Iartă-ne, maică Românie! Iartă-ne că ne găsești așa, acum cînd ar trebui să ne bucurăm împreună.
Iartă-ne că ne găsești atît de puțini acasă, între hotarele tale. N-au vrut să te părăsească toți cei pe care nu-i găsești acasă. N-au plecat de bine. Nu din vina ta. Din vina noastră, a celor care le-au permis ticăloșilor să te încalece. Au plecat să-și pună copiii la adăpost, în speranța unor vremuri mai bune care or să vie. Destui dintre ei suferă și s-ar întoarce oricînd, dar nu oricum.
Iartă-ne, Românie, pentru faptul că ne găsești atît de împăcați cu mizeria în care ne-au scufundat cei care susțin că îți vor binele, în timp ce fac parcă tot ceea ce pot să te scoată de la masa suratelor europene. Iartă-ne, Românie că, în numele centenarului tău s-au cheltuit atîția bani, cu care s-ar fi putut face atîtea lucruri adevărate, doar pentru a repeta cuvîntul centenar pînă l-au tocit și l-au golit de orice conținut, ca pe o pară veche de acum o sută de ani.
Știu. Nu-i vina ta. E vina mea, a lui, a noastră. E vina celor care nu amendăm instant absurditățile care se petrec și nu spunem o dată stop acestei situații fără ieșire. E vina tuturor celor care se complac, tac și înghit. E vina celor care se bucură de ajutorul social și refuză să iasă la muncă, oricît i-ai oferi pe ziua de mers la cîmp.
E vina copiilor care nu vor să muncească, dar și mai mult a părinților care-i țin acasă, ca să îi ocrotească. E vina celor care s-au învățat să lupte civic doar dînd like și dislike, share-uind indignați orori, după care își văd mai departe de viață, satisfăcuți că și-au făcut datoria civică.
E vina celor care nu recunosc că mai și greșim. E vina celor pentru care trecutul nostru dacopat este nu numai un motiv uriaș de mîndrie, dar și pretext perfect pentru pretențiile noastre de a fi un suprapopor. E vina bugetarilor bucuroși de măririle de leafă, dar care nu-și pun problema din ce bani și le vor încasa. E vina celor care încasează pensii speciale nesimțite, fără să fi contribuit vreodată la bugetul asigurărilor speciale și fără să-i deranjeze în vreun fel acest lucru. E vina celor care, pentru a-și scăpa pielea, sînt pe cale să golească pușcăriile, amnistiind și grațiind hoți, violatori și pe cine mai știe. Fără să clipească. Fără remușcări. Spre binele nostru. Ba chiar și al tău.
Mi-e greu, Românie, să mă bucur de ziua ta în aceste condiții. Mi-e greu să nu văd tot ce se întîmplă și să accept, în numele concordiei, că e momentul să ne bucurăm. Cred însă că este momentul să sperăm. Să sperăm că 100 de ani nu i-am petrecut împreună în zadar. Să sperăm că nu vom avea nevoie de alți 100 să ne putem ridica din genunchi și să-i aruncăm democratic cît colo pe cei care sînt pe cale să ne îngroape, sărbătorindu-te.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil
link-ul articolului:
Cotidianul omului sănătos