* Meșotistul Jacques Vergotti l-a însoțit pe suveran la plecarea din țară
S-au spus multe despre plecarea regelui din 1948. Că ar fi luat cu el vagoane pline cu bogății, că ar fi șterpelit din patrimoniul național, că ar fi secătuit vistieria statului. După cum povestește ofițerul de ordonanță al regelui Mihai, în realitate, membrii familiei regale au plecat doar cu ce era pe ei și în valize. Haine, lenjerie, aparatul de ras și ceva acte. În cartea Fără drept de înapoiere în țară, Jacques Vergotti dezvăluie adevărul ultimilor ani de monarhie în România și ce a făcut Mihai I în perioada de exil. Martorul epopeii regale, Jacques Vergotti, a trăit în Brașov. Casa lui din Poiana Brașov este astăzi vilă de protocol a SRI.
Patronul rafinăriei
Jacques Vergotti s-a născut în comuna Sighireanu din județul Ialomița, la 23 martie 1915. Tatăl lui, agronom, a cunoscut-o pe Coasta de Azur pe Lilli Cousin, o franțuzoaică frumoasă. S-au căsătorit și s-au mutat în satul din Bărăgan. Pe Jacques l-a alăptat o țigancă. Numele Vergotti a fost transformat din grecescul Bergotis, cum îl chema pe străbunicul lui Jacques, grec din insula Cefalonia. În timpul războiului, familia Vergotti a ajuns la Paris, unde au făcut afaceri în domeniul automobilelor și petrolului cu frații franțuzoaicei. Întors în țară, Miltiade, tatăl lui Jacques, a înființat la Brașov societatea de rafinare a petrolului, Petrogen. Fiindcă Lilli suferea de plămîni, s-au mutat cu toții la Brașov, unde aerul de munte îi făcea bine.
Prieteni meșotiști
Copilăria lui Jacques e legată de Brașov. Am fost acceptat la școala primară săsească a acelui frumos oraș medieval ce mai purta și numele de Kronstadt. Păstrez încă cele mai bune amintiri despre colegii mei de atunci: Mircea Garoiu, Erno Kovasy, Hans Eder, Ilse Klos și Theo Czell-Keszthelyi, mărturisește Jacques. Împreună formau un kranzchen sau cerc dansant al tinereții noastre. Cu ei a corespondat pînă la sfîrșitul vieții. În Brașov, a învățat și ungurește, de la vecina Eva, cu care mergea la slujbele de la biserica romano-catolică.
Jacques s-a îndrăgostit de munte și schi: Ca băieți, ne jucam deseori de-a indienii, citeam cărțile lui Karl May. Se duceau la colindat cu Oh Tannenbaum mai ales pe la fete. Au mers pe biciclete pe la toate cetățile din Țara Bîrsei.
Casa din Poiană
Familia lui a locuit la Hotelul Coroana. În 1925, Jacques s-a înscris la Liceul Real Dr. Ioan Meșotă, care era la doi pași de noi. Apoi, tatăl lui a murit. Lilli a lichidat afacerile soțului și a cumpărat o casă în Poiana Brașov. Vila s-a numit mai tîrziu Luminița, azi - Camelia, proprietatea SRI. S-a recăsătorit cu colonelul Vladimir Șerbănescu, comandantul Batalionului 2 Vînători de Munte. Acest moldovean de origine a rămas omul cel mai scump al vieții mele, mărturisea el colegului de liceu Constantin Zaharia. L-a ajutat să intre la Școala Pregătitoare de Ofițeri de la București, în 1932. Tot colonelul l-a strecurat în clubul de schiori al celor 15 ofițeri, cu care cutreieram munții în timpul iernii. Vara, jucam tenis.
Un pulover
pentru rege
Pe rege l-a întîlnit prima oară în timpul unei vacanțe la Mamaia. Era însoțit de mama lui, Principesa Elena, și de bunica, Regina Maria. Femeile, aflînd că locuim la Brașov, ne-au invitat să venim în vizită la Sinaia. Așa a intrat el în anturajul familiei regale. Jacques își amintește că, în 1933, i-a dăruit regelui un pulover tricotat de mama mea și o insignă de argint a Batalionului 2VM a cărei copie o păstrez cu venerație printre decorațiile mele. După o săptămînă de gîndire pe Valea Sîmbetei și pe culmile Negoiului din Făgăraș, m-am prezentat la examenul de admitere la Școala Pregătitoare de Ofițeri din București. A absolvit ca locotenent.
Schimb de stăpîn
La Predeal, l-a cunoscut pe Antonescu. Obișnuiam să-i dau bună ziua în modul cel mai respectuos și să mîngîi cățelul lui de fiecare dată cînd luam drumul spre cabana Susai. De Crăciun, am coborît să cîntăm colinde la vila generalului Antonescu, surghiunit la Predeal de către Regele Carol al II-lea. Pe 6 septembrie 1940, a fost detașat la casa mareșalului, unde a cunoscut personalități politice importante ale vremii, printre care și ministrul american Frank Mott Gunther, care se retrăsese la Predeal, bolnav de leucemie. În 1941, Majestățile Lor m-au invitat la ceai la Castelul Peleș. Cu timiditatea și sinceritatea lui naturală, regele m-a întrebat dacă aș consimți la «un schimb de stăpîn». Regina Elena mi-a explicat de ce crede că un om ca mine ar fi potrivit să fie în serviciul fiului ei.
S-a mutat la Palat
La Brașov, tineretul săsesc se saluta cu «Heil Hitler!». Mulți din foștii mei prieteni sași îmbrăcaseră uniforma germană. Bauschenberger era voluntar SS, generalul pensionar A. Phleps, fiindcă Antonescu nu îl reactivase, acceptase comanda unei unități germane de elită. Insignele cu SS sau WH semnalau inevitabila angajare a României în război. Antonescu i-a aprobat însă mutarea la Palat și i-a dăruit ca amintire propria cravașă. Eram fericit să port un M cu coroană pe epoletul uniformei mele în loc de I.A., scrie Jacques în memoriile sale.
Jeep american
capturat de la ruși
A luptat pe front, în Basarabia, sub comanda generalului Dragalina, pe care-l cunoștea de pe vremea cînd era comandantul Corpului 5 de la Brașov. Regele i-a scris scrisori și i-a trimis fotografii, ca să-i ridice moralul. Într-o scrisoare din 11 iunie 1942, Regele îmi mulțumea pentru niște tutun american pe care i-l trimisesem din rația mea. Într-o permisie, Jacques a venit la Sinaia, la volanul unui jeep american capturat de la ruși, pe care i l-a dăruit regelui. Au luat prînzul sub crucea lui Caraiman, discutînd de soarta războiului și de Bij, cum îl porecliseră pe Antonescu. La plecare, avionul lui s-a prăbușit peste niște case, la Stalino. A fost rănit grav, dar s-a întors pe cîmpul de luptă cu capul bandajat. L-a lovit apoi un proiectil lansat de o katiușă, orga lui Stalin, cum i se spunea.
Bombe peste IAR
Tatăl lui Jacques, ajuns comandant militar la IAR, n-a putut să-l scape de Odessa, unde se dădeau bătălii crîncene. Întors în țară, și-a reluat serviciul la Jandarmerie. În 6 mai 1944, IAR-ul a fost bombardat. În urma bombardamentelor americane s-a deschis un lagăr de prizonieri la Timiș și regele nu s-a sfiit să le facă o vizită. Eram îngrijorat de soarta monarhiei. La ultima noastră întrevedere din mai, îi spusesem Regelui că poate conta pe mine la nevoie. A fost nevoie, mai tîrziu, pe 23 August 1944. Jacques și-a reluat funcția de dinainte de 1942, de prefect și șef al personalului Casei Regale.
Martorul
idilei princiare
În timpul Guvernului Groza, părinții mei au avut voie să păstreze doar o singură cameră, restul fiind rechiziționat pentru nevoile Primăriei Brașov, la ordinul partidului comunist. Între timp, Mihai a cunoscut-o pe Ana de Bourbon-Parma, la Londra. Partidul Comunist hotărîse încă din 12 noiembrie abolirea monarhiei și spera că regele nu se va înapoia în România. Comuniștii voiau să-l declare dezertor pe regele Mihai, scrie Jacques, fostul prefect al palatului. Logodna princiară a avut loc pe 6 decembrie 1947, la Copenhaga. Pe 16 decembrie, familia regală și-a făcut curaj și s-a întors în țară, cu trenul.
Ziua abdicării
Pe peron, i-au așteptat Ana Pauker, Petru Groza și Emil Bodnăraș. În ziua abdicării, deși nu era în Palatul Elisabeta, Jacques a fost arestat de niște civili care, cu revolverele, l-au somat să intre în Ministerul de Interne. Am fost închis într-o celulă, fără lumină. A doua zi, la 11,31 dimineața, am fost condus la Petru Groza, sub escortă. Voind să pară jovial, m-a informat cu o voce tremurată că regele abdicase și că se afla la Sinaia. A primit ordin să se ducă la Peleș. Pe drum erau manifestanți care strigau «Trăiască Republica Populară». În biroul meu eram așteptat, spre suprinderea mea, de Sorin Helman. Fusesem colegi de liceu la Brașov. Eram prieteni buni, legați mai ales de o izolare prelungită în spitalul de boli contagioase din Țigănie, lîngă Gara Bartolomeu, cînd părinții mei avuseseră grijă de amîndoi, după ce contactasem scarlatină.
Un meșotist
de partea cealaltă
Nu știam că în timpul legionarilor Sorin devenise membru al partidului comunist de la Cîmpina, sub numele de Teodor. Acum era însărcinat să preia Palatul Regal și să-l transforme într-un muzeu al poporului. Fostul meșotist i-a cerut lui Jacques să spună ce bani are regele și în ce bănci. În acea zi de Anul Nou, am fost chemat devreme la Ministerul de Război pentru a semna acte de demisie din armată și renunțare la pensie. De acolo am plecat la Externe unde mi s-a dat un pașaport cu ștampila «fără drept de înapoiere în țară». Emil Bodnăraș l-a însărcinat să-l însoțească pe monarh la plecarea din țară: Regele să plece în liniște și fără incidente, i-a ordonat comunistul.
Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a asigurat că Regele va continua să primească o sumă de bani în străinătate dacă se ține liniștit. Niciodată nu și-a respectat promisiunea.
Trenul cu perdelele trase
Inspectorii Levente și Scutașu făcuseră inventarul proprietăților de la Sinaia. Familia regală n-a putut lua la plecarea din țară nici măcar o batistă sau o scrumieră în plus față de ce era menționat în inventarul a cărui copie o mai păstrez și azi. Inventarul cuprindea lenjerie, haine și cîteva obiecte de folosință personală. Familia regală a trăit din ceea ce avea depus în băncile elvețiene. De acele conturi, comuniștii nu s-au putut atinge. În după-amiaza zilei de 3 ianuarie 1948, au urcat în tren. Trenul a mai stat cîtva timp în gara Sinaia, cu perdelele vagoanelor lăsate. Comisarul sovietic s-a urcat lîngă mine și a dat semnalul de plecare. Am stat în cușetele noastre fără să ne vorbim. Ofițerul de gardă sovietic s-a dat jos la Viena. Numai la oprirea prelungită de la Innsbruck s-au ridicat perdelele și am putut comunica între noi. Trecusem de Cortina de Fier. Eram exilați, dar liberi.
Între refugiați
și prințesă
Trenul a oprit la Lausanne, în Elveția. Refugiații români sperau că regele va prelua conducerea luptei de rezistență și i-au sugerat să se ducă la Casa Albă. Dar Mihai, îndrăgostit, a zăbovit la schi, în compania principesei Ana. Prințul Rene, tatăl ei, nu reușise să obțină permisiunea Vaticanului pentru o ceremonie ortodoxă a căsătoriei. Așa că s-au dus cu toții în audiență la Papa Pius al XII-lea. Dar răspunsul a fost același. Nimeni nu realiza prin ce încercări grele trecea țara și cît de dureros era exilul pentru Regele Mihai. O ultimă speranță părea să fie America. Plecarea la Washington a fost pusă la punct de Jacques.
De vorbă
cu Harry Truman
Au plecat în SUA după ce au luat dejunul la Buckingham Palace, cu regele și regina Angliei, regina-mamă Mary, principesa Elisabeta, actuala regină a Angliei, prințul consort ducele de Edinburgh și alte personalități cu sînge albastru. După masă, în prezența a zeci de ziariști, Regele Mihai a făcut declarația oficială de repudiere a actului de abdicare, impus de comuniști. Ziua de 4 martie a fost considerată ca începutul rezistenței anticomuniste în exil. Au traversat Atlanticul cu vaporul. Pe 22 martie, președintele Truman l-a primit pe regele României la Casa Albă. Jacques l-a însoțit. Truman l-a încurajat pe suveran spunînd că într-o bună zi, regele se va înapoia în România.
Nuntă la Atena
Comunitatea românilor din SUA i-a primit pe reprezentanții Casei Regale cu ovații. Mai ales românii din Detroit. The New York Times și The Herald Tribune relatau zilnic amănunte din vizita regelui României. Tot din presa americană primeau și știrile proaste din țară, unde comunismul se instalase deplin. Pe 8 aprilie erau din nou la Londra. Cu dispensă de la un cardinal de francez, regele și prințesa Ana, sau regina mică, se pregăteau de nuntă. La Paris, Jacques l-a întîlnit pe fostul meșotist Cornel Mețianu, cardiolog renumit. Acesta i-a recomandat o operație de stenoză mitrală. Pe 10 iunie 1948 a avut loc nunta regală, la Palatul Regal din Atena. Peste 20 de ani, ca să nu se supere Biserica Catolică, au oficiat cununia și în cultul catolic. La ieșirea din biserică, mulțimea le-a urat Casă de piatră și Înapoi, la București!.
Totul pentru prieteni
La Lausanne, Jacques a cunoscut-o pe Catherine Maher, ziaristă la The New York Times, cu care s-a căsătorit la Florența. Au avut o fetiță, Lilli Maria Emilia Vergotti, și un băiat, Neculai. Tot în 1950, Jacques a primit viza de emigrare. S-au stabilit în Bridgeport, statul Connecticut. Părinții lui Jacques n-au vrut să părăsească Brașovul. Fostul prefect al Palatului a predat istorie și științe politice la Universitatea Sacred Heart pînă la pensie.
Tot timpul a păstrat legătura cu prietenii din România și cu regele. Se abonase la Magazin istoric. La moartea mamei lui, în 1973, toată averea din Brașov a revenit prietenilor. S-a recăsătorit, tot cu o americancă, Patricia Hurley, profesoară de literatura engleză. Pe 16 decembrie 1989, a vorbit la Radio Free Europe, timp de 20 de minute, despre Regele Mihai, amintind de intervențiile suveranului pe lîngă Bush, Papă și Gorbaciov. Niciodată n-a mai revenit în patrie. S-a stins la Bridgeport, la vîrsta de 85 de ani.
Cu Hitler pe stadion
În vacanțele studențești, Jacques venea cu prietenii în Poiană, la schi. A ajuns antrenor al echipei române de schi la Olimpiada de Iarnă de la Garmisch-Partenkirchen din Germania, din 1936. La JO de Vară de la Berlin era în tribună. Atunci l-a văzut pe Hitler ieșind furios de pe stadion în clipa cînd medalia de aur a fost înmînată negrului Jessy Owens, din SUA. Jacques a concurat pentru brevetul de atlet cu Corneliu Zelea Codreanu, șeful Gărzii de Fier. Îl cunoștea pe tatăl Căpitanului, care fusese deținut la Odorhei, unde a lucrat și el o perioadă. Jacques a cîștigat brevetul. Codreanu nu.
Poveste cu tablouri
42 de tablouri aparținînd Coroanei României au fost revendicate în 1985 de statul român condus de Ceaușescu. Printre ele, se află și niște lucrări ale celebrului El Greco. Valoarea pinacotecii e evaluată la 500 de milioane de dolari. Fostul rege Mihai neagă și astăzi că ar fi scos din țară acele tablouri în noiembrie 1947, cu prilejul vizitei la Palatul Buckingham. Jacques Vergotti confirmă: Tablourile de El Greco fuseseră scoase de mine în noiembrie 1947, nu după așa-zisa abdicare!. Drept dovadă, el a păstrat notele zilnice și copia recipisei de la banca din Elveția.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!
Cotidianul omului sănătos
