroce. Real Alcázar, Catedrala și Giralda formează nucleul monumental al unei vizite, însă orașul nu se reduce la trei repere.
Cartierul Santa Cruz merită parcurs lent, prin străduțe, curți și piațete. Plaza de España și Parque de María Luisa pot ocupa o altă parte a zilei, iar promenada de lângă Guadalquivir deschide traseul spre cartierul Triana.
Seara schimbă ritmul orașului. Sevilla este un loc potrivit pentru a descoperi cultura tapas fără un itinerar rigid, alternând mici opriri în localuri diferite. Flamenco face parte din identitatea culturală andaluză, iar un spectacol ales cu atenție poate adăuga vacanței o experiență care nu poate fi reprodusă prin simpla vizitare a monumentelor.
Granada cere un alt ritm. Orașul este dominat simbolic de Alhambra, complexul monumental ridicat și dezvoltat în perioada nasridă, alături de grădinile și palatul Generalife.
Vizita trebuie planificată înaintea călătoriei. Accesul la Palatele Nasride este legat de ora înscrisă pe bilet, iar administrația Alhambrei recomandă achiziționarea anticipată din cauza cererii ridicate. Nu programa alt obiectiv important imediat după vizită: complexul merită câteva ore.
După Alhambra, explorează Albaicín, cartierul istoric întins pe dealul opus. Străzile sale păstrează structura urbană de origine medievală, iar Mirador de San Nicolás deschide perspectiva spre Alhambra și Sierra Nevada. Granada este potrivită pentru o vacanță în care patrimoniul devine experiența centrală, nu simplu decor.
Valencia oferă un contrast bine conturat între patrimoniul vechi și intervențiile urbane recente. În centrul istoric poți lega într-o singură plimbare Catedrala, Plaza de la Virgen, Lonja de la Seda și Mercado Central.
Apoi, peisajul se schimbă radical în Ciudad de las Artes y las Ciencias, complexul cu arhitectură contemporană asociat în principal cu Santiago Calatrava. Diferența dintre cele două zone face orașul interesant pentru o vacanță de câteva zile.
Un alt element important este Jardín del Turia. Amenajat în fosta albie a râului Turia, parcul traversează orașul și funcționează ca un coridor verde între cartiere și numeroase puncte de interes. Valencia se pretează astfel explorării pe jos sau cu bicicleta, fără ca fiecare deplasare să devină doar o trecere între obiective.
Bilbao schimbă complet decorul. Orașul basc are o scară mai compactă și o identitate în care patrimoniul industrial, arhitectura contemporană și gastronomia locală se întâlnesc firesc.
Muzeul Guggenheim, proiectat de Frank Gehry, a devenit reperul vizual al orașului, însă merită să continui traseul de-a lungul râului Nervión și apoi spre Casco Viejo. Centrul vechi, cunoscut și prin Siete Calles, oferă o atmosferă diferită de zona modernă dezvoltată în jurul muzeului.
Bilbao este și o destinație potrivită pentru explorarea culturii gastronomice basce. Pintxos nu reprezintă doar preparate servite în baruri, ci și un mod de a petrece seara, trecând dintr-un local în altul și descoperind specialități diferite.
Madrid, Barcelona, Sevilla, Granada, Valencia și Bilbao nu sunt variante ale aceleiași experiențe. Fiecare propune un raport diferit între istorie, arhitectură, gastronomie și viață urbană.
Poți alege un singur oraș pentru un city break sau poți lega două ori trei destinații într-un traseu mai amplu. Important este să nu tratezi Spania doar ca pe o destinație pentru vacanțe la mare. Dincolo de plajă există palate maure, colecții de artă, cartiere medievale, arhitectură avangardistă și orașe care merită descoperite fără grabă, stradă cu stradă.
Chirurgia plastică nu se limitează la intervenții estetice. O parte importantă a acestei specialități este reconstructivă și tratează afecțiuni concrete, precum leziuni ale pielii, cicatrici posttraumatice, afecțiuni ale mâinii sau reconstrucția mamară după afecțiuni oncologice. Un număr semnificativ dintre aceste proceduri pot fi decontate, integral sau parțial, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Iată ce categorii de intervenții sunt frecvent decontate, ce condiții trebuie îndeplinite și cum poți verifica dacă problema ta se încadrează în aceste criterii.
Decontarea se face în funcție de indicația medicală. CAS acoperă, în general, intervenții care rezolvă o problemă funcțională, elimină un risc medical documentat sau corectează o consecință a unei boli, a unui traumatism sau a unei malformații congenitale. Poți consulta direct lista de proceduri decontate de CAS pentru a vedea ce intervenții sunt disponibile în prezent și în ce condiții se acordă decontarea.
Printre categoriile frecvent întâlnite se numără:
Leziunile cutanate reprezintă una dintre cele mai comune situații care beneficiază de decontare. Alunițele suspecte, lipoamele voluminoase, chisturile sebacee infectate sau leziunile tegumentare care se modifică rapid pot necesita excizie, iar medicul recomandă adesea și o biopsie pentru confirmarea diagnosticului.
Carcinomul bazocelular și carcinomul spinocelular, cele mai frecvente forme de cancer de piele, se încadrează, de asemenea, în categoria afecțiunilor pentru care excizia chirurgicală este decontată, întrucât scopul principal este eliminarea țesutului canceros, nu un obiectiv estetic. Debridarea plăgilor sau a țesuturilor afectate urmează aceeași logică medicală.
Cicatricile posttraumatice sau cele rămase după arsuri pot fi decontate atunci când afectează mobilitatea unei articulații, provoacă durere sau limitează funcția zonei respective. Situația diferă de corecția unei cicatrici cu motivație exclusiv estetică, care rămâne în afara pachetului decontat. Medicul este cel care stabilește, pe baza examinării clinice, dacă o cicatrice are sau nu o componentă funcțională.
Mâna este una dintre zonele cu cea mai mare varietate de afecțiuni reconstructive decontabile. Sindromul de tunel carpian, traumatismele complexe ale membrului superior, leziunile tendoanelor sau ale nervilor, tumorile mâinii și malformațiile congenitale ale mâinii se numără printre situațiile frecvent întâlnite în practica medicală.
De asemenea, intervențiile microchirurgicale, precum replantările sau revascularizările după amputații complete sau incomplete, fac parte din aceeași categorie. Severitatea afectării funcționale este criteriul pe baza căruia medicul stabilește dacă intervenția poate fi decontată.
Reconstrucția mamară după o intervenție oncologică reprezintă una dintre procedurile cu indicație reconstructivă clară. După mastectomie, pacienta poate opta pentru reconstrucție, iar decizia medicală ține cont de etapa tratamentului oncologic, de starea generală de sănătate și de preferințele pacientei privind tehnica folosită.
Pentru acest tip de intervenție, decontarea depinde de documentele medicale care atestă diagnosticul oncologic și tratamentul urmat, de contractul unității medicale cu casa de asigurări și de disponibilitatea fondurilor alocate furnizorului în perioada respectivă.
Procesul începe, în majoritatea cazurilor, cu biletul de trimitere de la medicul de familie sau de la un specialist. Acesta permite accesul la consultația de specialitate necesară pentru stabilirea diagnosticului.
La consultație, medicul evaluează afecțiunea, solicită investigațiile necesare, precum analize, imagistică sau biopsie, și stabilește dacă intervenția are o indicație funcțională sau medicală clară. Dacă răspunsul este afirmativ, medicul oferă informații despre documentele necesare și despre etapele administrative pentru decontare.
Pregătirea din timp a dosarului medical, inclusiv rezultatele investigațiilor anterioare și scrisorile medicale de la alți specialiști implicați în caz, reduce riscul de întârziere a procesului. Pentru afecțiuni oncologice sau cronice, biletul de trimitere poate avea o valabilitate extinsă, de până la 90 de zile, față de perioada standard de 30 de zile, aspect util de clarificat încă de la prima consultație.
Este util să întrebi din timp:
Alegerea unei clinici cu experiență în chirurgie reconstructivă și cu un contract activ cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate este esențială pentru un proces administrativ clar. O echipă cu experiență în evaluarea acestor afecțiuni te poate ghida de la prima consultație, astfel încât să înțelegi exact ce procedură ți se recomandă și dacă aceasta poate fi decontată.
Programează o consultație de specialitate, prezintă toate documentele medicale pe care le ai și cere o evaluare clară a situației tale. O discuție transparentă cu medicul rămâne cel mai sigur punct de pornire pentru a afla dacă intervenția ta se încadrează în procedurile decontate.
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală de specialitate.
Surse de informare:
