Zilele mai scurte și timpul petrecut mai mult în interior pot reduce, în sezonul rece, cantitatea de vitamina D produsă de organism prin expunerea pielii la soare. Alimentația poate contribui la aportul zilnic, însă puține alimente conțin în mod natural cantități importante din această vitamină.
Vitamina D este esențială pentru sănătatea oaselor și funcționarea normală a mușchilor. Suplimentele pot fi utile pentru unele persoane, dar recomandările diferă în funcție de vârstă, starea de sănătate și riscul individual de deficit. Dozele mari nu trebuie luate fără recomandare medicală.
Ce rol are vitamina D în organism
Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul și fosforul din alimentație și contribuie la menținerea unor concentrații adecvate ale acestor minerale în sânge. Calciul și fosforul sunt necesare pentru formarea și menținerea oaselor și dinților. Vitamina D are, de asemenea, un rol în funcționarea normală a mușchilor și participă la procesele sistemului imunitar.
Un deficit sever și prelungit poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți, afecțiuni care afectează mineralizarea oaselor. Totuși, simptome precum oboseala, durerile musculare sau slăbiciunea nu indică singure lipsa vitaminei D: pot avea multe alte cauze.
Deși vitamina D participă la funcționarea sistemului imunitar, suplimentele nu sunt un tratament universal pentru răceli și nu garantează prevenirea gripei sau a altor infecții. Ele nu înlocuiesc alimentația echilibrată, odihna, mișcarea sau recomandările medicului.
Soarele, alimentația și suplimentele
Organismul poate produce vitamina D atunci când pielea este expusă la radiațiile ultraviolete de tip B. În lunile cu zile mai scurte, soarele poate fi insuficient pentru producerea unei cantități adecvate, iar oamenii petrec adesea mai puțin timp afară sau au pielea acoperită de haine. Cantitatea produsă depinde însă de mai mulți factori, inclusiv sezon, oră, latitudine, vârstă și pigmentarea pielii.
Alimentația este o altă sursă, dar lista produselor care conțin în mod natural cantități importante este scurtă. Printre cele mai bune surse se numără peștii grași — somonul, macroul, heringul, sardinele și păstrăvul — precum și uleiurile din ficat de pește. Cantități mai mici se găsesc în gălbenușul de ou, ficatul de vită și unele brânzeturi. Ciupercile pot conține vitamina D2, în cantități variabile. Unele produse, precum anumite băuturi vegetale sau cereale, sunt fortificate cu vitamina D; verifică eticheta, deoarece acest lucru diferă de la un produs la altul.
Recomandările de aport nu sunt identice peste tot
Valorile de referință diferă între țări și organizații. Institutul Național pentru Sănătate din SUA indică un aport zilnic recomandat de 15 micrograme, echivalentul a 600 UI, pentru adulții până la 70 de ani și de 20 de micrograme, adică 800 UI, pentru cei de peste 70 de ani.
În Marea Britanie, recomandarea este ca adulții și copiii de peste patru ani să ia în considerare un supliment de 10 micrograme pe zi în timpul toamnei și iernii. Acestea sunt repere stabilite pentru populațiile respective și nu trebuie interpretate automat ca o doză obligatorie pentru fiecare persoană din România. Necesitatea suplimentării și doza potrivită depind de situația individuală și pot fi discutate cu medicul sau farmacistul.
Cine poate avea un risc mai mare de deficit
Riscul poate fi mai ridicat pentru persoanele care ies rar din locuință, vârstnicii care petrec mult timp în interior și cei care își acoperă cea mai mare parte a pielii atunci când sunt afară. Pielea mai închisă la culoare produce vitamina D mai lent la aceeași expunere la soare.
Pot conta și unele afecțiuni care îngreunează absorbția grăsimilor sau transformarea vitaminei D în formele utilizate de organism, inclusiv anumite boli digestive, hepatice ori renale. În aceste situații, suplimentarea trebuie discutată cu un profesionist medical, mai ales pentru sugari, copii, femei însărcinate și persoane cu boli cronice.
Când se face analiza și de ce trebuie evitate dozele mari
Dacă există factori de risc sau suspiciunea unei carențe, medicul poate recomanda determinarea concentrației sanguine de 25-hidroxivitamina D — analiza folosită în mod obișnuit pentru evaluarea nivelului vitaminei. Testarea nu este însă necesară automat pentru orice persoană sănătoasă, fără simptome; medicul decide dacă rezultatul ar ajuta la stabilirea conduitei.
Vitamina D se poate acumula în organism, iar administrarea excesivă și îndelungată prin suplimente poate provoca hipercalcemie, adică un nivel prea mare de calciu în sânge. Aceasta poate afecta rinichii și inima. Pentru adulți, limita superioară tolerabilă indicată de NIH și EFSA este de 100 de micrograme, echivalentul a 4.000 UI pe zi. Limita nu este o doză recomandată, iar unele persoane pot avea nevoie de o doză diferită stabilită de medic.
În sezonul rece, peștele gras, ouăle și produsele fortificate pot contribui la aportul de vitamina D. Pentru cei care au factori de risc, suplimentarea poate fi o opțiune, dar alegerea dozei trebuie făcută responsabil, în funcție de vârstă și starea de sănătate.