În timp ce stațiunile vecine precum Sinaia sau Predeal au profitat din plin de ultimele ninsori, Poiana Brașov oferă o imagine dezolantă: un munte alb, dar pustiu. Conflictul dintre o coaliție a hotelierilor și Primăria Brașov a scos la iveală o fractură profundă între dorința de a atinge standarde europene și rigiditatea unui sistem care preferă „lacătul pe pârtie” în locul adaptabilității.
Petiția „zăpezii pierdute”: argumente economice versus calendar fix
O petiție semnată de instructori de schi și operatori din turism a cerut imperativ redeschiderea domeniului schiabil pentru vacanța de Paște (12 aprilie). Argumentul lor era simplu și valid din punct de vedere comercial: dacă muntele este încă alb, iar stațiunile din Alpi își prelungesc sezonul în funcție de starea vremii, de ce Brașovul rămâne sclavul unei date fixe în calendar?
„Brașovul trebuie să se alinieze stațiunilor de top”, spun semnatarii, acuzând indirect municipalitatea de lipsă de viziune. În timp ce în partea superioară a masivului stratul de zăpadă atingea, conform instructorilor, aproape un metru, instalațiile de transport pe cablu — inclusiv Telegondola și
Telescaunul Ruia — au rămas nemișcate, privând bugetul local și afacerile private de venituri consistente.
Replica Primăriei: Siguranța sau birocrația „zăpezii moi”?
De cealaltă parte, Primăria Brașov, prin vocea purtătorului de cuvânt Sorin Toarcea, oferă o explicație care, deși tehnică, sună mai degrabă a scuză pentru un management deficitar al riscului. Municipalitatea susține că albul muntelui este „înșelător”, zăpada fiind prea moale pentru a fi bătută cu utilajele fără a distruge stratul de bază.
Totuși, această poziție ridică semne de întrebare:
De ce s-au demontat elementele de protecție atât de devreme, dacă prognoza indica ninsori?
Cum se face că la Sinaia, în condiții meteorologice similare, schiul a fost posibil, în timp ce în Postăvaru zăpada a fost declarată „nepracticabilă”?
Schiul de tură, singura supapă pentru turiștii ignorați
În lipsa transportului pe cablu, turiștii au fost lăsați să se descurce pe cont propriu. Schiul de tură a devenit singura variantă, însă aceasta este o nișă care nu ajută hotelierii sau marea masă a turiștilor care plătesc skipass-uri. Paradoxul este total: turiștii sunt lăsați să urce pe munte „la pas” pe propria răspundere, într-o zonă unde protecțiile au fost scoase, dar unde statul refuză să intervină pentru a oferi un cadru organizat și sigur.
Concluzie: Un sezon scurtat de lipsa de agilitate
Sezonul de schi din Poiana Brașov a bifat anul acesta doar 87 de zile. Încheierea lui prematură pe 29 martie, în ciuda zăpezii ulterioare, subliniază o problemă de fond: Poiana Brașov rămâne o stațiune gestionată administrativ, nu antreprenorial. Până când „calendarul oficial” nu va fi înlocuit de un management dinamic, capabil să reacționeze la oportunitățile meteo, Brașovul va continua să piardă turiști în favoarea stațiunilor care înțeleg că schiul se termină când se topește zăpada, nu când decide o comisie. Pozele sunt făcute în 11 aprilie de catre Dan Daniel si pot fi gasite pe Facebook și arată starea zăpezii.






