Adăpostul privat pentru câini fără stăpân din Suraia, județul Vrancea, a fost reautorizat în octombrie 2026, la opt luni după ce imaginile apărute în spațiul public au declanșat o anchetă penală și relocarea a peste 200 de animale. Autoritățile susțin că unitatea îndeplinește în prezent condițiile sanitar-veterinare, însă organizațiile de protecție a animalelor cer garanții suplimentare, controale independente și transparență privind soarta fiecărui câine.
Există imagini care, odată văzute, nu mai pot fi uitate. Cele filmate în adăpostul din Suraia au adus în atenția publică nu doar activitatea unei societăți private, ci întregul sistem românesc de gestionare a câinilor fără stăpân: contracte plătite din bani publici, capturări, transport, cazare, adopții și, în cele din urmă, posibilitatea eutanasierii.
Cazul trebuie prezentat însă cu rigoare. Existența unui dosar penal nu echivalează cu o condamnare, iar emiterea unei autorizații sanitar-veterinare nu reprezintă o dovadă că acuzațiile cercetate au fost neîntemeiate. Sunt două proceduri distincte, aflate în competența unor instituții diferite.
De la imaginile din februarie la trimiterea în judecată
În februarie 2026, în spațiul public au apărut înregistrări realizate în adăpostul cunoscut drept „Arca lui Noe”, administrat de societatea Vetmedan. Imaginile prezentau presupuse acte de cruzime asupra câinilor, iar polițiștii și procurorii au deschis o anchetă.
Au urmat șase percheziții, iar activitatea unității a fost suspendată. Cercetările au vizat, între altele, infracțiunile de ucidere cu intenție și fără drept a animalelor și schingiuirea acestora. În faza inițială au fost investigate și posibile fapte de abuz în serviciu și fals intelectual. Site-ul de stiri al TVR
Procurorii au susținut că societatea nu a putut prezenta documente justificative privind eutanasierea a 151 de câini. Totodată, anchetatorii au afirmat că, începând din noiembrie 2025, unele animale ar fi fost supuse unor suferințe fizice nejustificate prin nerespectarea procedurilor sanitar-veterinare.
La 3 iunie 2026, trei persoane fizice și societatea administratoare au fost trimise în judecată. Acuzațiile nu sunt identice pentru toți inculpații: unul dintre aceștia și societatea au fost trimiși în judecată pentru uciderea fără drept și schingiuirea animalelor, iar celelalte două persoane pentru schingiuire. Ziarul de Vrancea
Toate persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Peste 200 de câini, relocați sau adoptați
După suspendarea activității, câinii găsiți în adăpost au fost preluați cu sprijinul Poliției Animalelor, al organizațiilor neguvernamentale, al voluntarilor și al unor persoane fizice. Până la jumătatea lunii februarie, IPJ Vrancea anunța că toate animalele aflate în viață fuseseră relocate sau adoptate. AGERPRES
Operațiunea a arătat cât de mult depinde sistemul public de intervenția voluntarilor. Scoaterea animalelor dintr-un adăpost este însă doar începutul: urmează examinări medicale, vaccinări, sterilizări, tratamente, recuperare comportamentală, hrană, transport și găsirea unor familii.
Unele probe au fost excluse, dar dosarul nu s-a încheiat
În 8 octombrie, Judecătoria Focșani a admis în parte cererile formulate în camera preliminară și a dispus excluderea unor înregistrări audio-video și a documentelor întocmite pe baza acestora. Instanța a cerut și remedierea unor neregularități ale rechizitoriului.
Această hotărâre procedurală nu reprezintă o achitare și nici o constatare definitivă că faptele cercetate nu au existat. Parchetul a anunțat ulterior că a remediat neregularitățile și că va contesta excluderea unor probe. Ziarul de Vrancea
Procesul urmează să stabilească validitatea probelor, situația concretă a animalelor și eventualele răspunderi penale.
Adăpostul a primit o nouă autorizație
La 14 octombrie, o echipă formată din șapte medici veterinari ai DSVSA Vrancea a evaluat unitatea. Noua autorizație sanitar-veterinară a fost emisă la 19 octombrie, după ce inspectorii au apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru funcționarea unui adăpost de câini fără stăpân.
Potrivit informațiilor publicate, administratorul ar fi realizat lucrările și modificările solicitate, iar capacitatea autorizată a adăpostului este de 177 de câini.
Directorul DSVSA Vrancea a explicat că instituția nu mai avea un temei pentru a refuza autorizarea: atestatul de liberă practică al medicului veterinar era valabil, iar restricțiile judiciare privind activitatea adăpostului nu mai erau în vigoare.
Din punct de vedere juridic, argumentul delimitează competențele instituțiilor. DSVSA verifică existența condițiilor sanitar-veterinare din momentul controlului, în timp ce instanța analizează faptele din dosarul penal.
Din perspectiva protecției animalelor, această delimitare nu răspunde însă tuturor întrebărilor. O autorizație confirmă respectarea unor cerințe tehnice la data verificării, dar nu poate înlocui monitorizarea continuă a modului în care animalele sunt capturate, transportate, tratate și, după caz, eutanasiate.
Proteste și neîncredere
La 23 octombrie, peste 100 de persoane au protestat în fața DSVSA Vrancea și la Suraia. Participanții au cerut explicații privind redeschiderea unității înainte de soluționarea definitivă a dosarului și garanții că animalele aduse acolo vor fi protejate. AGERPRES
Printre contestatari s-a aflat medicul veterinar Marius Chircă, reprezentant al Asociației Kola Kariola, care a criticat vehement decizia de reautorizare. Reprezentanții unor organizații au solicitat acces și informații despre câinii aflați în unitate, însă, la momentul protestului, porțile adăpostului erau închise, deși programul afișat indica faptul că ar fi trebuit să fie deschis. Radio România Actualitați
Reacția activiștilor este alimentată și de lipsa unui mecanism public prin care fiecare animal să poată fi urmărit de la capturare până la revendicare, adopție, transfer sau deces.
Ce permite legea în timpul capturării
Capturarea câinilor fără stăpân nu este, în sine, ilegală. Autoritățile locale au obligația să gestioneze animalele aflate pe domeniul public, dar intervențiile trebuie să respecte normele de protecție și bunăstare.
Normele de aplicare a OUG nr. 155/2001 interzic:
- lovirea, rănirea sau mutilarea câinilor;
- manipularea într-un mod care provoacă dureri ori suferințe inutile;
- folosirea armelor cu tranchilizant sau a sarbacanelor asupra câinilor aflați în cuști ori imobilizați în lanț;
- administrarea de la distanță a substanțelor stupefiante sau psihotrope pentru capturarea câinilor care nu sunt foarte agresivi, nu sunt suspecți de rabie și nu se află în locuri inaccesibile;
- transportarea fără cuști individuale sau în vehicule insuficient ventilate.
Prin urmare, tranchilizarea nu poate fi utilizată automat pentru orice câine aflat pe stradă. Ea trebuie justificată de situația concretă și realizată de personal calificat, cu stabilirea dozei și supravegherea animalului.
Un câine sedat poate suferi pierderea coordonării, hipotermie, tulburări respiratorii sau cardiovasculare și reacții adverse. Riscurile cresc în cazul puilor, al animalelor bătrâne, bolnave, deshidratate ori cu o greutate evaluată greșit.
Ce se întâmplă după capturare
Legea prevede cazarea câinilor fără stăpân în adăposturile serviciilor specializate timp de 14 zile lucrătoare. În primele șapte zile lucrătoare, animalul poate fi revendicat de proprietar. Până la împlinirea termenului de 14 zile poate fi revendicat sau adoptat.
După expirarea perioadei, câinii nerevendicați și neadoptați pot fi menținuți în adăpost, dacă există resurse, pot fi adoptați la distanță în condițiile aplicabile sau pot intra în procedura de eutanasiere. Aceasta nu ar trebui prezentată ca o consecință automată în ziua a 15-a, ci ca o decizie care trebuie luată și documentată conform procedurii legale. legislatie.just.ro
Problema etică rămâne: este acceptabil ca un câine sănătos să poată fi eutanasiat deoarece nu a fost adoptat într-un termen atât de scurt?
O eventuală modificare a legii trebuie însă însoțită de finanțare. Interzicerea eutanasierii câinilor sănătoși, fără sterilizări, microcipare, combaterea abandonului și dezvoltarea unei rețele reale de adopții, riscă să transforme adăposturile în spații permanent supraaglomerate.
Ce ar trebui publicat pentru fiecare câine
Cazul Suraia arată că autorizațiile și controalele periodice nu sunt suficiente pentru a restabili încrederea publicului. Ar fi necesar un registru actualizat, cu respectarea regulilor privind datele personale, în care să apară pentru fiecare animal:
- locul și data capturării;
- autoritatea care a dispus intervenția;
- metoda folosită;
- numărul microcipului;
- starea medicală la intrare;
- tratamentele și vaccinările efectuate;
- data revendicării, adopției sau transferului;
- în cazul decesului ori eutanasierii, diagnosticul, justificarea și medicul responsabil.
Totodată, contractele încheiate de primării, numărul animalelor capturate, plățile efectuate și rapoartele de control ar trebui să fie ușor accesibile publicului.
Ce poate face un cetățean care asistă la o capturare
Oamenii pot filma sau fotografia intervenția dintr-un loc în care se află legal, fără a împiedica echipa de capturare. Este util să noteze ora, locul, numărul vehiculului, operatorul și metoda folosită.
În cazul unor suspiciuni de cruzime pot fi sesizate Biroul pentru Protecția Animalelor din cadrul Poliției și DSVSA județeană. Primăriei îi pot fi solicitate, în baza Legii nr. 544/2001, contractul cu operatorul, destinația animalelor și rapoartele privind serviciile plătite.
Sesizarea trebuie să descrie concret faptele și să includă, dacă este posibil, imaginile originale. Confruntarea fizică sau blocarea operațiunii nu ajută animalul și poate împiedica verificarea ulterioară.
Problema începe înainte ca hingherii să ajungă pe stradă
România nu va rezolva situația câinilor fără stăpân doar prin capturări și adăposturi. Animalele ajung pe stradă din cauza abandonului, a reproducerii necontrolate și a nerespectării obligațiilor de microcipare și sterilizare.
Soluția presupune simultan controale asupra proprietarilor, campanii accesibile de sterilizare, identificarea câinilor, sancționarea abandonului, educație și adopții responsabile. Este nevoie și de verificarea modului în care sunt cheltuiți banii publici pentru serviciile de ecarisaj.
Cazul Suraia nu trebuie judecat exclusiv prin emoție, dar nici redus la existența unei autorizații. Dosarul penal trebuie soluționat de instanță, iar unitatea reautorizată trebuie controlată riguros. Pentru fiecare câine intrat pe poartă trebuie să existe o evidență, o justificare și o responsabilitate clară.
Un adăpost nu este doar o clădire conformă și un număr de boxe. Este locul în care statul și operatorii contractați demonstrează dacă protecția animalelor înseamnă, în realitate, mai mult decât mutarea lor din stradă în afara privirii publicului.
















