Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani
Fostul președinte Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani. Decesul fostului președinte a fost declarat la ora 15.15.
Ion Iliescu, primul președinte al României post-decembriste, a murit marți, la vârsta de 95 de ani, după aproape două luni petrecute în spital, potrivit unor surse medicale. Guvernul a făcut anunțul oficial. Ion Iliescu avea 95 de ani. El a fost președintele României între 1990-1996 și 2000-2004. Ion Iliescu a fost primul preşedinte al României postrevoluţionare. S-a născut în 3 martie 1930, la Olteniţa.
Fost demnitar al statului comunist, Ion Iliescu a devenit președinte al României în 1990. A mai avut două mandate de șef de stat în 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD.
A debutat de tânăr în activitatea politică în cadrul Partidului Comunist, prim-secretar al UTC, membru în CC al PCR şi în Marea Adunarea Naţională, ministru. Ulterior, a fost exclus din viaţa politică, nefiind de acord cu unele decizii luate în forumul central de partid.
Figura sa politică a reapărut în timpul evenimentelor din decembrie 1989. A fost ales preşedinte al CFSN, apoi al CPUN, organisme menite să asigure provizoriu conducerea statului până la formarea instituţiilor rezultate din alegeri. A fost ales de trei ori preşedinte al României.
Este una dintre cele mai controversate figuri ale vieţii politice după 1989 din cauza numeroaselor convulsii sociale care au marcat tranziţia României spre regimul democratic.
În seara de 22 decembrie, la Televiziunea Română, Ion Iliescu a transmis comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, noul organism provizoriu al puterii de stat, întemeiat cu scopul declarat al „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”, al restaurării pluralismului politic şi a separării puterilor în stat, organizarea de alegeri libere. Pe 27 decembrie, Iliescu este ales preşedinte al CFSN.
În urma transformării FSN în partid politic (6 februarie 1990), este format un nou organism provizoriu al puterii de stat intitulat Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, în funcţia de preşedinte fiind reales Ion Iliescu. În perioada până la alegeri au fost adoptate importante decrete-legi care să asigure funcţionarea instituţională a României.
Deţinând toate pârghiile puterii în stat, Ion Iliescu a obţinut o victorie covârşitoare la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, 85,07% din totalul voturilor valabil exprimate. Campania electorală şi primele momente ale noului mandat au fost puternic marcate de fenomenul Piaţa Universităţii şi de mineriada din 13/15 iunie 1990. Mandatul de preşedinte al României a fost validat la 18 iunie 1990, moment din care, conform legii, nu mai avea dreptul să facă parte dintr-un partid politic. În acest context, în funcţia de lider al FSN a fost ales Petre Roman, prim-ministru al României.
Mandatul său a fost umbrit de numeroase conflicte sociale apărute ca urmare a deficienţei cu care se realiza tranziţia spre economia de piaţă.
Mineriada din 21/24 septembrie 1991 a provocat o criză politică de amploare, încheiată prin demisia lui Roman din funcţia de prim-ministru şi formarea unui guvern de uniune naţională în frunte cu Theodor Stolojan. Treptat, în sânul FSN au apărut diferende ireconciliabile între susţinătorii celor doi lideri, motiv pentru care aripa Iliescu a demisionat din FSN la 29 martie 1992. O lună mai târziu, aceştia au fondat un nou partid, Frontul Democraţiei şi Salvării Naţionale, care din 1993 îşi schimbă denumirea în Partidul Democraţiei Sociale din România. Partid care avea să devină, în iunie 2001, PSD.
La finalul ultimului mandat prezidenţial, Ion Iliescu a candidat la funcţia de preşedinte al PSD în cadrul Congresului din 21 aprilie 2005, însă a fost învins de Mircea Geoană. Ca o reparaţie morală, la 10 octombrie 2006 i-a fost conferită funcţia de preşedinte de onoare al PSD.
În ultimii ani, Iliescu a fost implicat în procese juridice legate de rolul său în evenimentele din decembrie 1989 și în reprimarea protestelor din iunie 1990, prin ,,mineriade”. Aceste procese au readus în atenția publică controversele legate de trecutul său politic și de responsabilitatea sa pentru evenimentele din perioada de tranziție.














