Se împlinesc 120 de ani de cînd primul tren a intrat în Gara Bartolomeu
Bătrîna Gară Bartolomeu împlinește 120 de ani de la înființare. Cîndva, a fost un important nod de cale ferată. De aici porneau garnituri cu navetiști către Zărnești și trenuri cu marfă pentru fabricile din această parte a Transilvaniei. A fost, de fapt, punctul de plecare al primei căi ferate locale a Brașovului. Datorită acesteia, industria românească a început să se dezvolte și în Ardeal. Tot de gara Bartolomeu este legat și destinul primei linii ferate suburbane din România, care străbătea Brașovul de la un cap la altul, pînă în Satulung. Din cea mai bătrînă stație CFR din județ, pentru construirea căreia George Barițiu s-a zbătut din răsputeri, au mai rămas o clădire, prin dreptul căreia trenurile trec fără să oprească, și o stație de alimentare cu apă, sub care intrau pufăind locomotivele cu aburi.
Prima cale ferată a Brașovului
La 6 iunie 1891, clădirea Gării Bartolomeu a fost inaugurată cu mare ceremonie, iar lumea adunată pe peron a văzut primul tren care pleca spre Zărnești. Se împlinea astfel un vis vechi al brașovenilor, acela de a avea și o cale ferată printre văi. La acea oră, exista deja Gara Brașov și un drum de fier care venea de la Budapesta și se îndrepta spre România, peste Carpați. O linie locală nu exista și, implicit, nici gări mai mici. Nevoie de tren însă era, pentru mărfurile și lucrătorii de la fabricile din Bod și Zărnești. Dar erau întreprinderi românești, așa că Austro-Ungaria nu era interesată să investească. Cărturarul George Barițiu s-a zbătut prin comisii și comitete pînă la Viena pentru o cale ferată locală, dar abia după 40 de ani visul lui s-a împlinit. O dată cu înființarea ei, s-a dezvoltat și industria din zonă, care însemna o filatură de bumbac și o Fabrică de Hîrtie la Zărnești, cea mai veche întreprindere cu capital românesc din Transilvania, minele de la Cristian și Fabrica de Zahăr de la Bod. Căruțele nu mai făceau față cu transportul materiilor prime. Și negustorii se săturaseră de drumurile înfundate și voiau să se deplaseze mai rapid. Una peste alta, calea ferată Brașov-Zărnești era o necesitate.
Concesiune pe 90 de ani
În anul 1888, contele Ioan Nemeș de Hodveg și alți oameni de afaceri brașoveni au început tratativele pentru constituirea capitalului necesar construirii unei linii ferate locale pornind din Brașov. Ministerul Comerțului de la Budapesta a acordat concesiunea pe 90 de ani a viitoarei linii Brașov-Zărnești, în următoarele condiții: materialul rulant (22.600 de forinți) trebuia procurat doar din Imperiu, poșta și MAV să fie transportată gratuit, iar limba oficială obligatorie să fie maghiara. Concesionarii au înființat la 1 mai 1890, la Budapesta, Societatea Anonimă a Căilor Ferate Vicinale Brașov-Trei Scaune. Construirea propriu-zisă a căii ferate a durat trei ani, fiind finalizată în 1892. Dar deschiderea festivă a avut loc cu un an mai devreme, o dată cu recepția tehnică a liniei, efectuată de o comisie superioară venită de la Budapesta. Societatea Anonimă a vîndut linia MAV-ului (Căile Ferate Ungare de Stat) în 1897, iar în 1919, linia, cu tot cu gări, a fost răscumpărată de către statul român, în urma Tratatului de la Trianon. Naționalizarea din 1948 a cuprins și acest tronson care a devenit de stat pînă în 1989. Din 2005, trenul de persoane de pe ruta Brașov-Zărnești nu mai aparține SNCFR, este proprietate privată.
Cu 25 de km pe oră
Vechii ceferiști își amintesc că, fiindcă era în partea de nord a orașului, o vreme i s-a spus Gara de Nord, dar denumirea n-a rezistat. La început, s-a folosit alfabetul Morse și se semnaliza cu felinare cu gaz, un exemplar fiind păstrat și astăzi în amintirea vremurilor cînd feroviarii brașoveni lucrau cu locomotive cu aburi Pacific. Trenul făcea 25 de km pe oră, ceea ce pentru noi, care eram obișnuiți cu drumurile făcute cu trăsura, era un mare progres, scria Sextil Pușcariu în Brașovul de altădată, amintind și de faptul că trecerea mastodontului de oțel speria caii. Inginerul Radu Bellu, autor a peste 40 de lucrări despre istoricul Căilor Ferate Române, cunoaște cel mai bine trecutul Gării Bartolomeu. El spune că a fost proiectată și executată de două societăți din Budapesta, Led Arnoldy și O. Smereker. În 1892, s-a construit și remiza de locomotive din Zărnești care a costat 6.000 de forinți. Gările din Cristian, Rîșnov și Zărnești au fost inaugurate abia în 24 iunie 1892. Linia ferată a fost construită din 1.417 traverse de lemn la kilometru, așezate pe piatră de rîu și prinse cu crampoane pe plăci metalice, suprastructură ce
asigura o viteză de 40 kilometri la oră, o sarcină de 10,5-12 tone pe osie. Lungimea căii ferate era de 25,3 kilometri și se termina la poalele Munților Piatra Craiului.
Gară nouă în Bartolomeu
Atunci cînd primele locomotive cu aburi au început să tragă la peronul Gării Bartolomeu, macazurile erau manipulate de acari, iar impiegatul de mișcare era obligat să stea cu piciorul pe ghiuleaua primului macaz pînă trecea garnitura. Cele două trenuri zilnice erau mixte, adică aveau vagoane de călători, dar și de marfă. Plecările din Brașov erau la orele 5,45, 9,24, 16,55 și 21,44, iar din Zărnești, la orele 7,26, 8,00, 18,33 și 20,20. O călătorie de la un capăt la altul dura o oră și jumătate, astăzi, aceeași distanță e parcursă de automotor în 45 de minute.
Înainte de 1989, Gara Bartolomeu era stație de desfacere pentru numeroasele depozite și fabrici din zonă. Numărul liniilor s-a înmulțit pentru a permite gararea mai multor trenuri de marfă simultan. Tot din acest nod feroviar plecau 12 linii secundare către fabricile din zonă. Acum, în clădirea inaugurată de George Barițiu sînt locuințe de serviciu ale ceferiștilor. Funcțională e doar gara nouă, construită în 1967. Din cele 11 linii care trec prin fața ei, numai pe una se mai aude glasul roților de tren.
Primul tren suburban din România
La 7 martie 1892, s-a inaugurat prima cale ferată suburbană din România, Bartolomeu-Satulung (Săcele). Primul tren de probă a plecat din gara Bartolomeu la 5 decembrie 1891. Tronsonul avea o lungime de 20,643 km, de-a lungul căruia erau 10 stații. Trenul suburban avea depourile în Satulung. Trecea pe Calea București, str. Carpați, prin incinta actualei Roman S.A., str. Lacurilor, Dîrste, peste calea ferată, către Săcele. Trenul era mixt și avea doar 2 sau 3 vagoane galbene de călători, fiecare cu o capacitate de 20-30 de locuri. Primul era de clasa a II-a și avea un compartiment de bagaje și mesagerie. Locomotiva pe bază de aburi, era alimentată cu lemne. A trecut apoi pe cărbuni și motorină. În 1908, circulau 13 perechi de trenuri între orele 5,45 și 23,00. Din Satulung pînă în Piața Sfatului, trenul făcea 40 de minute. Trenul a fost desființat în 1960, o dată cu modernizarea circulației urbane.
Bătălia de la Bartolomeu
În timpul Primului Război Mondial, în octombrie 1916, armata română a pierdut sute de soldați în ceea ce s-a numit Bătălia de la Bartolomeu. 250 de soldați români care apărau gara au murit, surprinși de inamic din toate părțile. Actul de cruzime a fost interpretat ca o răzbunare pentru cele două zile de foc continuu în care armata română n-a vrut să cedeze. Masacrul s-a sfîrșit cu cadavre înșirate de-a lungul căii ferate. În 1921, s-a făcut un cimitir în care s-au înhumat oasele a 460 de eroi căzuți în luptele de apărare a Brașovului. În 1970, cimitirul a fost distrus de autoritățile comuniste, iar astăzi numai monumentul mai amintește de Tranșeea Morții.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!
-2011-04-16-1859.jpg)
Cotidianul omului sănătos
