Cu fiecare zi care trece, mă întreb dacă are vreun rost să mai fac afaceri de vreun fel în România. Dacă are vreun rost să te chinui zi de zi ca să-ți acoperi cheltuielile, taxele și tot ce înseamnă derularea unei afaceri, în timp ce guvernanții își bat joc pur și simplu de tine. Cum poți cere cuiva care lucrează două ore într-o firmă privată să plătească taxe cît un angajat cu normă întreagă? Ce vină are că nu se încadrează în excepțiile legii și nu are niciun alt contract de 8 ore altundeva, nu este elev și nici pensionar? Vina lui este că, poate, se scoală dimineața la 5 și livrează la adresă abonamente ale ziarului pe care-l conduc. Atît și nimic mai mult. Pentru 3-400 de lei cît primește el, firma noastră ar trebui să plătească contribuții de 665 de lei, dacă nu se încadrează cumva la excepții. În acest caz, salariul său va ieși cu minus și ar trebui să vină cu bani de acasă. Ce să fac? Să-l concediez? Să angajez doar curieri pensionari, elevi sau angajați full-time în altă parte? Vom încerca. Nu era mai firesc să fi plătit contribuții proporțional cu venitul său? Înțeleg că se vor găsi soluții de acoperire a acestor contribuții la angajații part-time bugetari, statul urmînd să asigure sumele necesare. Ce nu înțeleg este de ce această discriminare. Există cumva două Românii? Două Românii? O Românie bugetară și una privată? Sînt angajații uneia sau ai celeilalte mai egali decît ceilalți? De ce? Sînt mai buni? Mai competenți? Mai valoroși? Nu cred. Cu siguranță, nu toți. Și atunci, de ce să fie favorizați unii și defavorizați alții? Pentru că niște guvernanți ce par de-a dreptul iresponsabili au pus la cale o uriașă păcăleală pentru a obține voturi, majorînd brutul salariilor și transferînd contribuțiile, și ele mărite, obținîndu-se o creștere a netului de 2%? Oamenii aceștia au reușit performanța de a toca peste 12,5 miliarde de lei într-un an pe cheltuieli salariale suplimentare și au reușit totodată să dea peste cap tot sistemul de salarizare și să scadă veniturile nete a zeci de mii de oameni. Nu-i ușor. La fel cum nu cred că-i ușor să-i spui unui polițist că salariul lui brut a crescut după cum au promis, dar i-au scăzut sporurile și atunci venitul lui este mai mic. Cît tupeu îți trebuie să faci asta? Cred că extrem de mult. De neînțeles este și faptul că, în loc să recunoască faptul că legea salarizării este un eșec absolut și să renunțe la ea, guvernanții, în frunte cu Olguța, nu contenesc să ne explice că totul este perfect, au greșit pe ici pe colo unii de la resurse umane, iar eventualele nereguli vor fi corectate prin ordonanțe de urgență. Nici o scuză adresată celor afectați. Niciun cuvînt despre erorile comise și despre faptul că afirmația ,,vor crește toate salariile s-a dovedit o minciună uriașă. Sînt curios cum vor înghiți acest lucru cei afectați în mod direct. Mă îndoiesc că o vor face cu urale și aplauze. Au și de ce.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil
link-ul articolului:
Cotidianul omului sănătos