Angajații care nu au reușit să își efectueze integral concediul de odihnă aferent anului 2026 pot utiliza zilele rămase până la 30 iunie 2028, dacă neefectuarea lor a avut motive justificate. O decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție clarifică și situațiile în care dreptul la compensare poate fi păstrat după expirarea perioadei legale de reportare.
Codul muncii stabilește că zilele de concediu trebuie efectuate, de regulă, în anul calendaristic pentru care sunt acordate. Atunci când salariatul nu le poate utiliza integral din motive justificate, angajatorul este obligat să acorde zilele restante într-o perioadă de 18 luni, calculată începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul.
Pentru concediul aferent anului 2026, perioada de reportare începe la 1 ianuarie 2027 și se încheie la 30 iunie 2028. Regula nu trebuie însă folosită de angajator pentru amânarea sistematică a concediilor. Principiul rămâne efectuarea zilelor libere în anul în care sunt cuvenite.
Zilele nu dispar automat după cele 18 luni
Înalta Curte a clarificat, prin Decizia nr. 40 din 9 martie 2026, ce se întâmplă cu zilele de concediu care nu au fost utilizate nici în perioada de reportare. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial la 11 august și este obligatorie pentru instanțe.
Depășirea termenului de 18 luni nu înseamnă automat că angajatul pierde orice drept. Situația trebuie analizată în funcție de comportamentul celor două părți.
Dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a pleca în concediu, dreptul la compensarea zilelor restante poate exista și după expirarea perioadei de reportare. În schimb, dacă angajatul a fost informat, a avut posibilitatea reală de a-și lua concediul, dar a ales să nu o folosească, dreptul la compensare pentru zilele mai vechi nu se păstrează automat.
Contează, așadar, dacă angajatorul a organizat concediile, a informat salariatul și i-a permis în mod real să beneficieze de zilele libere. Refuzurile repetate, lipsa unei programări sau amânările determinate de problemele interne ale firmei pot deveni probe importante într-un eventual litigiu.
Concediul nu poate fi schimbat cu bani în timpul angajării
Cât timp contractul individual de muncă este în derulare, salariatul nu poate cere plata zilelor de concediu în locul efectuării lor. Codul muncii permite compensarea în bani numai la încetarea contractului.
Regula se aplică indiferent dacă raportul de muncă se încheie prin demisie, concediere, acordul părților sau o altă modalitate prevăzută de lege. La acel moment, angajatorul trebuie să achite contravaloarea zilelor pentru care dreptul la compensare continuă să existe.
ÎCCJ a stabilit că termenul de prescripție pentru solicitarea acestor drepturi bănești este de trei ani și începe să curgă de la data încetării raportului de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că orice zi acumulată în trecut va fi plătită automat. Pentru zilele care depășesc perioada de reportare trebuie verificat dacă salariatul a fost împiedicat de angajator să își efectueze concediul.
Concediul medical nu anulează zilele de odihnă
Perioadele de incapacitate temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate la stabilirea duratei concediului anual.
Dacă angajatul intră în concediu medical în timpul concediului de odihnă, acesta din urmă se întrerupe. Zilele rămase vor fi efectuate ulterior sau reprogramate.
Chiar și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe parcursul întregului an, dreptul la concediu nu dispare. Angajatorul trebuie să acorde zilele respective în intervalul legal de 18 luni.
Ce trebuie să facă angajații
Salariații care au concediu restant ar trebui să verifice evidența zilelor disponibile și să solicite în scris programarea lor. Cererile, răspunsurile angajatorului și eventualele refuzuri trebuie păstrate.
Documentele pot demonstra dacă angajatul a încercat să își exercite dreptul și dacă angajatorul i-a oferit o posibilitate reală de a pleca în concediu.
Dacă zilele libere sunt refuzate nejustificat, salariatul poate cere explicații oficiale și se poate adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă. Pentru recuperarea unor drepturi bănești sau soluționarea unui conflict individual de muncă poate fi sesizată instanța competentă.














