8 C
Braşov
AcasăStiri BrasovStatuia lui Arpad: Teroriștii de pe Tâmpa (I)

Statuia lui Arpad: Teroriștii de pe Tâmpa (I)

Anul 1896. În Transleithania, numele dat de funcţionarii vienezi jumătăţii maghiare a Imperiului Austro- Ungar era o mare sărbătoare. După lungi dispute între istoricii, ziariştii, scriitorii şi politicienii maghiari se stabilise că între 1895 şi 1898 se împlineau o mie de ani de la cucerirea de către maghiari a patriei lor. Printre multe alte festivităţi, pentru a marca momentul, s-a decis ridicarea unui ansamblu de statui şi coloane în Piaţa Eroilor din Budapesta. Dar şi plasarea a şapte monumente în mai multe colţuri ale Ungariei Mari, în locuri care astăzi fac parte din Ungaria, dar şi din Croatia, Italia, Slovacia, Ucraina şi România. Statuile trebuiau să fie uriaşe şi să fie amplasate astfel încât să poată fi văzute de toată suflarea. Unul dintre acestea urma să fie ridicat pe muntele Tâmpa din oraşul Braşov.

Statuia de pe Tâmpa făcea parte dintr-un ansamblu
de statui care aniversau o mie de ani de la cucerirea
de către maghiari a patriei lor

Funicular şi carieră de piatră

În vara anului 1896 este construit un funicular între baza muntelui şi creasta Tâmpei. Lângă intrarea în grota lui Bethlen a fost aşezată maşinăria care ridica pietrele pentru construcţie. De aici şi până în locul amplasării statuii s-a montat un al doilea cablu de transport, acţionat de animale. Nu departe de vârful Tâmpei a fost creată o carieră de piatră, din care au fost luate materiale care au servit umplutură pentru baza monumentului.
Festivităţile sunt primite cu destul de multă răceală de către românii şi saşii reprezentaţi în autorităţile locale. Atitudinea gazetarilor români de la “Gazeta Transilvaniei” a fost chiar de contestare.

Prima încercare de distrugere

Înainte ca monumentul să fie aşezat pe Tâmpa, în august 1896, statuia, aflată în curtea morii „Terezia” din Braşov a fost devastată de necunoscuţi. Au fost rupte bucăţi din umărul drept, pieptul şi coiful statuii. Autorii nu au apucat să facă stricăciuni mai mari, iar monumental a fost repede restaurant.
În data de 18 octombrie 1896 are loc festivitatea dezvelirii monumentului. La festivitate au participat: episcopul săsesc Müller din Sibiu, episcopul unitar Ferencz Josef, episcopul evanghelic Zelenka şi ministrul de Interne Perczel.

Inaugurarea
Monumentului lui Arpad


Arpad sau voivodul Tühütüm?

Iată cum descrie monumentul celebrul cărturar braşovean Pamfil Şeicaru, în cartea “Braşovul de altădată”: “ În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu ştia că există acest încântător colţ de ţară. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri) şi pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri şi jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritătile vremii”.
Planul monumentului fusese realizat de Julius Berczik, iar statuia de sculptorul Julius Jankovits.Chiar dacă, în epocă, s-a considerat că monumentul îl reprezintă pe Árpád, de fapt, statuia nu-l înfăţişa pe celebrul conducător maghiar. Arpad a condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar. Războinicul plasat în vârful monumentului din Braşov era, de fapt, un voievod al acestuia, Tühütüm, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul şi a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei.
Alte surse menționează simplu: statuia reprezintă un arcaș din timpul dinastiei arpadiene.

Statuia lui Arpad, tronând peste Braşovul sfârşitului de secol XIX

Scrisoare anonimă de ameninţare

La numai o lună după inaugurare, căpitanul suprem al Braşovului, cel care răspundea de ordinea publică, primeşte o anonimă scrisă în limba germană, datată loco. Un pretins grup de anarhişti anunţa că va da foc Braşovului şi că a pus dinamită în 20 de locuri din oraş. “Dorim să nimicim pe toţi Saşii, Ungurii şi Jidanii”, se spunea în epistolă. Din fericire, ameninţările erau doar pe hârtie. Autorităţile, însă, au fost îngrozite că ar putea fi aruncată în aer statuia şi au inspectat cu mare atenţie împrejurimile monumentului de pe Tâmpa. Nu au găsit nimic.
În 1889, conform corespondenţei dintre prefect şi Ministrul de Interne, statuia suferă mai multe deteriorări, printre care şi îndoirea paratrăznetului cu care era prevăzută.
Consiliul communal aprobă o sumă pentru reparaţii şi angajează doi îngrijitori. De asemenea, o patrulă de poliţişti are în program ronduri pentru zilele de miercuri, sâmbătă, duminică şi de sărbători.

Presă românească potrivnică

În preziua inaugurării, prezentând undeva într-o pagină interioară cu titlu mic, venirea episcopului evanghelic dr. Muller, redactorul numeşte ironic sărbătoarea “tămbălăul milenar”.
Plin de săgeţi este şi articolul din 20 octombrie din acelaşi ziar.
“Pe noi, românii, puţin ne doare capul de serbările lor milenare (…) Totul părea sforţat. Entuziasmul era numai ca tras de păr, ba chiar şi caii din banderii stăteau cu capurile plecate”, scrie Gazeta Transilvaniei. Despre escorta călare care a însoţit trăsura ministrului de interne, publicaţia scrie că era formată din “doi români renegaţi şi doi ţigani din Săcele”, îmbrăcaţi în costume populare româneşti.
La coborârea de pe Tâmpa, convoiul autorităţilor maghiare s-a intersectat cu un alai numeros alături de junil călare, care-l însoţeau de la gară pe noul preot al Bisericii Sfântul Nicolae din Şchei, dr. Vasile Saftu.
Un fel de contramanifestaţie, abil pusă la cale de populaţia românească.

Statuie împuşcată

În 1901, şeful poliţiei îl informează pe prefect că, în 26 martie, de pe căciula figurei monumentului milenar a fost ruptă pana de şoim (kerecsentoll), iar stema a fost deteriorată. Poliţiştii găsesc urmele a trei gloanţe, stabilindu-se că monumentul a fost împuşcat. Statuia este din nou recondiţionată, iar patrulările sunt mai dese. Făptaşul nu este însă descoperit.

Știrea din Gazeta Transilvaniei despre atentatul de pe Tâmpa

Aruncată în aer

Doisprezece ani mai târziu, în 27 septembrie 1913, şirul tentativelor de distrugere a statuii continuă. Este ultima sâmbătă de septembrie şi mulţi braşoveni se află încă la promenadă . Puţin după ora 18, o detunătură puternică este auzită în tot oraşul. Geamurile caselor de pe dealurile Şcheiului, la poalele Tâmpei, sunt aproape să se spargă. Albrich, căpitanul poliţiei, constată că zgomoul puternic a venit de pe Tâmpa şi trimite trei gardişti în verificare. Când ajung este deja noapte, dar, la lumina lanternelor, constată că o bucată mare din soclul monumentului este prăbuşită. Cercetările sunt continuate a doua zi. Ediţia de luni a “Gazetei Transilvaniei” redă declaraţia lui Albrich: “Atentatul a fost săvârşit cu o dinamită, care a fost aşezată cu ajutorul unei prăjini la o înălţime de 6 metri şi jumătate pe soclul de piatră, pe care se înalţă figura lui Arpad. De-a lungul acestei prăjini a fost legat un fitil condus de pe pământ până la bucata de dinamită, care a făcut explozie. Explozia n-a lezat statuia, dar a spart o parte a soclului, căzând pe pământ bucăţi de piatră în greutate de 400 – 500 de kilograme. La marginea de sus a soclului, unde sunt aşezate picioarele statuii, se mai vede o crăpătură”. Servitoarea de la “Casa de tir” observase un individ alergând pe scările din apropiere, îndreptându-se spre munte. Clădirea, lângă care se afla poligonul asociaţiei de tir, fusese construita în 1865 la poalele Tampei şi a fost distrusa de un incendiu doi ani mai târziu.

Ruina monumentul de pe Tâmpa


Atentatori dispăruţi

Explozia de la Braşov a fost doar primul atentat pus la cale în Transilvania în tulburii ani ce au precedat Primul Război Mondial. Cei care l-au pus la cale sunt identificaţi abia un an mai târziu, după cel de-al doilea atentat, soldat cu victime.
După aruncarea în aer a statuii de la Braşov, făptaşii nu pot fi identificaţi. Ancheta stabileşte că au fost doi tineri care, după explozie, au dispărut pur şi simplu. Sunt bănuiţi românii, care şi-au manifestat deseori nemulţumirea faţă de plasarea monumentului pe Tâmpa. Sunt verificate trecerile prin Vama Predeal şi registrele hotelurilor din oraş. Nicio urmă. Din declaraţiile martorilor se stabileşte că atentatul a fost pus în practică de doi tineri voinici, îmbrăcaţi cu haine orăşeneşti, nu foarte îngrijiţi.
Prăbuşită după o furtună
Statuia, şubrezită de explozie, se prăbuşeşte câteva luni mai târziu. O aprigă furtună de iarnă, iscată într-o seară friguroasă, cu puţin înainte de sfârşitul anului învăluie muntele Tâmpa într-o pâclă tulbure.
Localnicii constată în ziua următoare că statuia, aflată pe creasta muntelui, nu mai trona falnică peste Braşov.
Incidentul este menționat în ziarul Brassoi Lapok din 31 Decembrie 1913.
Atentat ucigaş al distrugătorilor monumentului din Braşov
În 11 februarie 1914, agenţiile de presă anunţă aruncarea în aer a palatului Episcopiei maghiare greco-catolice din Debreţin. Deflagraţia fusese provocată de un dispozitiv exploziv plasat într-un pachet expediat din Cernăuţi prin poştă. La deschiderea pachetului s-a declanşat o explozie puternică, în urma căreia au murit 3 persoane, iar câteva persoane au fost rănite. Printre acestea şi cel direct vizat, episcopul Miklossy, chemat ca prin minune în camera de alături să răspundă la telefon. Mandatul poştal trimis pe numele unei femei, menţiona o donaţie de 100 de coroane şi un colet de 18-20 kg, cu o blană de leopard pentru episcop şi obiecte de preţ bisericeşti. Dispozitivul ucigaş fusese învelit în blană. La fel ca în cazul statuii lui Arpad din Braşov, înfiinţarea episcopiei fusese un subiect disputant între români şi maghiari. În numeroase parohii, mai ales la sate, credincioşii români din zonă s-au revoltat, inclusiv pentru faptul că prin această măsură fusese impusă limba maghiară atât în biserici cât şi în şcoli.

Anchetă la Bucureşti

Mergând pe firul expedierii pachetului infernal, Poliţia maghiară, ajutată de cea austriacă, ajunge la doi bucureşteni, un artist şi un negustor. Detectivi unguri şi austrieci descind în capitala României.
Ajutaţi – poate doar de ochii lumii – de şeful proaspăt înfiinţatei Siguranţe Generale, Iancu Panaitescu, descoperă că cei doi suspecţi sunt doar un paravan, fiindu-le folosite paşapoartele de alte persoane. Porniţi pe urmele “blănii de leopard” în care fusese învelită bomba – de fapt o banală blană de oaie pictată, cumpărată de la algerianul Ali Fuad de pe Lipscani – investigatorii ajung la adevăraţii autorii ai atentatelor din Transilvania, doi tineri care veniseră din Rusia, colaboratori ai Circului Sidoli, unde prezentau pe scene de luptă, un fel de wrestling “avant la letter”. Era vorba despre basarabeanul – Basarabia era gubernie rusească – Ilie Cătărău (zis şi Katarow) şi rusul Timotei Kirilov.

Pagină din Adevărul despre
atentatul de la Debreţin

Un Gavrilo Princip român?

Dacă i-ar fi reuşit planurile, Ilie Cătărău, ar fi putut să-i ia locul locul studentului bosniac Gavrilo Princip, asasinul lui Franz Ferdinand şi al soţiei acestuia, ucişi la Sarajevo, tragedie în urma căreia a izbucnit Primul Război Mondial. Teza este susţinută de o lucrare scrisă de istoricul -Gheorghe Pe­trescu. „La doar câteva zile după «îngheţarea» definitivă a tratativelor dintre contele Tisza şi reprezentanţii Comitetului Naţional Român, avea să aibă loc un atentat, pe teritoriul Ungariei, prin care conspiratori rămaşi până azi în umbră urmăreau declanşarea de represalii dure împotriva României, mergând până la transformarea teritoriului acesteia în teatru de operaţiuni militare”, potrivit studiului citat. Izbucnirea războiului a fost împiedicată numai de temerile taberei principelui Franz Ferdinand şi a ministrului Austro-Ungariei la Bucureşti, contele Ottokar von Czernin, că un război ar fi fatal Imperiului Austro-Ungar. Czernin a fost numit reprezentant diplomatic al intereselor dublei-monarhii la Bucureşti în 1912. El a fost cel care a evitat un scandal internaţional Ottokar von Czernin, reţinându-l pe detectivului-şef al Poliţiei politice din Budapesta, sosit special în gara Burdujeni prin Cernăuţi, cu ajutorul Siguranţei române. Drept răsplată, în acelaşi an, agenţii Siguranţei aveau să-i fure „pacifistului” conteservieta, în care se găsea lista informatorilor români recrutaţi de spionajul austro-ungar.

Continuarea vinerea viitoare, 12 noiembrie 2021, pe www.monitorulexpres.ro.

1 COMENTARIU

  1. Sper ca dupa acest articol ,redactia să arate acceasi unitate de măsură cu deportările făcute de alta statuie de data asta Stalin…
    Câți sași au fost deportați în Siberia?…Câți copii au fost uciși de asa zisi români ?..Câți locuitori au fost băgați în dubele morții și duși la canal?..
    De exemplu pe strada mea zeci de sași în special fete au fost duși în Siberia!..mulți nu s-au mai întors…
    Profesorul meu de sport dl Wagner nea povestit nenorocirea prin care au trecut…rușine românilor,țiganilor si comuniștilor jidani veniți din rusia lui Stalin…!!..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Cele mai populare

spot_img

COMENTARII RECENTE