E bine de știut: Cyclamen, culoarea regină din casa ta

Este anul în care culoarea ciclamen, sau fucsia cum i se mai spune, este regină. Purtăm în această vară rochii ciclamen, pantofi roz aprins și fucsia, eșarfe, băscuțe, taioare, pelerine poșete sau sandale de această culoare. De ce nu am aduce și în casa noastră culoarea ciclamen prin minunatele flori Cyclamen.
Numele ştiintific Cyclamen vine de la cuvântul grecesc Kuklos, care înseamnă cerc, aceasta reprezentând o aluzie fie la frunzele rotunde şi vărgate ale speciei sălbatice, fie la pedunculii florali care au tendinţa de răsucire în spirală, înainte şi după înflorire. Dacă este cultivat corespunzător, Cyclamenul poate trăi şi înflori 3-4 ani; nu este însă o plantă longevivă.

Floarea în formă de fluture

Un ghiveci cu ciclame, colorate în alb, roşu sau violet, poziţionat pe pervazul ferestrei, are darul de a însufleţi orice interior. Se cunosc circa 20 de specii din aceste plante ce dezvoltă tubeculi mari şi rotunjiţi, originare din insulele din estul Mediteranei, din Siria, Palestina. Pe continetul nostru au pătruns destul de târziu, prin anii 1600. Sunt răspândite în cea mai mare parte a globului terestru, preferate ca plante de apartament, dar şi de grădină, ideale pentru răzoarele aflate la umbră. Datorită aspectului lor diafan, au atras interesul cultivatorilor, obţinându-se diverse varietăţi, cu flori simple, în formă de fluturi, duble sau încreţite, răsucite sau franjurate. Tuberculii se îngroapă în pământ la o adâncime egală cu raza lor. Florile de cyclamen apar în grup, în mijlocul frunzelor, crescând mai înalte decât acestea cu câţiva centimetri. Sunt de diferite culori, de la tonalităţi de roz şi roşu, la alb sau violet, unele prezentând chiar două culori. Petalele cyclamenului sunt orietate în sus, dăruind florii o formă inconfundabilă.

Cyclamenul de interior

Vara, ciclamele trebuie udate abundent. Iarna, în schimb, temperatura optimă pentru buna lor dezvoltare este de 18-20 grade C şi nu trebuie să scadă sub 15 grade C. Se udă cu regularitate, dar numai atunci când pământul este bine uscat, evitîndu-se stagnarea apei în farfurioara de suport sau udarea excesivă a frunzelor. Ciclamele de interior suferă mult din cauza aerului prea uscat, motiv pentru care este indicat să fie poziţionate departe de calorifere, sobe sau alte surse de căldură, vaporizînd cu regularitate apa pe frunze. În timpul inflorescenţei, se va evita vaporizarea apei, deoarece tinde să păteze petalele. Pentru a mări umiditatea din aer, se pot pune ghivecele în vase ce conţin argilă expandată (cheramzit), introduse în apă: în acest fel apa evaporându-se, va umidifica ambientul, fără a intra în contact cu rădăcinile plantei.

Cum se poate face ca planta să reînflorească?

Odata ce inflorescenţa s-a terminat, în general spre februarie-martie, cyclamenul trebuie mutat într-un mediu neîncălzit sau, pentru cei ce au într-o seră rece. Udarea trebuie să fie mult redusă, iar atunci când planta nu mai produce frunze (de obicei spre luna iunie) se va întrerupe complet. În luna august se golesc ghivecele şi se scot tuberculii. Se taie rădăcinile bătrâne şi se plantează tuberculii într-un pământ bogat în substanţe organice cu frunze de fag şi nisip. Udarea trebuie să fie din nou abundentă.

Multiplicarea

Ciclamele se reproduc doar prin seminţe. Tuberculii nu se reproduc şi nu se pot diviza. Seminţele se recoltează vara. Ciclamele de apartament, pentru a produce seminţe, trebuie să fie polenizate. Cum se poate realiza: cu o pensulă mică se prelevează polen de la antere (partea terminală şi mai umflată a staminei, unde se află polenul) şi se depozitează pe stigmat. Astfel vor fi semănate seminţele în luna septembrie.

Pericole şi precauţii

Aşezaţi planta într-un loc uscat şi aerat. Îndepărtaţi frunzele suferinde şi udaţi-o moderat; apa în exces determină decolorarea frunzelor şi provoacă putrezirea rădăcinilor, a tuberculilor şi peţiolilor. Atmosfera prea uscată, temperatura crescută şi expunerea directă la soare determină răsucirea şi îngălbenirea frunzelor. În acest caz, aşezaţi planta într-un loc mai umbrit, la o temperatură de aproximativ 15-18 grade Celsius, menţinând compostul umed.