Enigme și credințe: Unde este Sfântul Graal?

• Potirul din care a sorbit Mântuitorul la Cina Cea De Taină este căutat de secole pe tot globul, dar nimeni nu l-a găsit până acum

Sfântul Graal rămâne unul dintre cele mai căutate obiecte din istoria omenirii. Nici nu se ştie dacă există, dar de la oameni simpli până la organizaţii religioase mai mult sau mai puţin secrete, de la istorici și cercetători, cu toţii cred în legenda potirului din care Isus şi ucenicii au băut la Cina cea de Taină. Unii încearcă să-l găsească, alţii susţin că îi protejează cu viaţa ascunzătoarea. Fiindcă, spun unii iniţiaţi, acela care are Graalul, va deveni atât de puternic încât va stăpâni lumea. În tradiţiile Bisericii Ortodoxe, aceste legende sunt negate, dar în Occidentul catolic au fost în vogă în toate secolele. Ce este acest misterios Graal?

Nimeni nu a putut însă spune vreodată cum arată

Nu este numai potirul din care Mântuitorul a băut vin în timpul Cinei Cea De Taină ci şi vasul în care s-a scurs sângele Lui, în timpul crucificării. Nimeni nu a putut însă spune vreodată cum arată sau din ce material era făcut vasul sfânt. În total, pe toată suprafaţa globului sunt peste 200 de cupe şi potire atribuite lui Iisus Hristos. Oamenii de ştiinţă au verificat credibilitatea legendelor. Și au validat câteva dintre ele. Dar nimeni până acum nu poate spune că a găsit cu adevărat Sfântul Graal.

Legende medievale ale cupei sacre

Sfântul Graal este unul dintre cele mai cunoscute şi misterioase relicve religioase din poveştile şi legendele medievale. Căutarea şi găsirea acestei cupe sacre a reprezentat un ritual iniţiatic pentru cel care aspira la titlul de cavaler medieval. Până şi cercetătorii moderni au plecat pe urmele Sfântului Graal încercând să vadă dacă legenda este adevărată sau nu. Pentru cei mai mulţi Sfântul Graal este doar o legendă cavalerescă. Pentru alţii reprezintă o relicvă adevărată dintr-un plan misterios al conspiraţiei. Sunt şi cei care cred în autenticitatea religioasă a acestui artefact. Până şi oamenii de ştiinţă au încercat să vadă dacă a existat cu adevărat un potir magic numit Sfântul Graal. Din punct de vedere etimologic, graal vine din limba franceză veche şi înseamnă un vas din lut sau metal. Mai târziu a fost asociat cu un potir. Iniţial artefactul în sine era considerat a fi un vas simplu, din lut, folosit de evreii antici pentru a bea vin. Mai apoi imaginarul feudal a transformat graal-ul într-un potir din aur, bătut cu pietre preţioase asemănător unui potir regal.

În grija „Regelui Pescar”

Majoritatea specialiştilor cad de acord că de fapt povestea cu Sfântul Graal a fost inventată în Evul Mediu. Mai precis, undeva în secolul al XII-lea. Sfântul Graal apare pentru prima dată în literatura medievală în scrierile lui Chrétien de Troyes un cronicar francez. Acesta a scris în versuri, în franceza veche povestea ”Conte del Graal” sau Perceval, în anul 1180. Odată ce acesta a dat tonul, în următorul secol au mai apărut zeci de alte versiuni ale poveştilor despre Sfântul Graal şi cavaleri plecaţi să-l caute. Importante au fost versiunile lui Wolfram von Eschenbach cel care a scris ”Parzifal” în secolul al XIII-lea dar şi celebrul ciclu cu poveşti despre Regele Arthur şi cavalerii mesei rotunde scris de Sir Thoma Malory în secolul al XV-lea.

În toate aceste poveşti medievale cavaleri neprihăniţi, fiindcă doar ei puteau face acest lucru, plecau în misiuni iniţiatice de căutare a Sfântului Graal. În aceste legende medievale, apare şi un gardian al Graal-ului, numit de obicei ”Regele pescar”.

Paharul din care Iisus a băut la „Cina cea de Taină”

Episodul Cinei din Joia dinaintea răstignirii lui Iisus Hristos este un moment marcant pentru istoria ceștinismului. În acea seară, Mântuitorul și cei 12 Apostoli se așază la masă, iar Iisus instituie, printre altele, Taina Împărtășaniei. „Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, scrie Evanghelia după Matei, conform bibliaortodoxa.ro. Scena este pomenită și în alte două Evanghelii, ale lui Marcu și Luca. Lipsește însă din Evanghelia lui Ioan.

La aceeași „Cină cea de Taină” cum a ajuns să fie constituită, pornind de la numele faimoasei picturi a lui Leonardo da Vinci, Iisus le spune însoțitorilor că cineva dintre ei îl va vinde și le dă ultimele instrucțiuni privind ceea ce trebuie să facă după ce el nu mai fi în forma umană muritoare. Acea cupă, din care a băut însuși Iisus cu acea ocazie, a devenit una dintre cele mai prețioase și căutate relicve creștine, fiind cunoscută sub numele de Sfântul Graal. Ulterior prin asociere cu folosirea sa de către Mântuitor, s-a spus că ar avea capacitatea de a oferi viață veșnică celui care o are în posesie și bea din ea. Legenda a prins contur și a fost subiect în producții cinematografice, cum ar fi „Indiana Jones și Ultima Cruciadă”. Despre „adevărata cupă” se spune că a fost lăsată în Biserica din Ierusalim, în mâna Sfântului Iacov cel Mic, primul episcop al Ierusalimului şi cel care a redactat textul primei Sf Liturghii.

Un pocal bine păzit

„Santo Caliz“ este numele unui pocal aflat într-o catedrală din Valencia despre care s-ar spune că ar putea fi Sfântul Graal. Misterul e întreţinut şi de faptul că această cupă e păzită cu străşnicie şi poate fi văzută doar la ocazii deosebite, cum ar fi Paştele. Este ocrotit de un ordin cavaleresc, ai cărui membrii păzesc această cupă cu preţul vieţii. Se spune că un preot a murit în 1744, după ce a scăpat cupa din mână. Dar acest amănunt nu e suficient pentru a identifica pocalul cu Graalul. Experţii au stabilit că baza, din aur, împodobită cu pietre preţioase, e medievală. Partea superioară e din agat roşu întunecat şi e considerat adevăratul Graal, fiind datat între anii 300 î. H şi 100 d. H. Din păcate, pocalul nu seamănă cu vasele din Ierusalimul cu care era contemporan Iisus. Nici ca aspect, nici ca material, agatul fiind o piatră semipreţioasă pe care nu şi-o permiteau oamenii de rând. Dar, să nu uităm că Mântuitorul a închiriat o cameră pentru Cina cea de Taină, deci e posibil să fi folosit vasele oferite de gazdă. Cu toate acestea, nu se poate afirma că pocalul din Valencia este Graalul, dar nici nu se poate infirma acest lucru.

Spania, ţara cu multe ascunzători

În Pirineii spanioli, zeci de grote, catedrale şi castele îşi revendică dreptul de a adăposti Sfântul Graal. De ce în Spania? Un document din secolul VI spune că Sfântul Laurenţiu a salvat Graalul de hoţii romani, trimiţându-l în Spania în secolul III. Poate chiar la Catedrala Romano-Catolică Santa Maria din Valencia, unde este pomenit în timpul domniei papei Sixt al II-lea. Francmasonii au pretins că sunt în posesia pocalului sfânt, tainicul loc în care e păstrat fiind absolut secret.

Hitler a fost şi el obsedat de această relicvă legendară pe care credea că o găseşte tot în Spania, conform indiciilor ascunse din „Parsifal“, opera lui Wagner. Compozitorul folosise informaţiile dintr-o legendă a secolului XIII, care arăta că potirul este în Munsalvaesche. Naziştii sperau că, odată aflaţi în posesia potirului, vor câştiga războiul şi vor instaura supremaţia rasei albe. L-a căutat şi Himmler, care a venit cu o echipă de ocultişti SS, la o mănăstire cu nume asemănător, Montserrat. Dar n-a găsit nimic. Munsalvaesche există, există şi castelul din legendă, iar la subsolul lui e o biserică antică. Detaliile se potrivesc cu cele din legendă şi castelul pare a fi ascunzătoarea ideală pentru Graal. Dar recipientul sfânt nu e sub podeaua de piatră a catedralei Santa Maria de Montserrat. Există şi ipoteza că Graalul s-ar afla într-o ascunzătoare din aceşti munţi. În acest caz, nu va fi găsit niciodată, pentru că stâncile accidentate sunt imposibil de explorat.

Legende din Scoţia

Un alt potir special, socotit Graal de către cruciaţi, se află în catedrala din Genova. Urmând firul legendei, pocalul ar fi în mijlocul Catedralei Sfântului Laurenţiu din Genova. Artefactul este un vas din sticlă verde, despre care se credea că este smarald până în momentul în care Napoleon Bonaparte l-a spart din greşeală, astfel că astăzi se mai păstrează doar nişte cioburi. Nimeni nu cunoaşte cu exactitate originea şi provenienţa vasului, dar William of Tyre scria, în anul 1170, că vasul a fost luat în anul 1101 dintr-o moschee din Cezareea. Presupusul Graal nu a fost încă datat cu carbon, pentru a i se afla vechimea.

O altă locaţie care candidează la titlul de ascunzătoare pentru Sfântul Graal este capela Rosslyn din Scoţia. Conform unei legende de care s-a folosit şi scriitorul Dan Brown în controversatul roman „Codul lui Da Vinci“, capela ascunde un sistem de camere şi tuneluri ai căror pereţi sunt presăraţi cu scrieri şi simboluri stranii. De exemplu, porumbul, o plantă necunoscută europenilor în 1456, când a fost terminată construcţia. Legenda spune că potirul este îngropat la baza celui mai mare stâlp din capelă sau în cripta familiei Sinclair, cei care au construit capela, descendenţi ai Cavalerilor Templieri. În prezent, cripta este sigilată, iar urmaşii lui William Sinclair refuză accesul oricui încearcă să cerceteze misterioasa criptă. În Anglia, există un deal numit Glastonbury Tor pe care s-ar fi odihnit însuşi regele Arthur. Legendele templierilor susţin că atunci când cavalerii s-au întors din Prima Cruciadă cu relicvele biblice sacre, le-au ascuns chiar sub acest deal. Până în prezent, nu s-a găsit niciun artefact.

În Ierusalim sau dedesubtul oraşului

Dar de ce n-ar fi rămas Graalul în Ierusalim? O legendă spune că s-ar afla încă în apropierea locului unde Mântuitorul a fost crucificat. Se crede că locul e undeva între două stânci, pe celebrul deal denumit Domul Stâncii. Dar cele trei mari religii monoteiste îl consideră deopotrivă sacru şi fiecare şi-l revendică în egală măsură. În acest loc, iudaismul afirmă că Abraham era gata să-şi jertfească propriul fiu, în numele Domnului. Tot aici ar fi fost fixată, între cele două stânci, crucea pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu. Islamul susţine, la rândul său, că din exact acelaşi loc s-a ridicat la ceruri profetul Muhammad călare pe iapa sa, Burak. Locul fiind atât de disputat, nu există nicio şansă să se poată porni în căutarea cupei. Există numeroase tradiţii şi surse medievale conform cărora Cavalerii Templieri nu ar fi descoperit niciodată Graalul, iar acesta ar fi rămas undeva, în tunelele de sub Oraşul Sfânt, în care templierii nu au pătruns niciodată. Artefactul ar fi fost ascuns aici de everei, pentru a-l feri astfel de regele Nabucodonosor. Legenda mai spune că apostolii lui Iisus cunoşteau unde este această tainiţă subterană. În prezent, guvernul israelian interzice orice fel de săpături, cu excepţia celor făcute de arheologi acreditaţi de la marile universităţi ale lumii. Dar nici ei n-au găsit nimic.

Căutat chiar şi în America

Teorii mai moderne plasează Sfântul Graal în America. Una dintre legendele localnicilor din Accokeek, statul Maryland, povesteşte că, pe aceste meleaguri, ar fi acostat corabia celebrului capitan John Smith, prin anii 1606 – 1607. La bordul corabiei se afla şi un preot iezuit care aducea cu el o parte a comorii găsite de Cavalerii Templieri în Ierusalim. Mai bine zis, preotul respectiv era în posesia Graalului pe care îl adusese din Anglia, ca să-l ascundă de urmăritori în Lumea Nouă. Deşi nu s-a găsit nimic, potirul e căutat şi azi cu detectoare de metale. Cea mai populară teorie a conspiraţiei susţine că Graalul face parte din Tezaurul Naţional al S.U.A., fiind ascuns la Fort Knox), statul Kentuky. Mai precis, în apropierea autostrăzii 31, la circa 200 de metri de clădirea propriu-zisă.

Sistemul sofisticat de securitate al fortului şi cei 30.000 de soldaţi doraţi cu echipament militar de ultimă generaţie fac imposibilă pătrunderea unui intrus. Conspiraţioniştii cred că fortul are parte de suspect de multă pază şi protecţie pentru nişte simple lingouri de aur. Ei cred că, de fapt, alta ar fi comoara păzită cu atâta stricteţe: Sfântul Graal. Zvonurile spun că preţiosul recipient se află într-o cameră specială, undeva sub seiful imens din oţel, alături de alt artefact misterios, Chivotul Legii din Vechiul Testament.

Graalul este asociat cu orice loc securizat din lume şi cu orice loc greu accesibil sau încă neexplorat. În realitate, cupa de la Cina Cea De Taină nu e doar un recipient. Graalul trebuie înţeles şi prin conţinutul lui. În acest potir s-a scurs sângele Mântuitorului, dovada sacrificiului şi a iubirii pentru noi.

De la Iosif din Arimatea, la apostoli

Sfântul Graal, cupa din care a băut Iisus, a fost şi vasul în care a picurat sângele Lui. Apoi, a fost dus în Sfântul Mormânt de către unul dintre apostoli, Maica Domnului sau Iosif din Arimatea. Există o legendă care spune că Iosif din Arimateea ar fi ajuns în posesia Graalului după ce însuşi Mântuitorul i s-a arătat şi i l-a înmânat. Iosif a luat vasul şi le-a cerut apostolilor să îl transporte pe teritoriul Britaniei. În altă variantă, se spune că Sfântul Petru ar fi fost cel care a adus potirul de la Ierusalim la Roma, rămânând secole de-a rândul sub protecţia papilor. S-a presupus, de-a lungul timpului, că Graalul ar fi în posesia Cavalerilor Templieri, grup influent la vremea când au înflorit legendele despre Graal. În orice caz, există manuscrise vechi din primele secole creştine în care cupa din care a băut Iisus este pomenită pe inventarele unor biserici.