Ziua Sfîntului Apostol Andrei, cel Întîi Chemat

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: Ana Pitiş, 30.11.2018

• Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc astăzi pe Sfîntul Andrei, apostolul care a creştinat locuitorii de pe meleagurile ţării noastre
Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfîntul Apostol Andrei, Cap de Iarnă, „cel dintîi chemat la apostolie“ de Mîntuitorul lumii. Făcînd parte din grupul celor 12 Apostoli ai Mîntuitorului Iisus Hristos, numele Sfîntului Andrei este legat de răspîndirea învăţăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică şi teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfîntul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creştinismul românesc. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît în 1995 ca Sfîntul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept „ocrotitorul României“.

„Pescarul de oameni“

Sfîntul Andrei, pe care Iisus l-a făcut „pescar de oameni“, trăia în Betsaida, localitate de pe ţărmul Mării Galileii, era fiu al lui Iona şi fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia în Scytia Minor, teritoriul de azi al Dobrogei. De aceea este socotit creştinătorul protoromânilor. Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfîntul Apostol şi Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe cînd (Iisus) umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El“ (Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-18). De acum, Apostolul Andrei era nelipsit de lîngă Mîntuitorul şi el a fost martor al alegerii celorlalţi apostoli (Matei IX, 9).

Alături de Iisus

Sfintele Evanghelii îl mai pomenesc pe Sfîntul Andrei doar de două ori: la înmulţirea pîinilor, cînd el a înştiinţat pe Mîntuitorul că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pîini de orz şi doi peşti (Ioan 6, 8-9). A doua oară, după învierea lui Lazăr cînd, împreună cu Filip, au înştiinţat pe Domnul că nişte elini (greci), veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22). Alături de ceilalţi ucenici, a fost trimis şi Andrei de către Mîntuitorul la propovăduire (Matei 10). L-a însoţit pe Mîntuitorul pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor. A suferit alături de ceilalţi apostoli, atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe cruce. S-a bucurat alături de ei cînd a aflat de minunea Învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, şi după opt zile.

Crucea Sfîntului Andrei

Sfîntul Andrei şi-a găsit sfîrşitul la Patras, lîngă Corint, cînd a fost torturat şi martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfîntului Andrei“. Corpul său a fost înmormîntat acolo de Maximilia, o convertită la creştinism, dar mai tîrziu rămăşiţele sale pămînteşti au fost transferate la Amalfi, Italia, într-un mormînt în care se păstrează şi azi. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat preţioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras şi matrimoniului Bisericii bizantine, spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică şi Ortodoxă.

Obiceiuri de ziua Sf. Andrei

Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfîntului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care această zi mai este numită şi Ziua Lupului. În Maramureş sărbătoarea mai este cunoscută şi ca „Andreluşa“, denumire care, de asemenea, îşi are originile în tradiţiile dacilor liberi. În Bucovina, poartă numele „Andreiu’ cap de iarnă“, dar credinţele nu diferă de cele din alte zone ale ţării.
În ziua praznicului, credincioşii pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireş sau corcoduş. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belşugul, armonia şi liniştea sufletească.
De la această zi şi pînă la Crăciun, gospodinele nu mai ţes în război şi nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe ele. De Sf. Andrei, credincioşii pun grîu la încolţit.
De Sfîntul Andrei nu se mătură toată ziua, nu se aruncă gunoiul, nu se face pomană, nu se dă nimic împrumut şi cu atît mai puţin bani, pentru că se crede că acest gest va aduce pagubă în casă, nu se piaptănă părul, nu se rînesc grajdurile şi nu se fac zgîrieturi .

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: