Într-o clădire de pe strada Gheorghe Baiulescu se află un muzeu special dedicat unui poet braşovean, mult mai cunoscut în America Latină decât în România, declarat cetăţean de onoare al oraşului Rio de Janeiro. L-a cunoscut bine pe Che Guevara, celebrul revoluţionar şi a fost o vreme în relaţii apropiate cu dictatorul Cubei, Fidel Castro. Braşoveanul a fost poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat, profesor universitar.

Prima locuinţă de pe Lunca Plăieşului
Clădirea care adăposteşte Casa Memorială Ştefan Baciu a fost construită în anii 1930-1931. A fost prima locuinţă ridicată pe această stradă, pe atunci numită Lunca Plăieşului. Este cunoscută sub numele de Casa Galbenă. Ştefan Baciu s-a născut într-o casă din Piaţa Enescu, s-a mutat aici în copilărie, împreună cu familia, după ce s-a născut sora sa mai mică. Ştefan Baciu s-a născut la 29 octombrie 1918. Tatăl poetului a fost Ioan Baciu (1888-1956), profesor de limba germană la Liceul „Andrei Şaguna“. Îşi luase doctoratul la Budapesta, era atestat ca profesor de germană, latină, română şi maghiară. Împreună cu Michael Teutsch a elaborat primul manual de limba română pentru uzul minorităţilor din Transilvania. În iunie 1932, a fost ales, prin decret regal, membru al Ordinului Steaua României în grad de Cavaler. Soţia sa, şi mama lui Ştefan Baciu, a fost Elisabeta Maria, fiica inginerului silvic Arthur Sager, chemat în ţară de regele Carol I. Sora poetului, Ioana Veronica Mărgineanu , a fost secretar literar la teatrul din Braşov, apoi cadru didactic la IATC „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. A fost membră UNITER şi a primit Premiul Academiei Române pe anul 1986.
Elevul lui Emil Cioran, la „Şaguna“
Ştefan Baciu a studiat la liceul „Andrei Şaguna“, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Emil Cioran şi pe Octav Şuluţiu. Pentru volumul său de debut „Poemele poetului tânar“ primeşte în anul 1935, la vârsta de 17 ani, „Premiul scriitorilor tineri“ al „Fundaţilor regale“, precum şi Premiul Societăţii Scriitorilor Români, al cărui juriu a fost prezidat de Mircea Vulcănescu. De la vârsta de 15 ani a început să colaboreze la numeroase reviste literare, ajutându-i să debuteze pe Ştefan Augustin Doinaş şi Ion Caraion.

Simpatizant al mişcării socialiste
După studiile liceale, fermecat de prelegerile lui Tudor Vianu, se îndreaptă spre Capitală către Litere și Filosofie, dar, în final, termină Dreptul, în 1941. Colaborează la diverse publicații din București și din țară. Scrie la „Universul”, „Universul Literar” și „Libertatea”. A ocupat funcția de secretar de redacție la revista „Gândirea” până când Nichifor Crainic l-a concediat, după ce aflase că era simpatizant al mișcării socialiste. Lucrează apoi ca traducător la diverse instituții și edituri.
De la Berna la Rio
A plecat din ţară în 1946, când comuniştii transformaseră deja România într-un mare lagăr. Nu a plecat singur, ci împreună cu soția sa, Mira Simian, cu care se căsătorise în 1945. Prima escală a fost Berna, unde era numit atașat, apoi consilier de presă la Legaţia română, la recomandarea lui Constantin Titel Petrescu și cu sprijinul diplomatului Șerban Voinea. După demiterea acestuia, Ștefan Baciu este rechemat la București, dar refuză și rămâne în Elveția. Bine a făcut! Un coleg de-al său, accepă revenirea în ţară şi este arestat direct de pe aeroport. În 1949, obține, împreună cu soția, azil politic în Brazilia. Cunoștea germana și franceza de acasă, iar acum învăța portugheza și spaniola. La Rio de Janeiro, va fi redactor la „Tribuna de Imprensa”, al cărei director era jurnalistul Carlos Lacerda.

Mira Baciu cunoştea 7 limbi străine
O vreme, soţilor Baciu le-a fost foarte greu. Nu cunoşteau limba, aveau puţini bani şi câteva scrisori de recomandare. Până să-şi găsească un rost, supravieţuiau mâncând pireu de banane stricate şi câte un ou fiert împărţit în două. Într-un târziu Mira, o femeie deosebit de inteligentă, s-a angajat ca farmacistă. Cunoştea la un moment dat şapte limbi străine. Datorită inteligenţie şi pregătirii sale, a ajuns şi interpretă la conferinţe internaţionale şi la Camera Deputaţilor din Brazilia, precum şi profesor de limba şi literatura spaniolă, la Seattle.

Familie persecutată de comunişti
Mira Simian s-a născut în 1920 la Râmnicu Vâlcea. Tatăl era avocatul Constantin (Dinu) Simian, un important fruntaş ţărănist, mort în 1955 în închisoarea de la Sighet. Conducătorii ţărănişti din perioada interbelică vizitau deseori casa ei părintească. I-a cunoscut în copilărie pe Iuliu Maniu, Ștefan Cicio Pop sau Ion Mihalache. Mama, farmacista Constanţa Bejan (Tanți, cu ascendență poloneză), care a trecut la cele veşnice în casa copiilor ei din capitala arhipelagului Hawaii, după ce fusese scoasă din închisoare, în 1960, de către Mira și Sergiu, se pare cu intervenția autorităților braziliene. Fratele Mirei, Sergiu Simian, a murit la scurt timp după revenirea de la Canal.
I-a cunoscut pe Fidel Castro şi Che Guevara
La Rio de Janeiro, Ştefan Baciu a devinit redactor la un important ziar. Între anii 1953-1962 a fost editor responsabil de politică internaţională la ziarul Tribuna da Imprensa. Datorită profesiei sale a călătorit mult prin: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti, etc. A cunoscut personalităţiile vremii, de la Fidel Castro şi Ernesto Che Guevara, la preşedintele Braziliei (Juscelino Kubitschek) şi cel al Republicii Dominicane (Juan Bosch), precum şi pe scriitorul Octavio Paz. Nu întâmplător braşoveanul a scris cartea „Cortina de Fier peste Cuba“.

Inamicul regimului dictatorial Batista
O fotografie mare, expusă într-o sală a Casei memoriale de pe strada George Baiulescu nr. 9, îl arată pe Ştefan Baciu la o recepţie, uitându-se la tânărul pe atunci, Che Guevara. L-a cunoscut în martie 1959, la o recepţie diplomatică ţinută în ambasada braziliană din La Habana. Povestea în cărţile sale de memorialistică despre personalitatea lui Che şi despre conversaţiile avute. La recepţie au discutat mai mult despre literatură, despre poeţii brazilieni, decât despre politică. Peste ani s-au întâlnit la mai multe recepţii.
Pe Fidel Castro, cel care avea să devină Il Lidero Maximo, l-a cunoscut în anul 1956. Braşoveanul a publicat numeroase articole despre luptele duse de Il Lidero Maximo.
Până la ajungerea lui Castro la guvernare, la 1 ianuarie 1959, Ştefan Baciu a fost purtătorul de cuvânt al luptei contra dictatorului Batista, în capitala Braziliei. Inamicul lui Fidel Castro a fugit din Cuba de anul nou 1959, lăsându-i ţara la dispoziţie.
![]()
Profesor universitar în Honolulu
Braşoveanul a adus cu el în America Latină ideile mişcării suprarealiste, devenind un lider al neoavangardei. Despre această perioadă din viaţa sa, Ştefan Baciu a scris cartea „Lavradio 98“ , care în anii 80 era un adevarat best-seller.
A fost invitat în SUA, ca profesor la Universitatea din Seattle, iar apoi se stabileşte în Hawai, ca profesor de literatură hispano-americană la universitate, unde a predat timp de 30 de ani. Între 1965-1993 a scos revista culturală „Mele“, în paginile căreia a publicat poezii în numeroase limbi.
Braşoveanul s-a stins din viaţă la Honolulu, pe 7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București.
Discipol japonez
Tânărul japonez Yoshiro Sakamoto a venit pentru prima oară în România în 2005, pentru a studia antropologia la Cluj. A învățat româna atât de bine, încât astăzi poate să traducă poezie românească în limba japoneză. După 7 luni petrecute pe-aici, a plecat acasă. Unul dintre profesorii lui Sakamoto din Japonia, poetul Keijiro Suga, l-a cunoscut pe Ștefan Baciu în Hawaii. Suga a învățat limba spaniolă acolo, sub îndrumarea lui Ștefan Baciu, care preda literatură sud-americană. Bătrân şi cu probleme grave de vedere, Baciu chema la el zilnic un student să-i citească opere literare. Astfel, cei doi au legat o foarte strânsă prietenie. Poveştile profesorului Keijiro Suga, l-au făcut pe Yoshiro să se îndrăgostească de personalitatea şi poeziile braşoveanului. Astfel că s-a întors în România după 10 ani cu un scop clar. A vrut să afle cât mai multe despre Ștefan Baciu. Nu i-a venit să creadă că atât de puțini români au auzit de scriitorul plecat din Brașov. Lui Keijiro Suga, Yoshiro i-a tradus de curând câteva poeme în românește, precum și un eseu despre Ștefan Baciu. Textele au apărut în revista „Steaua”, editată de Uniunea Scriitorilor.

Autor prolific
Ştefan Baciu a publicat peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi peste 5000 de articole şi studii. De fapt, nu se poate ştii exact cât anume a scris. A publicat enorm, în ţară şi străinătate. Foarte interesante sunt şi cărţile sale de memorialistică, unde a realizat excelente microportete ale personalităţilor pe care le-a cunoscut. După 1990, sora poetului, Ioana Baciu Mărgineanu, cunoscută germanistă și teatrolog, s-a îngrijit de reeditarea operei acestuia.
Roman dedicat soţiei
În 1979, la Editura Mele, în Honolulu, apare romanul “Mira”. Soţia sa, poeta și pictorița Mira Simian, cea care îl însoțise pe toate cărările exilului, murise cu un an înainte. Cartea dedicată celei care avea să dispară la doar 58 de ani a apărut şi în România, în 1998, la Editura Albatros.

Decorat şi premiat
I s-au decernat mai multe decoraţii importante, în Bolivia, Brazilia şi Honolulu. A fost „Cetăţean de onoare“ al oraşului Rio de Janeiro. „Consul de Bolivia“ în Honolulu, „Profesor Emeritus“ al Universităţii din Honolulu. În anul 1991 i s-a decernat Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educaţiei şi Culturii din Bolivia. În 1998, scriitorului i se oferise şi Diploma de Cetăţean de onoare al municipiului Braşov.
Braşov
Câte zvonuri câte linişti
au rămas pe După Inişti
se preumblă ziua morţii
în sus şi-n jos pe strada Porţii
cucuvele trec şi tac
într-un pom înspre Ciocrac
se aude plânsul viorii
la sfârşitul străzii Sforii
plânge-un cello trist, profund
înspre Groaveri lângă Prund
iar pe strada Gării-n sus
vine Sfetea-n autobus
clopotele bat în dungă
şi răsună-n strada Lungă
au încremenit vecinii
lângă Poarta Ecaterinii
şi-a rămas doar greul anilor
pe strada Orfanilor.
Ştefan Baciu






