Autentificare
Ziarul care vorbește cu brașovenii
Portile istoriei Scoala Cerbul de Aur Diaspora
Casa mea Dialog Contabil Expres Gala Monitorul Expres
Index -> Monitorul Expres -> Reportaj
Publicitate

O VIAȚĂ DE SFÎNT


Omul cu 100 de ani de suferință și demnitate

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o
Foto: Bogdan Bălaș
Publicitate
Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 12.02.2016
• Nicolae Tomaziu, seniorul deținuților politic din România, împlinește peste cîteva zile 100 de ani
• După 7 ani de temniță comunistă, acest monument de rezistență fizică și morală ne spune secretul lui: „să mănînci puțin și să te rogi mult“
Bătrînelul iute la mers și la minte, care știe să povestească atît de frumos viața și minunile părintelui Gherontie Puiu, are și el o poveste uimitoare. Viețuitorul de la Mănăstirea Caraiman a supraviețuit celor două războaie mondiale, cutremurelor devastatoare, secetei, inundațiilor, crizelor economice și celor șapte ani petrecuți în temnițe comuniste. S-a născut în capitalism, a trecut prin comunism, iar acum trăiește din nou într-o lume liberă. A prins trei regi și șapte președinți. Este decanul de vîrstă al foștilor deținuți politic din România, cel mai vîrstnic veteran de război și ultimul supraviețuitor din lagărul de exterminare de la Canal. Nicolae Tomaziu, cel care îi îndrumă pe turiști prin curtea locașului sfînt din Bușteni, e istorie vie. Una cumplită, a durerii și mizeriei, dar și a demnității și a idealurilor înalte. Dacă treceți pe la Mănăstirea Caraiman din pîntecele Bucegilor, zăboviți o clipă și în chilia lui Nicolae Tomaziu. O să vă vorbească despre Platon și inteligența materiei, despre persecuția comunistă, sensul vieții și secretul longevității. Pe 28 februarie, împlinește 100 de ani și va fi sărbătorit de luptătorii anticomuniști, puținii care mai sînt în viață. Altcineva nu i-a mai rămas pe lume. Doar colegii de suferință, călugării și noianul de amintiri dureroase.

Tăvălit prin zăpada lui ’916

„Frații de aici, de la mănăstire, m-au rugat să le dau rețeta longevității mele, să le spun cum am ajuns la această vîrstă matusalemică. De 100 de ani îmi palpită inima“. Așa își începe Nicolae Tomaziu memoriile pe care le-a așternut pe un caiet studențesc, la lumina veiozei, cu stiloul și lupă în loc de ochelari. Memoriile propriu-zise se împletesc cu analize ale epocilor, cu istoria națională și întîmplările personale. Sînt rînduri extrem de prețioase pentru istorici, pentru noi toți cei care vrem să aflăm adevărurile spuse sau nespuse din trecutul României. „Mă numesc Tomaziu Nicolae, născut la data de 28 februarie 1916, în comuna Păltiniș, județul Botoșani, din părinți creștini ortodocși. Tatăl meu a slujit ca preot în acea comună. M-am născut în timpul războiului, cînd în țară bîntuia molima de tifos exantematic. Mama, care era și ea bolnavă, a murit chiar a doua zi după ce m-a născut. Boala am avut-o și eu la naștere, însă printr-o minune, am fost salvat de o femeie, care m-a înfășurat în zăpadă în acea zi de iarnă. Pentru mama nu s-a mai putut face nimic, era în comă. Acea metodă e cunoscută acum sub numele de terapia Kneipp“, explică bătrînelul corect informat. Aceasta este viața lui atît de lungă și atît de plină de încercări.

Cu rușii în spate

A venit pe lume ca al cincilea copil al familiei Tomaziu, în vreme de sărăcie. „Era greu, era război, nu se găsea de mîncare, nu se găsea lapte nici măcar de vacă, ce să mai vorbim de lapte de mamă. O femeie venea din cînd în cînd și mă alăpta. M-am născut pentru suferință“, oftează fostul deținut politic. Tatăl lui l-a trimis la bunicii care trăiau într-un sat pe malul celălalt al Prutului, în speranța că îi va fi mai bine. „Bunicii m-au trimis înapoi, era sărăcie peste tot. Am făcut gimnaziul în două locuri, apoi tata m-a dat la școala de meserii de cinci ani, după care am mers la școala superioară de la Satu Mare. Cînd am terminat, se transformase în liceu industrial. Apoi am plecat să-mi caut un serviciu la București. Am dat examen la Politehnică, la Facultatea de Textile, în 1938. Am ieșit tehnician textilist, dar fără diplomă. Examenul final nu am avut voie să-l dau, pe motivul că întrerupsesem 7 ani, cît stătusem în detenție, și pentru că eram fiu de refugiat“. A terminat armata în 1937, iar la izbucnirea războiului a fost chemat la oaste, în Regimentul 4 Pionieri, la Cernăuți. „Eu eram genist, ne ocupam mai mult cu distrugeri“, glumește Tomaziu. Cînd Bucovina și Basarabia au fost cedate, regimentul lui a primit ordin să se retragă. „Dacă mai întîrziam 5 minute să trecem Prutul, cădeam prizonieri. Rușii veneau din urmă și au năvălit în oraș. Am luat-o la fugă prin cîmp, la graniță era aglomerație, plin de oameni cu bagaje care voiau să ajungă în România, căruțe și trenuri oprite. În urma noastră veneau tancuri rusești. Foarte puțini am fost cei care am ajuns pînă la podul Siret, ceilalți au căzut prizonieri“.

În Odesa, orașul minat

Neștiind încotro s-o apuce, unde să se prezinte, soldații s-au dus fiecare la casa lui. A doua zi, Tomaziu a aflat din ziare la ce unitate trebuie să ajungă: Regimentul 2 Vînători de Munte, Rîmnicu Vîlcea. După ce mareșalul Ion Antonescu a ordonat trecerea Prutului, „în cîteva zile am ajuns la granița firească dintre noi și URSS“. Tomaziu explică de ce armata română nu se putea retrage: ca să nu comită trădare și ca să respecte „o regulă militară de siguranță: dușmanul, o dată ce a fost învins, trebuie împins cît mai departe posibil, pentru a nu-i lăsa șansa să mai atace“. Regimentul lui a ajuns la Odesa, cu misiunea „de deminare a orașului, instituție cu instituție, bloc cu bloc, stradă cu stradă, și de amenajare a locurilor de cazare în mijlocul haosului rămas după luptele din oraș. Noaptea nu aveam odihnă din cauza bombardamentelor dinspre mare și a clădirilor prevăzute cu explozive cu efect întîrziat“. Tot acolo, i-a degerat o ureche, în gerul crîncen din acea iarnă.
Rușii părăsiseră Odesa, unii însă au rămas ascunși în catacombele de sub oraș. „Erau bine amenajate, cu lumină electrică și lambriuri. Dar foamea și mizeria i-au făcut să iasă la suprafață, mai ales cînd au văzut că, în schimbul muncii prestate, primesc o pîine. Cu ajutorul lor, am reușit ca, în cîteva săptămîni, să deminăm orașul și să ne putem odihni noaptea, chiar dezechipați, pentru că pînă atunci dormeam cu bocancii în picioare și pușca la cap“. După campania din Rusia, de trei ani, sergentul Tomaziu a ajuns pînă în Munții Tatra.

Mălai stricat și buruieni otrăvitoare

Anii de după război, marcați de instalarea regimului bolșevic, au stîrnit revolta în Tomaziu, tînărul care luptase eroic nu numai pentru eliberarea țării, ci și contra rusificării. Astfel că, în 1947, „am ieșit la manifestațiile anticomuniste din Piața Palatului Regal“. A fost arestat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“ și condamnat la șapte ani de temniță grea. „Ne-au cules pe mai mulți atunci și ne-au trimis în toate pușcăriile din țară. Eu am fost la Jilava, Aiud, Văcărești și la Canalul Morții. Eram tînăr, dar celor care aveau mai mult de 40 de ani, acolo le-au rămas oasele. Nu erau condiții de detenție, ci de exterminare. Nu te lăsau nici să mori, nici să trăiești“. Atunci cînd povestește, ochii lui se umezesc. Ororile prin care a trecut sînt greu de imaginat și de descris în cuvinte. Tomaziu a putut să povestească doar cîteva episoade, înainte de a se opri, cufundat în mîhnire. „Dormeam în niște barăci pe care ni le construiserăm noi. Mîncam turtoi, adică un ghemotoc de mălai stricat din porumb măcinat cu tot cu coceni. Se prăjea în jar, dar înăuntru rămînea crud. La ordinea zilei, bătaia, înjurăturile, îmbrînceala. Mai ales de la brigadierii care dormeau cu noi și care erau cetățeni de la drept comun, mai precis țigani și hoți. N-aveai voie să-i contrazici. O dată, un deținut a protestat. A primit un pumn care l-a trimis în groapa cu var și a murit. Altul a murit împușcat, fiindcă a îndrăznit să se apropie de groapa unde se țineau oasele. Uneori primeam oase de la abator, le ziceam «site», pentru că erau poroase, aveau densitatea foarte mică. N-aveam voie să ne aplecăm nici după buruieni. Unul a cules o buruiană și a mîncat-o. Nu știa că e toxică. A turbat, a fost legat și a murit“.

Canalul limitelor umane

„La Canal, ajunsesem că nici nu mai speram la viață. Mă rugam să mor mai repede. Doctorul Simionescu s-a dus drept spre poartă, ca să fie împușcat. Am rămas cu sechele. Mai port și acum o hernie pe care am căpătat-o cărînd roaba cu pămînt. Săpam, încărcam și urcam pe versant, deșertam roaba și veneam la loc“. A muncit pînă la epuizare, dar a rezistat prin credință. Doar Dumnezeu mai întreținea speranța deținuților că vor ieși cîndva vii din temniță, „ne rugam mereu, învățam rugăciuni unul de la altul“. A intrat cu 65 de kilograme la Canal, a ieșit cu 39. Nu de puține ori a fost la un pas să ajungă pe lumea cealaltă. „Făcusem un flegmon. Mi s-a spus că nu am voie la spital, în schimb cineva mi-a dat o lamă să mă operez singur. Aveam printre deținuți doi foști medici. M-au operat, dar s-a suprainfectat și am făcut septicemie. Doctorul primise de acasă un pachet cu medicamente, la mine n-avea cine să-mi trimită. S-a îndurat și mi-a dat sulfamidă. Mi-a pus un fitil prin care se scurgea puroiul. M-a salvat“. Deținuții politic, cei care nu erau pe placul comuniștilor fiindcă erau intelectuali și fii de industriași, medici și ingineri, deci cu „origine nesănătoasă“, își inventaseră un sistem prin care aflau ce se întîmplă în țară. „În 1953, numai noi, deținuții, știam că a murit Stalin. Aveam informatorul nostru, un electrician, care scria știrile pe o fițuică și o îngropa într-un loc stabilit. Chiar a doua zi am aflat de moartea Tătucului, cînd încă nu se comunicase în România. Nu știu de unde știa, dar avea o cunoștință printre deținuți și ne ținea la curent și pe noi. Eram interesați ce fac americanii, îi așteptam ca să ne ajute. Acum au venit, dar ca să-i ajutăm noi pe ei“.

Liber, dar batjocorit

După ce a fost eliberat în 1954, a încercat să-și găsească de lucru. „Mă tot dădeau afară pentru că am fost deținut“. A lucrat peste tot, la Fabrica de Hîrtie Bușteni, la școala profesională din Bușteni, ca pedagog, la Cisnădia. „Nu aveam voie decît la munca de jos, la măturat, la cărat. Nu am avut serviciu fix, am fost zilier. Comuniștii făceau fabrici, dar n-aveau specialiști pentru că noi, studenții, eram în temnițe. Așa că, au început să ne primească. Așa am ajuns ajutor de meșter la București“. Ultimul loc de muncă a fost la o țesătorie de bumbac din Codlea, de unde a și ieșit la pensie în 1957, ca șef de birou. „Aveam pregătirea, dar n-aveam examenul de stat. Abia acum, la urmă, mi s-a mărit pensia. Am avut noroc cu Bjoza, că a umblat pe la minister. După așa-zisa revoluție, ni se dădea un ajutor. Bjoza ne-a dublat pensia de deținut politic“, spune bătrînelul, mulțumit că are cu ce să-și plătească întreținerea și cazarea la mănăstire. E văduv. „Pe soția mea, Aurica, am cunoscut-o la mine în sat, în 1958. Ne-a făcut cunoștință cumnata mea. Și ea era persecutată de regim, tatăl ei fusese chiabur. Am invitat-o pe Aurica să vină la Codlea și ea a acceptat. Astfel, i s-a pierdut urma. N-am mai avut timp să facem copii. Soția a murit în 2001“, oftează el.

Citește, se roagă și își amintește

Nicolae Tomaziu a trecut prin toate nedreptățile numărînd 100 de ani. Dar și ai lui au fost longevivi. „Bunica a trăit peste 100 de ani, iar tata a răcit și a murit la 93 de ani“. Dumnezeu l-a ocrotit și l-a îndrumat către părintele Gherontie, care i-a găsit o chilie la Mănăstirea Caraiman. Nu e singur aici, îl are pe Dumnezeu, icoanele, frații călugări și sutele de turiști pe care, uneori, îi ghidează chiar el prin complex. La 7 se trezește, apoi „am programul meu“. Pînă la 10,30 cînd e micul dejun, face exerciții de înviorare, Salutul Soarelui, o procedură de yoga, și se plimbă prin pădure cîte o oră pe zi. Mai deretică prin casă. Merge la slujbe. „Am mai și căzut, îmi cam pierd echilibrul, dar mă descurc, am totul aici, lîngă mine. Am vrut să țin evidența turiștilor, dar m-am încurcat și am renunțat. Petrec mult timp cu cititul, asta e preocuparea mea. Citesc cu lupa și mi s-au cam stricat ochii. Citesc, dar nu fluviu, mă opresc să meditez și să scot note“. Nu zici că are 100 de ani, nici 75 măcar. E sprinten și cu mintea limpede. Și-a adus biblioteca, cu cele șase volume din Platon, traduse de Noica. Autorul lui preferat e Dumitru Constantin Dulcan, care „o să primească Premiul Nobel, e un mare savant credincios“. Nu se uită la televizor, ascultă știrile la radio. Știe pe dinafară poezii de Goga, Vlahuță, Eminescu. Din „Luceafărul“ „am uitat cîteva strofe, dar nu și convorbirea cu divinitatea. Oricum, «Glossă» e cea mai importantă“. Cu memoriile, a ajuns la pagina 33. Le scrie cu mîna lui, cu un scris frumos, caligrafic, și fără nicio greșeală gramaticală. E nemulțumit doar c㠄pixurile ăstea nu sînt bune, prefer cerneala“. Din cînd în cînd, coboară drumul de la mănăstire, se urcă în tren și vine la Brașov, la doctor sau la librărie, ca să vadă dacă a apărut vreo carte nouă a lui Dulcan. E ușor de recunoscut, dup㠄chipiul de stareț“, pe care l-a primit în dar chiar de la preacuviosul părinte arhimandrit David Petrovici, ca să nu mai umble cu șapcă prin mănăstire. Cît îl mai avem pe acest om, gîrbovit și din alt secol, avem încă exemple de demnitate, înțelepciune și liniște sufletească.

„Să ne trăiești sănătos, Nicolae Tomaziu!“

În onoarea celui mai vîrstnic membru din România, Filiala Brașov a Asociației Foștilor Deținuți Politic din România organizează în data de 26 februarie, la ora 11.00, cu două zile înainte de aniversarea zilei de naștere, „centenarul colegului de luptă și suferință Nicolae Tomaziu“. La sediul filialei, vor fi prezenți și reprezentanți ai Prefecturii, Consiliului Județean și Primăriei Brașov, după cum anunță Octav Bjoza, președintele AFDPR, brașoveanul care a îndurat și el umilința și tortura în închisorile comuniste. Sărbătoritul va fi și el prezent. La rîndul lor, călugării de la mănăstire i-au pregătit seniorului o petrecere în aer liber. Monitorul Expres se alătură celor ce îl serbează pe centenar și îi transmite în numele brașovenilor: „Să ne trăiești sănătos, Nicolae Tomaziu!“

Mănăstirea părintelui Gherontie

Mănăstirea ortodox㠄Înălțarea Sfintei Cruci“-Caraiman a fost înființată în anul 1998, de Preacuviosul Părinte Gherontie Puiu, în urma unei viziuni. Fiind paralizat și internat în spital după un accident vascular cerebral, el a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu șase ramuri, lîngă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!“. Părintele s-a trezit și a constatat cu uimire că putea să se miște. Și-a îndeplinit misiunea divină, construind mănăstirea în jurul copacului, pe care l-a găsit la Bușteni și care astăzi poate fi văzut în curtea așezămîntului, încadrat de Aghiasmatar. Între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul „Acoperămîntul Maicii Domnului“ și un corp de chilii. Biserica mare, de zid, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci“, a fost ridicată între anii 2002-2007. În 2010 s-au construit și celelalte chilii. În data de 1 iulie 2008, Schitul Caraiman a fost ridicat la rangul de mănăstire. Începînd cu iulie 2010, stareț este părintele David Petrovici, venit de la Mănăstirea Crasna ca să-l ajute pe părintele Gherontie să termine de construit mănăstirea de la poalele Caraimanului. În luna mai 2014, părintele Gherontie Puiu a fost chemat la Domnul, la vîrsta de 81 de ani. A fost îngropat în curtea mănăstirii, vizitată de numeroși turiști pentru calmul și speranța izvorîte dintre zidurile ei, dar și pentru minunea care i s-a arătat celui ce a ctitorit-o.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!
Comentarii:



Articole la Reportaj

Argumentul cercetătorilor


Coronavirusul nu a scăpat din laborator

Cele mai mari epidemii din istorie


10 pandemii care au schimbat istoria

Gripa din 1918, cronica unui dezastru uitat


Cea mai devastatoare epidemie din istoria umanității




Spatiu publicitar



Minim 100.000 afisari lunar.


Pentru detalii contactati telefonic
departamentul marketing al
Monitorul Expres la
0731.018.277 sau 0268.543.316.
Cumpără aici ziarul complet în format PDF
Ultimele stiri
  • ➤ Sport


    Leo Grozavu, băgat în ședință de șefii lui Sepsi după incidentele cu Lorand Fulop și Călin Popescu / "Acum e liniște"


    11.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    45 de noi cazuri COVID la Brașov, 698 în țară


    11.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Peste 20 de elevi cu medii de admitere peste 8 au rămas fără loc la liceu la Brașov. În total sunt 599.


    11.07.2020
  • ➤ National


    Cluburile ar putea fi închise după ora 22.00. Orban: „Va trebui să ne gândim foarte serios dacă nu luăm aceste măsuri”


    11.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Fosta șefă DIICOT Alina Bica, reținută în Italia. Făgărășeanca are de executat 4 ani de închisoare.


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Florin Iacob nu dezarmează: ”Vom promova în Liga 1 de pe primul loc”


    10.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Grecia: Toți turiștii care intră în țară trebuie să prezinte un test negativ pentru COVID


    10.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Au fost publicate rezultatele repartizării în licee: 9.31, ultima medie la colegiul Meșotă


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Șase junioare de la Corona Brașov au semnat prelungirea contractelor / "Să muncească pentru a atinge performanța"


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    S-au tras la sorți sferturile UEFA Champions League.


    10.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    54 de noi cazuri COVID la Brașov, 592 în țară


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Leo Grozavu riscă să fie dat afară de la Sepsi OSK! Antrenorul și-a pierdut cumpătul și ar fi lovit doi jucători!


    10.07.2020
  • ➤ Prima pagină


    Nu avem voie la grătare și picnicuri


    10.07.2020
  • ➤ Eveniment


    A doua sesiune


    BACUL de toamnă începe în 24 august


    10.07.2020
  • ➤ Eveniment


    PNL intră oficial în lupta localelor cu Veștea și Scripcaru


    10.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Șoferii RATBV au donat sânge pentru unul dintre colegi


    10.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Unde-i punem?


    Senzori pentru măsurarea calității aerului la Brașov


    10.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Comisia de circulație a avizat modernizarea străzii Narciselor


    10.07.2020
  • ➤ Actualitate


    Spitalul Municipal Făgăraș a primit un container de decontaminare


    10.07.2020
  • ➤ Actualitate


    Brașovul, pe lista județelor care primesc despăgubiri pentru inundații


    10.07.2020
  • ➤ National


    Cioloș, atac la PNL și PSD


    Parlamentul și Guvernul se joacă de-a politica, spre rușinea lor și drama cetățenilor


    10.07.2020
  • ➤ National


    Tătaru explică dacă ne întoarcem la starea de urgență


    10.07.2020
  • ➤ Actualitate


    Pandemia din 1918


    Satul din Făgăraș decimat de molimă


    10.07.2020
  • ➤ Life


    Vai, ce modestă!


    Andreea Marin poartă de 5 ani același costum la plajă


    10.07.2020
  • ➤ Life


    Andra nu apare niciodată în costum de baie


    10.07.2020
  • ➤ Life


    Bella Santiago și-a anulat nunta


    10.07.2020
  • ➤ Cititori


    SFAT EXPRES


    Cum evităm disconfortul purtării unei măști pe caniculă


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    SPORT FLASH


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Amendă uriașă și suspendare de patru luni pentru Gigi Becali


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Oficial


    AJF Brașov a luat decizii de urgență


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    FRF a modificat programul play-out-ului și datele barajului de menținere/promovare


    10.07.2020
  • ➤ Sport


    Remember


    Csaba Gyorffy ar fi împlinit 77 de ani


    10.07.2020
  • ➤ Opinii


    Punctul critic


    Nevoia de reper


    10.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Un jandarm brașovean s-a înecat la Costinești


    09.07.2020
  • ➤ Sport


    Meci nebun la Arad între UTA – Turris! "'Bătrâna Doamnă" a început play-off-ul cu o înfrângere!


    09.07.2020
  • ➤ National


    Monumentul Eroilor - Crucea de pe Vârful Caraiman intră în renovare


    09.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Brașov. 12 senzori noi de măsurare a calității aerului vor fi montați în oraș


    09.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    PNL vrea să câștige șefia CJ și Primăria Brașov cu Adrian Veștea și George Scripcaru


    09.07.2020
  • ➤ Cititori


    Anunț de licitație RAJA Constanța


    09.07.2020
  • ➤ Cititori


    Anunț de licitație RAJA Constanța


    09.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    A doua sesiune a BACULUI: 24 august - 5 septembrie


    09.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    Asociația Noul Spital al Brașovului încearcă să salveze Spitalul Regional pus pe linie moartă de Guvernul Orban


    09.07.2020
  • ➤ Știri Brasov


    55 de cazuri noi de COVID la Brașov, 614 în țară


    09.07.2020
  • ➤ Eveniment


    POLIȚIA BRAȘOV


    Pericolele dating-ului online!


    09.07.2020
  • ➤ Prima pagină


    Vin cele 56 de containere pentru spitalul modular


    09.07.2020
  • ➤ Eveniment


    O zi neagră


    53 de cazuri noi de COVID la Brașov


    09.07.2020
  • ➤ Artă & Cultură & Media


    Fostul manager de la Dramatic a pierdut și procesul


    09.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Iohannis: E o zi tristă. Avem un număr record de îmbolnăviri de COVID-19


    09.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Maternitatea din Brașov, în topul spitalelor din România


    09.07.2020
  • ➤ Eveniment


    Casa Sfatului rămâne a orașului Brașov


    09.07.2020
  • Cele mai noi articole
    Articolul anterior

    Primele OZN-uri


    Brașoveanul care a inventat nave secrete

    Articolul următor

    Țăranul care a intrat în istoria artei


    Brâncusi, misterul fără sfîrșit

    Prima pagină | Site Map | Contact | Despre noi | Mobil
    (Și) acest site folosește cookie-uri proprii și ale terților. Setări Cookies
    Siteuri partenere:
    AnunturiExpres.ro TipoMagazin.ro Porțile istoriei
    | | |
    2003 - 2020 © Marius Mihuțoiu pentru Monitorul Expres - Stiri Brasov | Powered by Yky CSM | executat în 91 milisecunde, încărcat în milisecunde