Sextil Pușcariu, luptător în Bucovina în România Mare (l)
×
Î n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Publicitate
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
17.08.2018
Monitorul Expres publică în fiecare vineri, sub genericul 2018 - Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri, cu sprijinul prof. univ. dr. Ioan VLAD, o rubrică dedicată marilor patrioți care au zidit, prin cuvînt și faptă, România Mare.
Apariția Glasului Bucovinei se mai poticnește cîteva zile, abia pe 19 octombrie este dat la tipar și pe 22 apare. Primul număr l-am scris în întregime eu, ne spune Pușcariu, Alecu Procopovici fiind bolnav. Se produsese declarația românilor ardeleni în parlamentul de la Budapesta și ea a făcut o adîncă impresie în Bucovina. Autoritățile locale își pierduseră capul, cenzura a rămas desconcentrată de cutezanța românilor, prefectul politiei era paralizat, crezînd că în spatele revoltaților stau trupele române, gata să intre în Bucovina.
Tactica de luptă a Glasului Bucovinei era spulberarea rămășițelor de respect și teamă de Austria, ultima rămașiță de admirație pentru armatele germane, pe care unii nu le puteau vedea biruite și pregătirea terenului pentru o încredere oarbă și necondiționată față de România.1 Pe aceste idei trebuia scris ziarul și conceput întreg mesajul. Pușcariu a avut grijă ca ziarul să ajungă în Ardeal și la ardelenii refugiați în Moldova și Basarabia.
Articolul program, intitulat Ce vrem?, din primul număr, scris de Pușcariu, afirmă mai întîi, nevoia de unire a forțelor schimbării, iar ziarul este expresia acestei trebuințe, faptul că semnatarii nu constituie un nou partid politic, ci o manifestare românească spontană, ca soarta Bucovinei face parte din marea problema europeană, care se va rezolva aiurea, dar pentru care rezolvare trebuie să știm de pe acuma ce vrem și să o spunem cu glas tare, împiedicînd orice acțiune în detrimentul intereselor românești. Prin urmare, iată ce vor bucovinenii, prin Glasul Bucovinei și condeiul lui Pușcariu: Vrem: să rămînem români pe pămîntul nostru strămoșesc și să ne ocîrmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești; Nu mai vrem: să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin, ci în schimbul jertfelor de sînge aduse în acest razboi jertfe mai dureroase decît ale altora pretindem: ca împreună cu frații noștri din Transilvania și Ungaria ... să ne plăsmuim viitorul care ne convine nouă în cadrul românismului. Cerem: să putem aduce la congresul de pace aceste postulate ale noastre prin reprezentanți aleși de noi înșine din mijlocul națiunii noastre. Se afirmă apoi atașamentul la principiile lui Wilson, faptul că nu se cere decît ceea ce după drept ni se cuvine, că prin dobîndirea drepturilor noastre nu vom scurta pe nimeni de drepturile lui cu referire la celelalte etnii din Bucovina, iar pentru drepturile noastre nu există jertfă pe care n-o aducem cu drag pentru împlinirea idealului nostru.2 Articolul proclamație era datat 11 octombrie 1918, deși se tiparea 11 zile mai tîrziu.
În următorul articol intitulat Fraților, suntem cu voi!, Pușcariu reproduce un fragment din declarația lui Vaida Voievod, din 12 octombrie 1918 de la Oradea, pentru a concluziona că s-au spus aproape aceleași cuvinte dictate de instinctul și înțelepciunea acelorași inimi românești. Peste munții care ne despart, dar pe care credința îi mută spunea Pușcariu întindem mîna fraților nostri din Transilvania și Ungaria, cu care suntem uniți în cugete și de a căror soartă vrem să legăm soarta noastră. Cu ei împreună ... suntem o masă compactă de aproape patru milioane, al căror glas va fi ascultat ... Fraților suntem cu voi!.
În ce de-al treilea articol Chemarea vremii, Pușcariu, după evocarea suferințelor din război, a lipsurilor și amenințărilor, a revizuirii conștiinței și convingerilor, constata că ne cheamă vremea, că popoarele doritoare de pace sparg zăgazurile, nu mai pot fi oprite de la niciun sacrificiu pentru a se elibera, viața chiar o aducem prinos ... căci știm ce ne va urma: o orgie de fericire pentru neamul nostru3
Dinamica evenimentelor este deosebită E un vîrtej nebun de schimbări, pe care nici fantezia cea mai fecundă nu le poate prevedea. Este eliberarea românismului de sub jugul tuturor suferințelor și sfărîmarea Austro-Ungariei imorale. Toată această mișcare tumultoasă din septembrie și octombrie 1918 este o revoluție, are cele mai caracteristice înfățișări revoluționare. Războiul s-a terminat virtual și a început revoluția - spune Pușcariu. Iar între acestea, două i se par hotărîtoare: prima - prefacerea maselor docile, inerte și inconștiente în actorii principali și, a doua, apariția omului providențial, care să se puna în fruntea lor și să decidă izbînda unei mișcări.
Ioan Vlad
1. Sextil Puscariu Memorii, op. cit. p. 321
2. Ibidem, pp. 322-323; Stefan Pascu, Făurirea statului național unitar român,
Editura Academiei, Bucuresti, 1983, vol. II, p. 64;
3. Ibidem, p. 324;
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!