Echinocțiul de toamnă se produce pe 23 septembrie 2026 și marchează debutul toamnei astronomice în emisfera nordică.

În apropierea acestui moment, ziua și noaptea au durate aproape egale, după care intervalul de lumină se reduce treptat până la solstițiul de iarnă.

În emisfera sudică începe primăvara, iar în România apropierea sezonului rece aduce și revenirea la ora de iarnă, în ultima duminică din octombrie.

Data echinocțiului variază de la un an la altul, însă fenomenul se produce întotdeauna în a doua parte a lunii septembrie și reprezintă unul dintre principalele repere ale calendarului astronomic.

Cum se produce

Potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, echinocțiul de toamnă din 2026 se produce în noaptea de 22 spre 23 septembrie, la ora 03:05, ora de vară a României. Momentul marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică și al primăverii în cea sudică. Fenomenul are loc atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.
În apropierea echinocțiului, astrul răsare în dreptul punctului cardinal est și apune în dreptul celui vestic, iar ziua și noaptea au durate apropiate. La latitudinile României, Soarele ajunge la amiază la o înălțime medie de aproximativ 45 de grade deasupra orizontului.
După echinocțiu, nopțile devin mai lungi decât zilele, iar acest raport se menține până la echinocțiul de primăvară.

Din punct de vedere astronomic, echinocțiul de toamnă se produce când longitudinea astronomică a Soarelui atinge 180 de grade. Punctul în care are loc traversarea ecuatorului ceresc este numit „punct autumnal”. După acest moment, traiectoria aparentă a astrului pe bolta cerească devine tot mai joasă. Soarele răsare din ce în ce mai târziu și apune mai devreme, astfel că durata zilelor scade progresiv până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.

De unde provine cuvântul „echinocțiu”

Denumirea „echinocțiu” provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox, noctis”, cu sensul de „noapte”. Etimologia face trimitere la apropierea dintre durata zilei și cea a nopții în perioada acestui fenomen astronomic. În fiecare an au loc două echinocții: cel de primăvară, în luna martie, și cel de toamnă, în septembrie. Fiecare marchează începutul unui nou anotimp astronomic.

Ce se schimbă odată cu începutul sezonului

Dincolo de semnificația astronomică, perioada echinocțiului coincide, în comunitățile rurale, cu intensificarea muncilor specifice sfârșitului de septembrie. Recoltele sunt strânse treptat, iar o parte dintre produse este pregătită pentru depozitare sau conservare. În gospodării începe organizarea proviziilor pentru lunile reci, alături de pregătirea lemnelor de foc și a spațiilor în care vor fi păstrate alimentele. Activitățile diferă însă în funcție de regiune, de culturile agricole și de condițiile meteorologice din fiecare an. Tot în această perioadă sunt organizate, în unele localități, târguri și evenimente dedicate recoltelor și produselor de sezon. Aceste manifestări reflectă legătura dintre calendarul agrar, încheierea principalelor lucrări de vară și pregătirea comunităților pentru sezonul rece.

Când trece România la ora de iarnă

România revine la ora standard în noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie 2026.

Ceasurile sunt date înapoi cu o oră, astfel încât ora 4:00 devine 3:00.

După această schimbare, România revine la fusul orar EET, corespunzător UTC+2.

La nivelul Uniunii Europene, actualele reguli prevăd în continuare revenirea la ora standard în ultima duminică din octombrie, deoarece propunerea privind eliminarea schimbării sezoniere a orei nu a fost adoptată.