Infuzia masivă de civilizație germanică a ridicat societatea românească, propulsând-o în lumea modernă. Nemții noștri, însă, au avut multe de îndurat în istorie. Comunismul i-a alungat sau i-a vândut. Plecarea sașilor a atins apogeul după 1989. Țara Bârsei, o zonă în care sașii au întemeiat comunități din cele mai vechi timpuri, și-a pierdut nemții.
Le recunoști gospodăriile după porțile înalte. Din stradă nu se vede nimic îndărătul lor. Izolați, ursuzi, cu modele de civilizație aparte, sașii din Brașov trăiesc aici de 800 de ani. Și-au adus cu ei legile, portul, folclorul, limba, religia, tipul de organizare obștească. Chiar dacă porțile lor au rămas ferecate pentru străini, cultura, modelul de civilizație săsească au ajuns și în comunitățile românești. Astăzi, doar câțiva au mai rămas. Lipsa lor se simte. Sunt sate întregi părăsite. Imagini ale pustiului social, amintiri triste ale unui popor mutilat de o parte a sa.
Țara Bârsei, întâia zonă colonizată
Pe la începutul mileniului II, când au venit din Germania în Ardeal, coloniștii sași și-au adus familiile, plugurile și vitele. Au început să ridice cetăți, biserici gigantice, străzi pavate, turnuri de bresle, piețe publice, înconjurate cu ziduri. Așa s-au ivit așezările medievale germane din Brașov, Sibiu, Sighișoara, Sebeș, Bistrița. Coloniștii germani au fost atrași de privilegiile deosebite prin care și-au putut păstra identitatea națională. Mai întâi au fost colonizate zonele de nord-vest și de nord din județul Brașov, organizate în cadrul scaunelor săsești Cincu și Rupea. La începutul secolului al XIII-lea, Țara Bârsei a fost conferită ordinului cavalerilor teutoni, care în 14 ani de activitate a ridicat aici 5 cetăți, pe lângă care a întemeiat 15 localități. Brașovul este creația coloniștilor germani. Cancelaria ungară a dat numele de sași celor care au răspuns chemării regilor arpadieni. Colonizarea sașilor transilvăneni în podișul intra carpatic fost inițiată de regele Geza al II lea (1143-1163).
Brașov, „un atelier pentru toate lucrurile“
Sașii erau supuși regelui, adică direct puterii centrale, își păstrau dreptul cutumiar german și-și alegeau liber juzii. Chemați să apere Coroana, trebuia doar să predea cămării regale o parte din veniturile lor și să îndeplinească obligația serviciului militar pentru rege. Potrivit Diplomei Andreene (1224), dată de Andrei al II-lea, sașii stabiliți ”de la Orăștie și până la Drăușenie (localitate din jud. Brașov) trebuiau să fie un popor și să asculte de un jude instalat de rege”. În secolele următoare, sașii se ocupau cu agricultura, meșteșugurile și comerțul. Brașovul a devenit, și datorită sașilor, cel mai mare centru urban al Transilvaniei, mai ales după formarea statelor feudale românești, cu care practica un comerț intens. Meșteșugarii de aici s-au organizat în bresle, Brașovul fiind ”un atelier pentru toate lucrurile ”.
Sașii au fortificat Brașovul
Închiși în caste, sașii din Ardeal au trăit complet izolați față de populațiile vecine. Dar țăranii români au învățat de la coloniști să înlocuiască lemnul și chirpiciul cu cărămidă și piatră. Începând cu secolul al XIV-lea, autonomia domeniului auto-administrat de sași s-a extins neîntrerupt până ce, în 1486, Matei Corvin a poruncit unirea tuturor sașilor aflați pe pământul crăiesc în Universitatea Săsească (Universitas Saxonum). Ei au constituit una din cele trei stări din Dietă, alături de nobilimea maghiară și de ”stratul superior secuiesc”. Din cauza pericolului otoman, sașii au construit în jurul bisericilor cetăți. În Țara Bârsei erau cele mai mari și mai complexe monumente de acest fel din Transilvania. Brașovul a fost apărat de un puternic sistem fortificații: ziduri, turnuri, bastioane, porți și șanțuri. Parte din ele mai există și astăzi.
Iluminism germanic
Viața economică înfloritoare din Brașovul medieval a făcut posibilă dezvoltarea culturală, biserica având un rol deosebit în organizarea învățământului. În secolul al XVI-lea au adoptat Reforma religioasă, reformatorul fiind marele umanist brașovean Johannes Honterus (1498-1549). El a reorganizat din Brașov în primul gimnaziu umanist al țării și a înființat prima tipografie din Țările Române.
Reformatorul
Statuia umanistului Honterus (1498-1549) a fost ridicată în urma unui concurs câștigat de sculptorul berlinez cu nume scandinav Harro Magnussens, după cum spune cărturarul Sextil Pușcariu. Dezvelită în 1898, cu ocazia a 500 de ani de la nașterea marelui reformator, statuia a fost admirată de sașii recunoscători din tot Ardealul, în cortegiul impozant prin numărul participanților, îmbrăcați în mare parte în costume străvechi. Honterus îți latinizase numele, căci el se numise în tinerețe Honter, cuvântul săsesc pentru «soc». Se născuse în Ulița Neagră“ , azi Nicolae Bălcescu nr. 40 din Brașov. Fiul tăbăcarului Aust Lederer a studiat la Viena. El a înființat prima tipografie din Transilvania, la 1539, și un gimnaziu umanist, în 1541. Prin scrierile sale, Honterus, devenit ulterior prim-preot evanghelic, a fost reformatorul sașilor, modelul de la Brașov fiind aplicat pe întreg teritoriul german.
Începutul decăderii
În timpul perioadei iluministe, privilegiile sașilor au fost pentru prima dată înlăturate temporar, iar apoi a fost înlăturată și vechea autonomie administrativă. Instaurarea regimului austro- ungar în 1867 a avut efecte devastatoare asupra sașlor. Subordonarea față de puterea exclusivă a ungurilor ia obligat pe sași să adopte o poziție defensivă. În jumătatea estică (ungurească) a monarhiei au fost date multe legi împotriva tuturor ne-maghiarilor. Ce-i drept, sașii au înregistrat un nou avânt economic, dar au dus o luptă grea împotriva eforturilor de maghiarizare.
Prima bancă din România
În secolul al XIX-lea, în viața economică a Brașovului, sașii ocupau o pondere importantă în industria ușoară și alimentară. Ei au avut o rețea de instituții de credit, ”Casa generală de economii din Brașov ” înființată în 1835 fiind prima bancă de pe teritoriul țării. Brașovul a fost locul de apariție a unor importante reviste de cultură germană: ”Die Karpathen (Carpații) care a apărut între 1907 și 1914 și ”Klingsor ” (1924 -1938). În acea perioadă, satele românești din zona Brașovului se deosebeau cu greu de cele săsești, iar în cetate sașii brașoveni aveau bănci, corporații, magazine, gimnazii, dar mai ales o administrație fermă, bazată pe legi imuabile, de tip german. Ardelenii mai au și azi nostalgia instituțiilor administrative pe care le-au cunoscut înainte de 1918.
Carte Poștală datată 1922
Prigoana comunistă
La 8 ianuarie 1919, sașii și-au declarat aderarea la noul stat român. Însă în scurt timp, partidele și personalitățile românești conducătoare nu au ținut seama de drepturile de grup acordate sașilor și secuilor prin tratatul de la Versailles. Sașii au putut totuși să-și păstreze o relativă autonomie în domeniile economiei, vieții asociative, școlii și culturii. Astfel, în 1939, existau circa 600.000 de cetățeni români de etnie germană. După al Doilea Război Mondial, urmare a nivelării oricărui specific național pe care au încercat să o facă comuniștii, sașii din România au început să pună sub semnul întrebării, după opt sute de ani, voința lor de a-și continua existența în Transilvania. Mulți spun că, dacă nu ar fi existat dictatura comunistă, Transilvania ar fi fost azi un etalon de civilizație europeană. Dar, chiar și așa, în alte zone geografice românești a rămas ceva din această civilizație.
Exodul siberian
Mulți sași au plecat din Brașov odată cu retragerea armatei germane. Intervenția Germaniei hitleriste în problemele minorității germane, strămutarea germanilor din Bucovina, Basarabia și Dobrogea, instalarea unei conduceri naționalist socialiste în fruntea grupului etnic, înrolarea a 60.000 de germani în Waffen SS au dus, după război, la deportarea a 70.000 de germani din România, bărbați și femei, în lagărele sovietice din Siberia, la muncă forțată. Autoritățile românești ale timpului n-au schițat niciun gest de protecție. După ”exodul” siberian, a urmat exodul în Dobrogea și Bărăgan. În martie 1945 s-a înfăptuit reforma agrară. Declarând toți sașii colaboratori ai hitleriștilor, proprietățile lor funciare au fost expropriate, inclusiv casele cu tot inventarul lor, lipsind astfel populația germană de baza ei seculară de existență. În iunie 1948 a urmat naționalizarea industriei, prin care și industria săsească a fost lichidată. Tot în anul 1948, prin reforma învățământului, școlile germane au fost preluate de către stat.
Reîntregirea familiilor
La un deceniu după război, au început unele măsuri reparatorii. În 1950, germanii din România au reprimit dreptul de vot, dar abia în 1956 și-au redobândit casele și gospodăriile de la sate. Sașii erau încă o prezență compactă în Transilvania. În urma unei înțelegeri între guvernul român și cel din RFG în anii 70 a început exportul masiv al etnicilor germani din România. O scurtă perioadă favorabilă naționalităților conlocuitoare a fost la începutul anului 1971, când la Brașov s-a reînființat Liceul ”Johannes Honterus”. A urmat însă, în toamna aceluiași an, interzicerea folosirii numelor germane ale localităților. Nemții s-au închis și mai mult în sine. După 1978, tot mai mulți sași din județul Brașov au plecat în cadrul așa-numitei proceduri de ”reîntregire a familiilor” la rudele lor din Germania. Auf Wiedersehen, Brașov!Până în 1989 populația germană a scăzut la aproximativ 250.000 de persoane.
Comerț cu sași
În 1967, ministrul Afacerilor Externe al României, Manea Mănescu, a semnat la Bonn actele privind stabilirea de relații diplomatice între RSR și FRG. Partea română a cerut ca RFG plătească o taxă pentru fiecare cetățean de origine germană care primea viza de emigrare. Ca să dea o turnură absolut legală acestui troc cu oameni, Consiliul de Stat al RSR avea să emită în noiembrie 1982 Decretul nr. 402 care prevedea următoarele:
„Persoanele care cer să li se aprobe stabilirea definitivă în străinătate sînt obligate să plătească integral datoriile pe care le au față de stat, unități socialiste și alte organizații. […] Persoanele cărora li s-a aprobat stabilirea definitivă în străinătate sînt obligate să restituie, în valută, statului român, cheltuielile efectuate pentru școlarizare, specializare și perfecționare, inclusiv bursele, în cadrul învățămîntului liceal, superior, postuniversitar și doctoral“ . Între 1967 și 1989 se estimează că au părăsit România, prin această formă de schimb, zeci de mii de persoane. Potrivit documentelor desecretizate din arhivele Securității, în timpul dictaturilor lui Dej și Ceaușescu România a „vândut“ peste 230.000 de etnici germani pentru care Germania a plătit între 3 și 4 miliarde de mărci. În octombrie 1985, săptămânalul german ”Der Spiegel” a dezvăluit și sumele de răscumpărare plătite de Germania Federală Republicii Socialiste România. Acestea variau în funcție de specializare și nivel de educație, de la 4.000 (un absolvent de liceu) mărci germane, până la 16.000 DM pentru un absolvent de facultate.
Sate părăsite
Mii de sași din satele brașovene au plecat în Germania. Și-au lăsat gospodăriile pentru o viață mai bună în occident. Casele mari, solide, cu porți înalte din lemn au fost părăsite. Mesendorf, Viscri, Toarcla, Cața, Drăușeni, Beia, Hălchiu, Prejmer, Cristian sunt numai câteva locuri din care plecat sașii. Unii au cerut azil politic, alții au plecat după Revoluție. Se mai întorc. Stau o lună, două, în concediu. În restul anului casele sunt îngrijite de câte un vecin. Unele au ajuns de izbeliște. Nu s-a mai îngrijit nimeni de ele.
În multe locuri, în casele părăsite s-au stabilit rromi. Trăiesc în condiții mizere. Nu au mobilă, doar boarfe pline de pureci, pe care le țin claie peste grămadă. Cei din urmă etnici germani care își mai țin gospodăriile în special în satele, comunele și orașele mici, pe vremuri organizați în comunități compacte majoritare, sunt aproape în totalitate familii de oameni în vârstă sau bătrâni care au rămas singuri. Între timp au mai murit dintre ei. Inventarul morții nu l-a mai făcut nimeni. Și nici al vieții celor care au mai rămas și așteaptă să se stingă în gospodăriile lor moștenite din generație în generație, de sute de ani.
Date demografice
Germanii din România evoluție demografică:
– 1910: 800.000
– 1930: 633.488 (4,44%) (52.684 în Brașov și Făgăraș)
– 1956: 384.708 (2,20%)
– 1966: 382.595 (2,00%)
– 1977: 359.109 (1,67%)
– 1992: 119.462 (0,52%), din care 111.301 germani, 1.843 sași și 6.292 șvabi. În județul Brașov erau 10.059. Majoritatea aveau religie romano-catolică.
– 2002: 59.764 etnici germani (0,27%), din care 4.418 în județul Brașov.
Toponimie săsească
Siebenburgen (7 cetăți) – Transilvania Kronstadt (Orașul Coroanei) – Brașov
Hamruden – Homorod
Petersberg – Sânpetru
Zeiden – Codlea
Fogarasch – Făgăraș
Siebendörfer – Săcele
Weidenbach – Ghimbav
Rosenau – Râșnov
Reps – Rupea
Viktoriastadt – Victoria
Zernen – Zărnești
Brenndorf – Bod
Neustadt – Cristian
Krisbich – Crizbav
Marienburg – Feldioara
Heldsdorf – Hălchiu
Honigberg – Hărman
Nussbach – Măieruș
Schirkanyen – Șercaia
Wolkendorf – Vulcan
Törzburg – Bran
Bodendorf – Bunești
Katzendorf – Cața
Großschenk -Cincu
Seiburg – Jibert
Irmesch – Ormeniș
Tatrang – Tărlungeni
Deutsch-Tekes – Ticuș.
Multumesc ptr. aceasta lectie de istorie! Am copilarit in Schei si i-am avut vecini. Pot sa spun ca am fost influentat pozitiv in special pentru modul „serios” cum trebuie sa te comporti. Daca te acceptau in cercul lor aveai multe de invatat asa se face ca am fost la gradinita cu limba de predare germana si primele clase elementare au fost tot la „germana”. Pacat ca au plecat!
P.S.dragostea de natura de la ei o „mostenesc” obligatoriu vara ieseau la „iarba verde” si iarna la ski incepind cu batrinul cu baston si terminind cu copilul. Chiar educatia copiilor mei cred ca a fost influentata ca este o „treaba foarte serioasa”!
Poate cea mai mare pierdere care a avut-o românia în istoria ei !!..păcat…numai cine nu a trait lângă ei nu-și dă seama ce pierdere enormă a fost…multumesc comunității săsești din Zaiden pentru modul în care și-a pus amprenta asupra educației mele!!..
Prin anii „60 ,primele buchiseli au fost sasesti………deoarece, de cate ori intram la Kathi tante aveam ochii atintiti spre o polita interzisa: vroiam sa ating acea carticica neagra cu inscrisuri aurii,alaturi de lampa cu gaz, care erau puse cat mai inaccesibil copiiilor sau curiosilor. Dar am descoperit un scaun ajutator ca sa accesez acea carte.Kathi tante m-a prins la timp inainte sa imi vars lampa pe mine. Carticica cu coperti din piele neagra ,Biblia era „coborata” dimineata si seara M-a luat langa ea,mi-a deschis cartea si mi-a explicat ce este si cum era scrisa cu litere gotice ,de care eram fascinat, mai ales la inceputul fiecarui capitol.Apoi cu alti sasi am descoperit scrierea gotica peste tot,pe cufare,pe sorturi brodate, pe panouri in biserici,pe statui, pe inscriptiile caselor etc…..si treptat lumea mea s-a imbogatit enorm alaturi de viata si preocuparile sasilor.La ski, in excursii, cu chitara si muzicuta sau in muzica nelipsitelor orgi din biserici, de sarbatori ale comunitatii, de munca si preocuparea lor de a-si infrumuseta orice spatiu. Noroc ca am trait alaturi de ei ca vecini,colegi,prieteni, profesori, mesteri etc.Amintiri, de care eu ardeleanca pot spune ca educatia mi s-a imbogatit enorm si ii pomenesc mereu
Ma bucura sa aflu ca mai exista alte „fosile vii” care au fost marcate de contactul cu sasii!
Am desoperit alfabetul gotic datorita tatalui meu care mi-a adus un teanc de fascicule cu Winnetou de Karl May si asa motivat am fost ca am ajuns sa citesc fluent spre mirarea profesorului meu de germana. De fapt la fel tatal meu a invatat bine franceza datorita unui profesor „destept” care stia ce-l pasioneaza asa ca il aproviziona cu revista Mirror Sport.De fapt si acuma inteleg texte tehnice in engleza dupa ce m-am „holbat” mult timp la monitor fara sa fac o ora de scoala!
[…] ale exodului sașilor din regiune, care a atins apogeul după 1989 (a se citi un articol aici). Sentimentul părăsirii acestor locuințe, dar și al unei întregi civilizații este compensat […]