Leușteanul, planta care dă gust ciorbelor, are și calotăți de plantă medicinală. Ceaiul din leuștean se lua la sate contra tusei cu guturai și tusei măgărească. Rădăcina pisată și opărită se punea caldă la junghiuri, ca un fel de muștarul săracului. Ceaiul preparat din semințe de leuștean se lua contra durerilor de stomac și în indigestii, iar decoctul frunzelor, ca diuretic. Farmacologia modernă arată că leușteanul conține ulei volatil, taninuri, săruri minerale și diferiți acizi organici. Are acțiune diuretică, eliminînd clorul și compușii azotați. Leușteanul este hipotensiv, sedativ neurogen. Mărește secrețiile salivare și gastrice. Reglează ciclul menstrual și totodată calmează durerile. Expectorant pulmonar, normalizează scaunele și contribuie la reglarea digestiei. Se poate folosi în afecțiuni digestive, ale glandelor salivare, renale, anorexie, bronșite, colici abdominale la copii, constipație, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace și renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetență, stres, tahicardie, traheită, tulburări de ciclu, ulcerații tegumentare. Frunzele proaspete se aplică pe ulcerațiile externe ale pielii. Intern, se poate consuma ca plantă proaspătă în salată. Ceaiul se prepară din planta verde sau uscată, dintr-o linguriță de leuștean la 100 ml apă clocotită. Se consumă câte 3-4 cești pe zi.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!
Cotidianul omului sănătos
