De ce avem o zi în plus odată la 4 ani. Superstiții legate de 29 februarie. Anul acesta luna februrie are 29 de zile. Este un an bisect. Dar ce este un an bisect? Explicaţia acestei anomalii constă în faptul că un an este definit ca perioada completă de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, care după cele mai riguroase calcule se realizează în 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde. Având în vedere că omenirea are nevoie să se bazeze pe un calendar format dintr-un număr întreg de zile, a apărut convenţia ca, din patru în patru ani, cele şase ore şi ceva care se adună să se convertească într-o zi în plus în calendar. Este dacă vreţi, modalitatea de sincronizare a anului astronomic cu cel calendaristic sau al anotimpurilor.
Aritmetica anilor bisecți
Numeric, anii bisecţi pot fi recunoscuţi fiindcă numărul lor este divizibil cu 4, însă dacă putem face o asociere neştiinţifică, atunci putem spune că aproape întotdeauna, anul bisect este anul în care are loc olimpiada de vară, sau pentru microbişti, campionatul european de fotbal.
Există şi excepţii însă. Anii care se termină în două zerouri, sau anii seculari cum mai sunt numiţi, nu pot fi ani bisecţi – spre exemplu, anul 2100, ori 2200 – decât dacă primele două cifre sunt divizibile cu 4. Mulţi dintre noi au trăit anul 2000 ca an bisect, însă următorul an secular care va fi bisect este 2400 !. Aşadar este posibil ca, în evoluţia omenirii, să existe 8 ani consecutivi fără an bisect, următoarea situaţie de acest gen fiind între anii 2096 şi 2104.
Nu toate calendarele sunt la fel
După această introducere „ştiinţifică”, să spunem că toate aceste amănunte sunt valabile pentru calendarul gregorian – sau cel pe „stil nou”, cel adoptat de majoritatea ţărilor lumii. Pentru cei care respectă, spre exemplu, calendarul ebraic – numit şi lunisolar, sincronizarea celor două calendare se face prin adaugarea lunii Adar Aleph, a 13-a lună, de şapte ori într-o perioadă de 19 ani, la cele douăsprezece luni din anii obişnuiţi.
Calendarul chinezesc, şi el lunisolar, se bazează, la fel, pe modificarea unei luni întregi, care se adaugă după o regulă care asigură că luna a 11-a este întotdeauna cea care conţine solstiţiul de iarnă din emisfera nordică.
În calendarul bengalez din Bangladesh şi India se organizează anii modificaţi în aşa fel încât ziua suplimentară să fie cât mai aproape de cea de 29 februarie în calendarul gregorian, pentru a simplifica conversia datelor cu acesta, iar în calendarul Bahá’í, ziua suplimentară cade întotdeauna într-o perioadă de patru sau cinci zile începând cu ziua de 7 Esfand din calendarul solar Hejri, echivalentă aproximativ cu 26 februarie în calendarul gregorian. Versiunile calendarului islamic nu au zile adăugate în mod regulat, deşi ambele au luni, în ordine alternantă, de 29 sau 30 de zile.
Introducerea anilor bisecţi o dată la patru ani a fost stabilită pentru prima dată de Dionisie cel Mic, un călugăr din Turcia
Introducerea anilor bisecţi o dată la patru ani a fost stabilită, conform unor surse istorice, pentru prima dată, de Dionisie cel Mic, un călugăr din Turcia, în jurul anului 200 d.Hr. El a constatat diferenţa dintre calendarul iulian şi timpul real, care dacă nu s-ar fi corectat ar fi făcut ca solstiţiul de vară să urmeze solstiţiului de iarnă, la un moment dat. Se spune că tot el a stabilit că, pentru ca datele să coincidă în timp a fost necesar ca luna februarie să aibă o zi în plus.
Dar până la acel moment, era utilizat calendarul roman, iar în secolul al VIII-lea î.Hr. romanii au folosit un ciclu care avea 10 luni pe care l-au numit „annus”, de unde provine denumirea de an în limba română.
Treptat lunile au primit şi nume, prima lună a anului fiind Martius, în onoarea zeului Marte, a doua aprilie (în latină aperio, ire = a deschide), deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor.
În secolul al-VII-lea î.Hr., au fost adăugate calendarului alte două luni: ianuarie și februarie, ultima dedicată zeului împărăției subpământene Februs.
Anul 46 î.Hr., a venit cu inițiativa lui Caius Iulius (100 î.Hr. — 44 î.Hr.) de a se realiza un nou calendar, la baza căruia se afla mișcarea Soarelui în timp de un an. Anul era stabilit la 12 luni, ca şi până atunci, 365 zile, astfel că într-un ciclu erau trei ani de 365 zile și un al patrulea de 366 de zile. Conform unor surse acesta ar fi fost momentul introducerii anului bisect.
Lunile impare, începând cu ianuarie, aveau 31 de zile iar cele pare 30 zile. Luna februarie avea 29 de zile. Ziua suplimentară ce trebuia adăugată la fiecare 4 ani se intercala între 23 și 24 februarie.
Suprestiţii: într-un an bisect nu e potrivit să te căsătoreşti
Cele mai importante suprestiţii arată că într-un an bisect nu e potrivit să te căsătoreşti, fiindcă există pericolul unui divorţ rapid, dar nici divorţul nu este recomandat în acest an, existând superstiţia că după o astfel de despărţire persoanele în cauză vor rămâne singure pentru multă vreme.
Tot în această înşiruire, oarecum logică, nici alte schimbări nu sunt indicate: loc de muncă, domiciliu, ba chiar se spune că nici culoarea părului nu ar fi bine să o schimbaţi…
De asemenea, există superstiţii privind începerea unor proiecte noi, care ar fi bine să fie amânate pentru anul următor, şi aici vorbim de construcţia unei case, începerea unor afaceri sau realizarea unor achiziţii costisitoare. Toate, se zice, sunt de rău augur în acest an.
Pe 29 februarie, tinerele pot să-și ceară iubiții în căsătorie
O veche tradiție spune că, pe 29 februarie, tinerele pot să-și ceară iubiții în căsătorie, ele fiind îndreptățite să facă primul pas, iar dacă bărbatul refuză propunerea trebuie să îi ofere iubitei sale 12 perechi de mănuși. Motivul acestui gest mai puțin obișnuit este că astfel, ea le va purta tot anul pentru a ascunde rușinea provocată de lipsa unui inel de pe deget, câte o pereche pentru fiecare lună a anului. În zilele noastre această tradiție nu mai este respectată, tinerii preferând ca atunci fac cererea în căsătorie, acest lucru să se întâmple într-un mod cât mai spectaculos.
Bătrânii de la sate împărtăşesc celor mai tineri o veche legendă care spune că, din patru în patru ani, în an bisect, este interzis culesul ciupercilor, fiindcă în această perioadă toate devin otrăvitoare.
În faţa tuturor acestor primejdii care ne pot pândi în anii bisecţi, din bătrâni s-a moştenit şi un posibil leac, anume purtarea bijuteriilor din argint, acest metal fiind cel care se pare că întăreşte aura energetică, şi îi poate feri pe oameni de necazuri.






