AcasăPovestile MonitorulPovești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre

- Advertisement -

• Istoria ciocolatei a început cu Zeul Quetzalcoatl, zeul aerului, luminii şi vieţii, care a oferit oamenilor arborele de cacao
• Statisticile spun că, în ultimii ani, lunile martie și februarie sunt, alături de perioada Crăciunului, cele mai importante în materie de vânzări pentru ciocolată, mai cu seamă de Ziua Femei

- Advertisement -

Încoronată drept „regina dulciurilor“, ciocolata, „băutura zeilor”, după cum spune legenda aztecă, are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de fascinantă și plină de savori.

Franţuzească, englezească, elveţiană, belgiană sau românească, sub formă de praline sau de tablete, caldă sau cremoasă în prăjituri, mousse sau spumă, ganache, lichior sau sirop, ciocolata rămâne „ispita“ tuturor timpurilor şi a tuturor vârstelor. Dar mai ales, un dar special pentru reginele inimilor noastre: mame, fiice, soții, iubite sau prietene. Dovadă stau chiar statisticile, care spun că, în ultimii ani, lunile martie și februarie sunt, alături de perioada Crăciunului, cele mai importante în materie de vânzări pentru ciocolată, mai cu seamă în perioada 1 și 8 martie.

Istoria ciocolatei a început cu Zeul Quetzalcoatl, zeul aerului, luminii şi vieţii, care a oferit oamenilor arborele de cacao. Quetzalcoatl era cel care avea grijă de arborii de cacao din Grădina Paradisului, dar într-o bună zi, zeul a plecat. În 1519, aztecii au zărit o barcă în largul mării şi au fost siguri că zeul lor s-a întors. Însă nu a fost aşa: erau spaniolii în frunte cu căpitanul lor, Cortez. Aztecii le-au oferit spaniolilor o băutură de întâmpinare pe care ei o numeau atunci „băutura zeilor“. Era ciocolata.

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre
Consumul mediu lunar de ciocolată per persoană în România a crescut de la 2,16 kg în 2023, la 2,26 kg în 2024 şi 2,36 kg în 2025

- Advertisement -
Bobul magic

Încă înainte de anul 600 î.Hr, indienii Maya din Mexic credeau că bobul de cacao este la fel de important ca un zeu, fiind considerat un dar ceresc. Mayaşii şi aztecii foloseau boabele de cacao atât pentru prepararea unei băuturi picante şi energizante, cât şi ca monedă de schimb. Potrivit istoricilor, zece boabe de cacao aveau valoarea unui iepure. Iar în schimbul a doar 100 de boabe de cacao puteai cumpăra un sclav. Mayaşii credeau că boabele de cacao au puteri magice şi le foloseau cu multă rigurozitate în ritualuri şi în ceremonii religioase, dar şi pentru a vindeca febra, tusea şi durerile din timpul sarcinii. Mayaşii au fost totodată şi inventatorii unei băuturi de cacao, fierbinte şi amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate şi diverse arome.

Hrana zeilor

Puţin mai târziu, indienii azteci au fost cei care au îmbunătăţit puţin reţeta, adăugând băuturii de cacao miere şi vanilie. Au denumit acest preparat „xocoatl“, adică „apă amară“. Această băutură era considerată „hrana zeilor“. În aceeaşi perioadă, cacaoa era cunoscută ca fiind un important excitant sexual, aztecii folosind o băutură condimentată cu piper, ardei iute şi cuişoare ca afrodisiac.

Drumul spre Spania

În 1502, când Cristofor Columb a pus prima dată piciorul pe plajele actualei Nicaragua, băştinaşii i-au oferit „un fel de seminţe din care fac o băutură şi pe care le folosesc drept monedă“, dar pe cuceritor îl interesa numai aurul. Nici Hernan Cortez, 17 ani mai târziu, nu face excepţie când debarcă pe pământ aztec, dar, la insistenţele Împăratului Montezuma, care i-a recomandat că bea peste 20 de căni de ciocolată fierbinte pe zi, conchistadorul a intuit că seminţele de cacao fac mai mult decât arată. În primul raport pe care îl trimite suveranului său spaniol, menţionează minunatele boabe în calitate de monedă a Imperiului aztec, dar şi de ingredient al unei băuturi foarte gustoase. Curând, caravelele spaniolilor transportau în Europa, pe lângă aur, seminţele arborelui de cacao.

Secret de 100 de ani

Spaniolii au adăugat băuturii fermecate trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu vanilie şi scorţişoară şi chiar esenţă de portocale. Apoi, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. La Curtea Spaniei era considerată o băutură întăritoare, „care ajută bărbaţilor să se apropie cu folos de femei“ şi se consuma în cantităţi din ce în ce mai mari. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocraţie. Timp de un secol, ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi.

În Italia apare Breasla „cioccolatierilor“

Nici un secret nu e veşnic. Călugării spanioli au fost primii care au făcut public modul de preparare a băuturii de cacao. Pe de altă parte, deşi declarat monopol spaniol, fructul arborelui de cacao a stârnit interesul comercianţilor olandezi, care au pus la punct o reţea de contrabandă şi au cucerit noi pieţe de desfacere, în Italia şi Franţa. Cacaoa a fost imediat apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi la curtea regilor Angliei. În 1606, la Florenţa, apare o nouă breaslă, cea a „cioccolatierilor“, maeştri ai prelucrării boabelor de cacao.

Ciocolata cu lapte face revoluţie

La începutul anilor 1600, călătorul italian Antonio Carletti răspândeşte boabele de cacao în toată Europa şi, pentru prima dată, boabele de cacao puteau fi cumpărare de orice doritor. Intuind ce afacere prosperă ascund aceste boabe, tot în acea perioadă, spaniolii au început să planteze arbori de cacao în coloniile lor. Prepararea industrială a ciocolatei, adică în tablete solide-ciocolata fondantă fină-, s-a făcut pentru prima oară în anul 1847, de către o companie engleză, care a deţinut multă vreme licenţa. Aceasta a fost prima ,,revoluţie de ciocolată“. Istoricii spun că secolul al XIX-lea se remarcă de fapt prin două mari revoluţii în istoria ciocolatei. Pentru că, în 1876, elveţianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată, creând un adevărat deliciu nemaigustat până atunci: ciocolata cu lapte. Alte documente afirmă că „ispita“ dulce ar fi fost amestecată cu lapte în secolul al XVIII-lea, când Sir Hans Sloane, doctorul personal al Reginei Anne, a inventat o reţetă secretă şi a vândut-o mai târziu fraţilor Cadbury, care au făcut din producerea ei o adevărată avere.

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre
La începutul anilor 1600, călătorul italian Antonio Carletti răspândeşte boabele de cacao în toată Europa

A scos untul din cacao

În anul 1828, în încercarea de a obţine un „praf de ciocolată“ mai fin din boabele de cacao, C.J. Van Houten din Olanda a reuşit să izoleze pentru prima dată untul cremos al acestora. Van Houten, protestantul olandez cu studii de sociologie, a avut inspiraţia să folosească pur şi simplu presa hidraulică, pe care nu o inventase el, pentru a separa untul de cacao de pudra de cacao. El inventează astfel pudra de cacao, un produs 100% natural. A fost cea mai bună intervenţie asupra pastei brute de cacao. Un procedeu mecanic, non chimic, care a permis ulterior combinarea în procente potrivite a untului de cacao cu pudra de cacao, astfel încât ciocolata să aibă texturi şi intensităţi diferite. Doar aşa putem astăzi avea ciocolată cu 50%, 60%, gradual, până la 99% cacao.

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre
Presa cu care olandezul C.J. Van Houten a reuşit să separe grăsimea din boabele de cacao, inventând pudra de cacao

Primele bomboane de ciocolată

Fraţii Cadbury, quakeri englezi, în pragul falimentului, trăind demni într-un ascetism sever mai bine de 20 de ani, au reuşit să cumpere cu 1.000 de lire de la Van Houten presa hidraulică, care i-a ajutat apoi să producă cea mai fină şi pură pudră de cacao din Anglia: Cocoa Essence. Cu ajutorul acesteia au creat, în 1847, prima ciocolată solidă şi primele sortimente de bomboane de ciocolată din Anglia victoriană. Toate fără lapte. Popularitatea bomboanelor de ciocolată a explodat pur şi simplu după Primul Război Mondial, când ciocolata a fost inclusă drept raţie fiecărui soldat înrolat. Până în 1930, existau deja 40.000 de diferite sortimente de ciocolată, cu şi fără lapte.

Un bebeluş flămând şi prima ciocolată cu lapte

Daniel Peter avea două probleme personale pe care le-a rezolvat cu acelaşi produs: laptele praf şi condensat. Peter era proprietarul unui atelier de ciocolată ameninţat cu falimentul pe o piaţă deja aglomerată şi competitivă. În acelaşi timp, Peter era extrem de îngrijorat pentru că nu ştia cu ce să îşi hrănească bebeluşul abia născut, pentru că soţia sa nu îl putea alăpta. Îşi salvează bebeluşul cu laptele praf al firmei Nestle. Laptele era în fapt pudră de lapte deshidratat combinat cu făina din cereale. Ciocolatierul încearcă să amestece masa de cacao cu laptele praf. Experimentele durează mult timp şi nu au succes. La un moment dat reuşeşte. În 1875, Daniel Peter s-a asociat cu Henri Nestle şi lansează pe piaţă prima tabletă solidă de ciocolată cu lapte, care cucereşte întreaga Europă şi concurează ciocolata neagră solidă fără lapte a fraţilor Cadbury.

Primul magazin de ciocolată s-a deschis la Londra

În Franţa, ciocolata era ridicată la stadiul de simbol, rezervat prin decret regal doar pentru membrii aristocraţiei. Potrivit unor scrieri ale vremii, la ciocolată avea acces doar regina Anne de Austria, soţia lui Louis XIII, care se declara ca fiind dependentă de ciocolată.
Englezii au fost mai democratici în ceea ce priveşte ciocolata şi oricine avea bani putea cumpăra. În 1657, s-a deschis primul magazin de ciocolată la Londra. Ca şi magazinele de cafea, acest tip de magazine au devenit locurile de întâlnire pentru cei care doreau să socializeze, să ţină discursuri sau să joace.

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre
Primul magazin ce ciocolată din Londra era destinat doar persoanelor din înalta societate

De ce se topeşte în gură

În anii 1900, la Paris, „Casa Capşa“ primeşte brevet pentru o nouă invenţie extraordinară la acea vreme: ciocolata solubilă, un deliciu răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea. O altă mare inovaţie care a marcat istoria ciocolatei este legată de temperatura de topire, care trebuie să fie mai scăzută decât cea a corpului uman. Astfel, ciocolata se poate topi în gură şi la figurat, dar şi la propriu. Ciocolata neagră se topeşte la 34-35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10% dintre consumatorii acestui produs, deşi este cea mai sănătoasă.

Celebra Mascotă de la Capşa

În 1930, apare şi în România prima fabrică de ciocolată, ce exporta bomboane după reţetele renumitului restaurant „Casa Capşa“. Reţete de bomboane şi prăjituri pe bază de ciocolată de la Capşa s-au păstrat de-a lungul timpului. Iată cum era preparată celebra Mascotă. Ingrediente: ciocolată, frişcă, coajă de portocală confiată. Mod de preparare: se obţine coaja de mascotă din ciocolată lichidă, apoi se ţine la rece. Se prepară o cremă din frişcă şi ciocolată, ce se răceşte la rândul său, apoi se spumează. Se adaugă coaja de portocală şi lichior şi se umplu cojile de mascote.

Cupidonul din ciocolată

Energetic, afrodisiac, euforizant, antidepresiv. Ciocolata este iubită deopotrivă de cei mari şi de cei mici. De aceea este recomandată celor care depun un efort fizic sau intelectual crescut. Ciocolata are efect protector împotriva bolilor cardiovasculare. De asemenea, studiile ştiintifice demonstrează că ciocolata are o acţiune benefică asupra bolilor cardiovasculare şi asupra fluidificării sângelui prin conţinutul său în substanţe cu efect anticoagulant, efect asemănător cu cel al aspirinei. Ciocolata mai conţine în cantităţi mici teobromină, feniletilamină, serotonină, cafeină, toate la un loc având un puternic efect energizant. Teobromina stimulează sistemul nervos central, facilitează eforturile musculare, are acţiune diuretică şi este în acelaşi timp cardiotonic. Feniletilamina este substanţa chimică ce produce o uşoară stare de visare şi este produsă şi de creierul uman atunci când doi oameni se îndrăgostesc. Când serotonina se află în cantităţi mici în organismul nostru, suntem mai predispuşi spre stări depresive. În acelaşi timp serotonina este responsabilă de calitatea somnului. Ceea ce este interesant este faptul că cercetările ştiinţifice nu fac altceva decât să redescopere beneficiile ciocolatei. Prin urmare, ciocolata poate fi devorată în continuare cu plăcere şi fără culpabilitate.

Ciocolata de Braşov s-a topit după 100 de ani

• În pas cu lumea, la Braşov în 1899 s-a deschis un mic atelier de produse din ciocolată (Hess) pus pe picioare de saşii din oraş. În anul 1922, fraţii Stollwerck din Bratislava au construit fabrica de ciocolată Stollwerck în vecinătatea atelierului, pentru ca în 1948, după trecerea la regimul comunist, statul să devină proprietar pe ambele unităţi. Cele două fabrici au fost reunite în anul 1954 sub denumirea „Fabrica Dezrobirea“. Din 1966, fabrica de ciocolată preia numele Cibo, iar în 1991, la doi ani după căderea regimului comunist, a fost redenumită „Poiana – Produse Zaharoase SA“. Trei ani mai târziu, americanii de la Kraft Foods au preluat fabrica de la stat, în urma unei tranzacţii de 4-5 milioane de dolari. În 2010, Kraft a închis fabrica din Braşov şi a relocat afacerea în Bulgaria.

Recorduri de ciocolată

• Cea mai mare cutie de ciocolată din lume, în care încap 90.090 de ciocolăţele, a fost făcută în 2002 în America. Cutia are 203 cm lăţime, 439 lungime şi 173 cm înălţime. Toate cele 90.090 de ciocolăţele având împreună o greutate de 1.065 kg.
• La o expoziţie de ciocolată în Italia, în anul 2000 a fost prezentat cel mai mare baton de ciocolată din lume, care cântăreşte 2.280 kg.
• Cel mai mare ou de Paşte făcut din ciocolată cântăreşte 4.068 kg şi are o înălţime de 7 m şi 65 cm.
• Cel mai mare obiect din ciocolată făcut vreodată este o corabie care are 8.5 m înălţime, 13 lungime şi 2.5 m lăţime. Toată această corabie, după ce a fost expusă şi după ce a intrat în cartea recordurilor, a fost mâncată de vizitatorii cofetăriei în care a fost creată.
• Cea mai mare pungă pentru bomboane are 3.29 m înălţime, 2.13 m lungime şi 1.14 lăţime. În ea au încăput 1.54 tone de bomboane de ciocolată.
• Cea mai mare monedă de ciocolată din lume a fost dezvelită în Bucureşti, în octombrie 2010. Moneda cântărea 265 de kilograme, avea un diametru de 1,35 metri şi 14 centimetri grosime. Pentru fabricarea ei a fost nevoie de munca a 10 cofetari, timp de trei zile şi trei nopţi.

Povești de ciocolată: Băutura zeilor pentru reginele inimilor noastre
Cea mai mare monedă de ciocolată din lume a fost dezvelită în Bucureşti, în octombrie 2010

• Cea mai mare ciocolată din lume are 14 metri lungime şi 10 metri lăţime și a fost creată de compania „Cokoladnica cukrcek“ din Ljubljana, conform Cărţii Recordurilor, „Guiness Book“. Ciocolata gigantică a fost pregătită din 28.000 de ciocolate mici, a fost „asamblată“, măsurată şi, în mare parte, mâncată, la Festivalul de ciocolată şi dulciuri din Radovljica, Slovenia din decembrie 2016.

Urmăriți Monitorul Expres și pe Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Perioada de verificare reCAPTCHA a expirat. Vă rugăm să reîncărcați pagina.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!
- Advertisment -

Cele mai populare

Web design Brasov

COMENTARII RECENTE